HARTA INFLUENȚEI ÎN EUROPA. România, periferia și urgența națională: „Avem nevoie de 5.000 de români la Bruxelles și 25.000 de experți acasă”

Germania rămâne țara care conduce Uniunea Europeană, nu doar politic și economic, ci – un aspect mult mai puțin discutat – prin numărul foarte mare de nemți care ocupă funcții de conducere în cele mai importante instituții UE, conform unei centralizări făcute de Bruegel, un think-tank economic din Belgia. În total, Germania are cele mai multe funcții de management în Comisie și Parlament – 15,4%, 20% din funcțiile de coordonare și 12% din posturile executive din grupurile parlamentare.

Pe locul al doilea este tocmai țara în care anumite forțe politice întrețin discuția despre ieșirea din UE. Astfel, chiar dacă Marea Britanie s-a confruntat cu un val considerabil de euroscepticism, a avut mereu grijă să își apere interesele în interiorul spațiului comunitar și să-și susțină cetățenii să ajungă în funcții-cheie, având, în 2015, 11,4% din posturile de top din Comisie și Parlament, precum și 14% din pozițiile executive și de coordonare din grupurile parlamentare – 14% -, chiar dacă are doar 9,7% din totalul europarlamentarilor.

Sursa: Bruegel.org

Italia, Spania și Franța sunt, în 2015, următoarele trei țări din acest clasament al „superfuncționarilor”. Între acest „top 5″ și România există încă 16 țări care, fiind mai mici chiar, sunt mai bine reprezentate la vârful instituțiilor europene. Doar șase state se descurcă mai prost decât România – Estonia, Irlanda, Luxemburg, Slovacia, Letonia și Croația (ultima aderată), însă sunt state de 3,7 și până la 37 de ori mai mici decât România.

Sursa: Bruegel.org

„Trebuie sa ne trezim, fiindcă 2019, anul Președinției UE a României, este mâine”

„România este subreprezentată în Bruxelles atât în interiorul instituțiilor publice europene, cât și în zona de cercetare și sectorul privat, ceea ce face ca reprezentarea intereselor celor din țară să fie deficitară”, a explicat pentru gândul Doru Franțescu, director al VoteWatch.eu, un think-tank cu sediul în Bruxelles.

Un alt expert român, Alin Mituța, director al Europuls, un institut care a semnalat această problemă a subreprezentării într-un studiu din 2014, spune că este un deficit vechi și generalizat al României: „Cred că de fapt, nu este vreo noutate pentru nimeni: România sub-performează în raport cu potențialul său în mai toate domeniile legate de Uniunea Europeană, de la absorbția fondurilor europene la această reprezentare a intereselor românești la Bruxelles”.

Un alt expert care a scris în repetate rânduri pe subiectul subreprezentării României în UE, Dan Luca, directorul Institutului EurActiv din Bruxelles, încearcă să meargă la cauza problemei: „Noi, în acest moment, nu avem o școală de ‘cadre europene’, articulată, care să fie de interes strategic pentru România. Există, desigur, câteva facultăți și mastere în studii europene, dar nu este suficient. Inerția sistemică nu rezolvă problema”. România ar avea nevoie de o soluție structurală, care s-ar putea traduce printr-un program amplu de pregătire, care să dea naștere unei culturi a afacerilor europene”.

FOTO: Dan Luca// EurActiv// Sursa foto: Facebook

„În perioada de preaderare, am avut programul cu ‘Corpul de consilieri de integrare europeană’, cei care au facut parte în echipa lui Vasile Pușcaș și care au ‘dus’ practic țara noastră în UE. Mulți dintre aceștia sunt acum funcționari europeni, și asta e bine. Problema e că ne-am oprit ceasurile la momentul 1 ianuarie 2007, fiind incapabili să gândim un proiect de țară realist. Ceea ce mă envervează și mai mult este că incepem să ne complacem în această poziționare de periferie de imperiu, iar cei care sunt chemați să propună politici publice realiste nu au timp de Europa decât la modul populist. Trebuie sa ne trezim, fiindcă 2019, anul Președinției UE a României, este mâine”, avertizează Dan Luca, vorbind pentru gândul.

