„Să îmi vaccinez sau nu copilul?” este întrebarea pe care și-o pun toți părinții încă din primele zile de viață ale celui mic. O mare parte dintre ei aleg să nu îl imunizeze, iar numărul lor este în creștere, potrivit oficialilor din Sănătate.
Conform datelor Centrului Național de Supravegherea și Controlul Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din 2014, rata medie de acoperire vaccinală este de 69,4% pentru vaccinul DTP4 (patru doze de vaccin împotriva difteriei, tetanosului și pertusis), pentru vaccinul contra rubeolei, rujeolei și oreionului este de 75,4%, iar pentru hepatita B este de 91,3%. Față de copiii născuți cu un an anterior (iulie 2012), acoperirea vaccinală a scăzut cu 4% în cazul vaccinului împotriva hepatitei B.
Aceleași date arată că 30,3% dintre acești copii au fost depistați ca fiind incomplet vaccinați în raport cu vârsta, în creștere față de anul precedent, când procentul era de 26%.
Autoritățile se arată îngrijorate de această atitudine tot mai răspândită printre români și declară că lucrează la o lege ce va reglementa și în România situația vaccinării. Dacă în prezent, vaccinarea se face după o schemă de vaccinuri recomandate, pe care părinții o pot refuza fără a suporta vreo consecință, în viitor aceștia ar putea suporta o serie de consecințe. Despre ce consecințe e vorba, ministrul Sănătății nu vrea deocamdată să vorbească.
„Avem un draft al legii vaccinării, lucrăm la acest document, care va reglementa situația imunizărilor în România. Am luat această decizie întrucât există o campanie foarte agresivă antivaccinare, a scăzut mult numărul doritorilor și a crescut opoziția părinților. În acest context, există riscul reapariției unor boli foarte grave, mortale chiar, după cum a sesizat și Organizația Mondială a Sănătății. Să nu uităm că poliomielita, o boală eradicată prin vaccinare, reapare prin refuzul vaccinării”, a declarat Bănicioiu pentru Mediafax. Acesta a precizat că, pentru elaborarea acestei legi, specialiștii se vor inspira din legislația în vigoare din Franța, Germania și Polonia.
„Dorim reglementarea situației vaccinării, ne inspirăm după legislația care existentă în vigoare în Franța, Germania și Polonia, întrucât ne apropiem de pragul de vaccinare de 80%, sub care nu putem scădea, potrivit recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății. În proiectul ministerului nu se vor impune sancțiuni cu închisoarea pentru părinții care refuză vaccinarea copiilor”, a mai spus ministrul.
Olivia Steer: „Vaccinurile au în compoziția lor mercur și aluminiu, o combinație care duce la apariția autismului”
Părinții care aleg să nu își imunizeze copiii o fac de teamă ca cel mic să nu se îmbolnăvească sau chiar să decedeze din cauza unui simplu vaccin. Îngrijorarea acestora este de înțeles, având în vedere că la o simplă căutare pe internet despre orice tip de vaccin, printre rezultatele găsite se numără și o serie de articole în care diferiți părinți își povestesc pe forum-uri, blog-uri sau prin presa internațională și, de ce nu, națională, ce a pățit copilul lor după ce a fost vaccinat. Unii părinți susțin chiar că în urma unui vaccin copilul lor s-ar fi îmbolnăvit de autism.
În plus, nevaccinarea este promovată în spațiul public de personalități din viața publică. Un exemplu în aceste sens este Olivia Steer, care, anul trecut, spunea că vaccinurile sunt un mit și îi îndemna pe părinți să nu își vaccineze copilul pentru că se îmbolnăvește. „Nu cred în ele pentru că toate vaccinurile au în compoziția lor mercur și aluminiu, o combinație fatală, care de cele mai multe ori dă probleme de sănătate copiilor, iar în cazurile mai grave autism. Mă țin departe de ele”, spunea Olivia Steer, într-o emisiune tv, în octombrie 2014.
