Vanghelie s-a dus, MICUL și BEREA rezistă și s-au transferat la „interesul național”. „Venim, aplaudăm și apoi mâncăm. Că așa e la partid”

„Da, mă, chiar aici lângă roșii, castraveți, în piață”, se aude o voce care îi strigă altuia în telefon, dându-i indicații cum ajunge la paranghelie. Este mare miting în Piața Obor, împlinește cinci ani de existență UNPR-ul lui Oprea, partidul care nu a participat niciodată singur la alegeri. Dar cine mai ține cont de asta, taman acum când omul sărbătorește și dă mâncare și băutură gratis.

Pentru a ajunge la destinația dorită te poți orienta fie după fumul grătarelor, fie după bubuiala care se aude de la depărtare din boxe. Și e dimineață, puțin trecut de orele nouă. Piața este plină, succesul în politică se înțelege bine cu stomacul gol, căruia te pregătești să-i arunci un os.

Pe vremea lui Ceaușescu circulau mai multe variante ale unor versuri despre statuia din fața Pieței Obor. Una suna ceva de genul: „Nu dați năvală / Că nu e carne-n hală/ A mai rămas un os / Și l-a luat ăl de jos”.

Lumea a dat năvală, iar „osul de ros” a fost aruncat cu dărnicie de generalul Oprea și primarul Onțanu. Oamenii au fost primiți cu mici, bere, porc la proțap, ciorbă de fasole cu ciolan, fripturi. Tot tacâmul gratis, cu porția.

Dar nimic nu este gratis pe lumea asta. O știu și cei veniți. „Venim, aplaudăm și apoi mâncăm. Că așa e la partid”, se aud clar instrucțiunile celor care conduc diferite grupuri. Sunt veniți din toată țară, mulți sunt oameni sărmani. Se vede asta cu ochiul liber, este multă sărăcie în piață.

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

În apropierea orei zece, nu mai ai loc să te mai miști deloc prin piață. Încerci să urci pe scările interioare ale pieței pentru a avea o privire de ansamblu, dar te lovești de un domn ferm: „Mai lăsați-mă, domnule, în pace cu UNPR-ul ăsta. Nu urcați nicăieri. Asta e proprietate privată, au venit ăștia aici, dar acum nu mai lăsăm pe nimeni”. E șeful de la pază, nu vrea să lase pe nimeni să treacă.

Din piață, o parte a galeriei lui Dinamo, parte nelipsită a echipei UNPR, scandează din puteri numele generalului Oprea, de l-ar face invidios și pe Cristi Borcea.

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

Câteva mii de oameni agită steagurile, este o mare roșie, toată dedicată „interesului național”. În fundal, norișorii de fum se ridică veseli spre cerul senin. Lumea aplaudă, burțile se gândesc la ce urmează.

Generalul este mândru de echipa lui, o consideră familia lui. Poate azi sunt câteva mii în piață, dar își dorește un milion de membri.

Își încheie discursul, face o cruce largă pe scenă și îi mulțumește lui Dumnezeu. În tradiția populară, ăsta e semnul că lumea poate începe să mănânce. Și dau buluc spre grătare.

Un porc crăcănat de proțap se învârte ușor. Lumea bate ușor cu farfuriile goale în mese în timp ce mâinile li se întind pentru a arăta că au bonurile de 1 Mai.

Unii au prins mai multe, câte trei patru. Grataragiii dau și mai vârtos din mână, fumul se ridică, micii sfârâie. Doi polițiști comunitari primesc pe sub mână o primă porție din porc. Și alții de la IGSU așteaptă în spate să-și primească răsplata muncii lor.

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

Poporul dansează, muzica răsună în fundal. „UNPR duce greul”, se aude de pe scena vocea lui Aurel Tămaș. Cântă cu foc pentru partid, ca să meargă și mai bine mâncarea.

Dacă ANAF-ul a dat năvală în Vama Veche, nici să nu te gândești că în patria lui Onțanu și Oprea se dă bon fiscal. Banii sunt înlocuiți cu bonurile de la partid, iar bonul fiscal reprezintă un mijloc de presiune pentru alții, nu pentru prietenii de partid.

O bătrână cere insistent bucata sa de carne. O doamnă creață, cu fălci sănătoase înfulecă pofticios, iar zeama îi curge pe mâini. La câțiva pași, un bătrânel mușcă cu poftă dintr-o bucată de pâine, în timp ce în cealaltă ține ciorba de fasole cu ciolan afumat.

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

„La mici nu îți dau bere. Uite, prietenul meu a trebuit să stea de două ori la rând, a luat carne și el dorea și bere”, ni se confesează un domn. Nu mănâncă carne și e venit din alt capăt al țării.

Nimeni nu se gândește că mănâncă pe banii lor, fripturile, micii, berea se decontează de undeva. „Trăiască dom’ Onțanu și Oprea, că prea oameni buni sunt”, se aude o strigare din popor. Totul a fost filmat de organizatori cu o dronă.

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

foto GÂNDUL: CRISTIAN ANDREI

Generalul nu se amestecă prea mult cu poporul, se înlănțuie într-o horă și apoi se retrage la o terasă umbroasă. El ține în spate guverne, face majorități în Parlament. Lângă terasă un bătr\n ține între degetele arătător, mijlociu și inelar doi mici din care mușcă simultan. Horele se înlănțuie, lumea e fericită, a primit mâncare și muzică.

Dintr-o coadă pentru o bucată de carne și una de pâine, vocea unei bătrâne întrerupe acest spectacol al unei societăți care arată de multe ori barbar. „Vă uitați la noi să ne filmați, nu? Pentru că suntem săraci și ne îmbulzim la coadă pentru un mic. Asta e România noastră, noi ăștia suntem”, spune ea în timp ce simți furnicături pe corp.