Și directorul VoteWatch, care a organizat multe cursuri de pregătire pentru tineri români în domeniul afacerilor europene, insistă asupra nevoii unei mai bune educații în această zonă – practic, mai ales, pentru că, după cum ne e obiceiul, cu teoria nu stăm rău: „Experiența ne spune că între ceea ce se predă în facultate și ceea ce găsim efectiv în teren, la Bruxelles, este o diferență uriașă – cel mai probabil pentru că puțini dintre cei care predau au fost vreodată implicați ei înșiși în procesele decizionale la Bruxelles, ci povestesc și ei tot din teorie. Actualmente, există puține entități în țară care pot pregăti tinerii profesioniști la un nivel care să îi facă competitivi în raport cu celelalte naționalități, iar puținii profesioniști români existenți la Bruxelles sunt insuficient valorificați de organizațiile din țară pentru a rupe acest cerc vicios”, povestește Franțescu.

FOTO: Doru Franțescu//VoteWatch.eu

De ce ne interesează aceste clasamente

Acești oamenii de la vârful structurilor europene nu își reprezintă țările, ci interesul european. Importanța ponderii naționalităților în aceste funcții este relevantă, însă, pentru că, pe de-o parte, este vorba despre reprezentarea țării la nivelul UE și, pe de altă parte, ele pot fi un indicator al influenței fiecărui popor în politicile europene. Mai mult, trebuie precizat că este firesc ca nu toate portofoliile să aibă aceeași greutate și ca un stat fondator al UE, precum Germania, să aibă o prezență mult mai amplă în instituții decât cele care au făcut parte din ultimele reprize de extindere, precum România.

Totuși, problema subreprezentării este foarte importantă, în condițiile în care 70% din legislația aplicabilă în România vine de la Bruxelles.

„Firește, o parte din explicație stă în faptul că România e un stat membru relativ nou si neexperimentat, iar românii din instituțiile europene nu au avut încă timp să avanseze natural în astfel de poziții înalte”, admite Alin Mituța. „Dar la fel de real este și că alte state membre ‘tinere’, precum Polonia sau chiar Bulgaria, stau mai bine la nivelul pozițiilor de top-management. Ce face diferența este că țări precum Polonia au o politică europeană cu adevărat eficientă și coerentă – de la nivelul managementul fondurilor europene de acasă până la translatarea intereselor la Bruxelles. România nu este încă la acel stadiu de înțelegere a mizelor europene și, dacă ne uităm de exemplu la Parlamentul European, se preferă folosirea greutății politice mai degrabă pentru obținerea de posturi prestigioase ca cele de vice-președinte decât pentru poziții influente ca cele de președinte de comisie parlamentară”, a mai explicat expertul.

Cine sunt românii-cheie din UE

Experții în afaceri europene contactați de gândul estimează că există la Bruxelles aproximativ 1.500 de români care lucrează în instituțiile UE și un total de 2.500 de români care sunt implicați în afacerile europene (deci instituțiile europene plus mediul privat, Reprezentanța României pe lângă UE etc.). Dan Luca, spre exemplu, directorului Institutului EurActiv din Bruxelles, aproximează că ar fi nevoie de cel puțin 5.000 de români la Bruxelles și 25.000 de experți acasă (față de 10.000 cât se crede că sunt acum în țară).

Cei mai mulți dintre românii care lucrează în instituțiile UE ocupă posturi entry-level sau de asistenți, spune Alin Mituța, de la Europuls, care face și un profil al comunității de funcționari români din „capitala UE”: „Din experiența mea, românii sunt în general apreciați ca fiind buni profesioniști, dar dacă este să vorbim de o comunitate a românilor din instituții sau, în general, din afacerile europene, nu pot spune că este prea bine structurată și, de aici, și o anumită senzație că românii din instituțiile europene sunt o resursă neutilizată de autoritățile românești, fie pentru a promova anumite poziții, fie pentru a asigura un circuit de informații între autoritățile naționale și instituțiile europene și viceversa”.

Problema slabei reprezentări a intereselor României în Uniunea Europeană a fost semnalată și analizată și de experții Europuls, într-un studiu cuprinzător pe care gândul l-a prezentat AICI și care arăta că, din totalul de 33.000 de angajați ai Comisiei Europene – totalul din 2014 -, 1280 (3,9%) sunt români, însă mai puțin de 10% au poziții de management.