Autoritățile le recomandă părinților înainte de a lua decizia de a-și vaccina sau nu copilul să se documenteze din surse credibile, nu de pe internet sau de la persoane care nu au calificarea în domeniul imunologiei.
Adriana Pistol, directorul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, declară pentru gândul că scăderea incidenței vaccinării din ultimii ani se datorează în primul rând faptului că părinții aleg ca principală sursă de informare internetul. „Părinții refuză să își vaccineze copiii cu produse care sunt pe piață de zeci de ani, care și-au dovedit eficiența în repetate rânduri, iar a căror efecte adverse sunt extreme de rare. Acele boli despre care acești părinți nu mai aud vorbindu-se nu au dispărut de pe fața Pământului, nu s-au mutat pe Marte sau pe Venus. Sunt lângă noi și numai cu o protecție suficientă, cu un procent suficient din populație vaccinat, putem să le ținem în continuare istorie. În situația în care din ce în ce mai multe persoane refuză să își vaccineze copiii, bolile vor reveni. Atunci, în mod evident, foarte mulți copii vor ajunge din nou paralitici în urma poliomelitei, sau vor muri în urma difteriei, a tusei convulsive. Vor sta în spitale. Vor suferi”, a spus Adriana Pistol.
Legislația din România vs legislația din țările UE
În România există o schemă de vaccinuri recomandate de Ministerul Sănătății, iar părinții care o refuză integral sau parțial nu suportă nicio consecință. Asta în teorie, deoarece în practică copiii care nu sunt vaccinați sunt sunt primiți în grădinițe.
FOTO: Schema vaccinurilor recomandate de ministerul Sănătății și perioada în care sunt indicate. Click AICI pentru a mări
În Franța, de exemplu, părinții sunt obligați să își vaccineze copiii împotriva poliomelitei, a difteriei și tetanusului. În caz contrar aceștia pot ajunge chiar în instanță, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor enumerate mai sus este încadrată de autoritățile franceze la categoria „rele tratamente aplicate minorului”. The Guardian a prezentat, în octombrie anul trecut, cazul a doi părinți din Franța care au ajuns în instanță după ce au refuzat să își vaccineze copilul. Cei doi riscă doi ani de închisoare, plus o amendă de 30.000 de euro pentru că au refuzat să își vaccineze cei doi copii în vârstă de 3 și 15 ani cu cele trei vaccinuri obligatorii pe motiv că acestea făceau mai mult rău decât bine.
În Australia autoritățile nu le vor mai dea ajutoare părinților care refuză să-și vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, ori declarând pe proprie răspundere că se opun vaccinării, dar ei primesc în continuare alocații pentru creșterea copiilor. Însă conform noilor reglementări, care vor intra în vigoare în ianuarie 2016, părinții nu vor mai primi ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea pe proprie răspundere.
În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio și hepatita B. primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de ore de viață ale copilului.
În Belgia copiii nu pot fi înscriși la școală dacă nu au făcut vaccinurile DTP, Hub, antipoli, hepatitic B, ROR, antipneumococic și antimeningococic.
În România ROR-ul și antipneumococicul sunt incluse pe lista vaccinurilor suplimentare. Părinții care vor să își vaccineze copiii cu acestea trebuie să scoată bani din buzunar.
În Germania nu este obligatoriu niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor și copiilor vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic și antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinați la naștere. Doar în cazuri de risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naștere.
În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate sugarilor și copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B și ROR. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naștere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.
În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) și antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naștere nu este obligatoriu/ recomandat niciun vaccin.
În Anglia nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR și antimeningococic C. Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10‑14 ani și doar în cazuri de risc înalt, la naștere.
Rata de imunizare în România este de sub 75% pentru mai multe tipuri de vaccin
Acoperirea vaccinală în România se păstrează sub nivelul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), de 95 la sută, pentru boli precum difterie, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion și hepatită B, în principal din cauza refuzului vaccinării.
Șeful Biroului OMS în România, Victor Olszavsky, spune că în urmă cu zece ani, acoperirea vaccinală în România era de peste 95 la sută, însă în prezent în unele județe este și sub 68 la sută pe unele vaccinuri.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă o acoperire vaccinală de peste 95 la sută, nivel considerat singurul care poate garanta eliminarea unor boli precum rujeola și rubeloa și prevenirea reapariției unor boli înlăturate. Cu toate acestea, România înregistrează procente sub 75% pentru mai multe tipuri de vaccin.
„O rată de vaccinare inferioară recomandărilor OMS poate reprezenta un pericol pentru sănătate publică, crescând riscul izbucnirii unor epidemii. Este extrem de important ca populația să cunoască pericolele care pot apărea în cazul neacoperirii vaccinale corespunzătoare, deoarece vaccinurile oferă protecție nu numai individului, ci și colectivității, împiedicând transmiterea multor boli infecțioase. De asemenea, informarea cu privire la problematica imunizării trebuie să fie realizată exclusiv din surse credibile, de către profesioniști în domeniul medical sau de către persoane instruite în acest sens. Atragem atenția că reticența cu privire la utilitatea vaccinarii este cauzată de multe ori de o informare eronată sau incompletă, alimentată de surse neavizate”, a declarat Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie.
Anual, peste 3 milioane de copii sub vârsta de 5 ani mor, la nivel global, din cauza nevaccinării
Conform datelor Centrului Național de Supravegherea și Controlul Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din 2014, rata medie de acoperire vaccinală este de 69,4% pentru vaccinul DTP4 (patru doze de vaccin împotriva difteriei, tetanosului și pertusis), pentru vaccinul contra rubeolei, rujeolei și oreionului este de 75,4%, iar pentru hepatita B este de 91,3%. Față de copiii născuți cu un an anterior (iulie 2012), acoperirea vaccinală a scăzut cu 4% în cazul vaccinului împotriva hepatitei B.
Aceleași date arată că 30,3% dintre acești copii au fost depistați ca fiind incomplet vaccinați în raport cu vârsta, în creștere față de anul precedent, când procentul era de 26%.
Neprezentarea continuă să rămână principalul motiv al vaccinării necorespunzatoare în raport cu vârsta. Contraindicațiile medicale ocupă al doilea loc în clasamentul motivelor vaccinării necorespunzătoare vârstei, urmate de disfuncționalități în furnizarea vaccinului, în creștere marcantă față de anul precedent.
Reducerea vaccinării împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului a dus, în ultimii ani, la două epidemii de rujeolă și una de rubeolă, România pierzându-și statutul de țară care avea tentativa de eliminare a rujeolei de pe teritoriul ei.
Potrivit statisticilor, anual, peste 3 milioane de copii sub vârsta de 5 ani mor, la nivel global, din cauza nevaccinării. Datele mai arată că bolile pneumococice reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel global la copiii cu vârste sub 15 ani, dintre afecțiunile care pot fi prevenite prin vaccinare. Bolile pneumococice nu afectează doar copiii, ci și adulții.
Cifrele arată că peste 1.600.000 de persoane mor din această cauză, dintre care aproape 1 milion sunt copii cu vârste sub 5 ani.
În România, conform Institutului Național de Sănătate Publică, rata mortalității infantile din cauza bolilor pneumococice la nivelul anului 2010 la 1.000 născuți vii a fost de 9,79. Acest lucru situează țara noastră pe locul doi, după Republica Moldova, deasupra mediei europene, ținând cont de faptul că media este de 4,18 decese la 1.000 de născuți vii.
În cazul meningitei pneumococice, rata medie de mortalitate în Europa este estimată de 38%. Mai mult, această boală are și efecte negative pe termen lung, printre care se numără retardul mental, convulsii, tulburări motorii, tulburări de vorbire și surditate.