Există opt manageri români la nivel înalt (un director general adjunct și șapte directori din cadrul Directoratelor Generale, echivalentul ministerelor din guvernele naționale). gândul v-a prezentat, în urmă cu trei ani, povestea a patru dintre acești „superfuncționari” europeni: Ruxandra Draghia-Akli, directoare în cadrul Directoratului General de Cercetare și Inovare; Daniela Gheorghe, directoare la DG Buget; Mihail Dumitru, director general adjunct la DG Agricultură și Dezvoltare Rurală; Tudor Constantinescu, consilier al directorului de la DG Energie.

Niciunul din cei 41 de directori generali din Comisia Europeană nu este român.

În Parlamentul European, situația funcțiilor-cheie ocupate de români, defalcată pe grupurile politice, este următoarea (sursa: studiul Europuls citat mai sus): grupul Socialiștilor: românii ocupă un post de vicepreședinte PE, un vicepreședinte al grupului S&D, patru vicepreședinți de comisii și un președinte al Delegației la Comisia parlamentară UE-Moldova; grupul Popularilor: un vicepreședinte PE, un vicepreședinte de de grup, trei vicepreședinți de comisii, un coordonator, doi vicecoordonatori și un președinte al Delegației pentru Albania; grupul Liberalilor; un vicepreședinte al grupului politic și un coordonator.

Cum (nu) se obțin funcțiile de management din UE

În cadrul instituțiilor publice, România dispune de o cotă de reprezentare, ceea ce face ca, în teorie măcar, să existe funcționari publici români aproape proporțional cu populația țării raportată la populația totală a UE, explică Doru Franțescu, directorul VoteWatch Europe. Totuși, nici măcar la nivel pur cantitativ, România nu atinge această cotă. „În practică, așa cum o arată și recentele studii, devine evident faptul că România nu a reușit să își valorifice potențialul”, constată Franțescu.

Toate aceste funcții de management de nivel înalt se obțin cu sprijinul statului membru din care provine fiecare „superfuncționar”. Acest sprijin poate veni atât direct, cât și indirect, prin poziția, influența și prestigiul fiecărei țări în cercurile de la Bruxelles. „Or, România nu oferă din pacate prea mult sprijin nici direct, nici indirect românilor calificați să ocupe funcții de conducere în instituțiile europene”, atrage atenția Alin Mituța, director Europuls.

FOTO: Alin Mituța//Europuls.ro

Pe de-o parte, spune el, România este „o prezență ștearsă la Bruxelles” și, pe de altă parte, există un deficit de interes din partea autorităților de la București pentru a promova români în funcții înalte prin diversele structuri ale Uniunii Europene. „Dovadă stă faptul că nu avem niciun român în top-management, adică niciun șef de comisie parlamentară, niciun director general și niciun șef de cabinet – nici măcar la cabinetul comisarului român. Nici la Serviciul European de Acțiune Externă situația nu e prea bună pentru România”, mai spune Mituța. Viorel Isticioaia-Budura este singurul ambasador UE din România (in Japonia), punctează expertul, amintind că acesta a fost înainte de 2014 Directorul Departamentului Asia Pacific din cadrul Serviciului de Acțiune Externă.

Încă o dată, România are motive pentru a se uita cu jind spre Polonia, pentru că și aici țara care a dat președintele Consiliului European, poate servi drept exemplu pentru autoritățile de la București: „Sigur, acest lucru se datorează și faptului că am intrat în UE mai târziu și este nevoie de timp pentru uniformizare, însă această motivație nu poate explica în totalitate situația, mai ales dacă ne uităm la performanțele Poloniei, care, în cei 10 ani de la aderare, a dat un președinte de Parlament European, un președinte de Consiliu European și ocupă și alte poziții-cheie. Din acest punct de vedere, Polonia se află chiar în fața unui stat fondator al UE, Olanda. Dar Polonia a fost foarte preocupată în ultimii ani de pregătirea propriilor experți și de dezvoltarea și întreținerea rețelei de specialiști polonezi în afaceri europene”, spune Doru Franțescu, de la VoteWatch.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis