De ziua internațională a libertății presei, retrageți postacii plătiți de partide

De ziua internațională a libertății presei, domnilor politicieni, acceptați democrația și obișnuiți-vă cu gândul că presa nu vă va mai fi niciodată aservită 100%. Că jurnalismul adevărat nu poate fi contemplativ. Că relatările nu mai pot avea topica și retorica precum cele de pe timpul lui Ceaușescu. Și retrageți-vă de pe website-urile care nu vă sunt comode postacii anonimi plătiți din fonduri dubioase, care înjură ziariștii. Sunați goarna retragerii, acceptați regulile jocului într-un stat liber, în care opinia este democratic exprimată.

La un sfert de veac de la căderea comunismului, un fenomen extrem de violent și periculos s-a întărit în România: atacul politicienilor la adresa instituțiilor de presă, jurnaliștilor și patronilor. Dar pentru că le este mai greu să îi bată, să îi scuipe, să îi răpească de pe stradă, au inventat un instrument menit să intimideze: postacii anonimi care folosesc ciomagul jignirilor, amenințărilor, atacurilor la familie – totul sub anonimat laș, demn de clasa politică pe care o avem astăzi. Și despre acest fenomen aflăm amănunte în fiecare zi: de la procedurile pe care le urmează postacii, până la prețul unui comentariu în care îl înjură pe autorul unui editorial sau pe angajatorul său.

România are una din cele mai concurențiale piețe de presă. În puține țări există, la o populație de 20 de milioane de cetățeni, atât de multe posturi de televiziune de știri, canale locale, posturi de radio, website-uri de news care se bat în fiecare zi pentru o poziție cât mai sus în clasament. Într-o societate normală, această concurență ar fi fost semnul unei libertăți de exprimare totale. În România, este, doar un semn al implicării politicului în presă, al influenței la care visează diverși membri de partid care vor să aibă în mână și legile, și implementarea lor, și administrația publică, dar și tonul dezbaterii publice.

Această inflație de instituții de presă a dat naștere, din păcate, și unei inflații de jurnaliști mai buni sau mai puțini buni, mai independenți sau mai puțin independenți, mai bine sau mai prost plătiți. În câțiva ani, dacă piața ar fi corectă și nu ar fi perturbată de finanțări dubioase de partid și afaceri obscure, atât televiziunile, website-urile, cât și ziariștii s-ar cerne în mod natural. Până atunci, atacurile sunt zilnice pentru că pe cât de multe instituții de presă există, pe atât de vulnerabile sunt.

Publicații și posturi de televiziune locale fac cu greu asaltului venit din toate direcțiile: baronii îi jignesc și îi agresează pe jurnaliștii incomozi, agenții economici condiționează cumpărarea spațiilor de publicitate de politica editorială a ziarelor. Să ne amintim atitudinea absolut grosolană a baronului de Brăila Bunea Stancu, care înjura, de față cu sefii PSD București, o jurnalistă locală. Astăzi, poate și datorită încăpățânării și neînfricării ziaristei respective, Bunea Stancu se află acolo unde îi e locul.

În România, presă este călcată în picioare, murdărită, scuipată și înjurată în fiecare zi. La o scară mai mare, pe plan național, am văzut un Traian Băsescu în calitatea de președinte al României care a pus semn de egal între conflictele pe care le avea cu liderul unui partid și angajații unui trust aparținând aceluiași politician. Fără nuanțe, fără nicio separare, doar o confuzie voită, repetată în fiecare zi.

La 25 de ani de la Revoluția din 1989, premierul României, stat membru UE, își permite să atace public jurnaliștii care îi sunt incomozi, care îi pun întrebări neplăcute, să le spună că nu le răspunde temelor ridicate dacă patronii nu își plătesc taxele, îi face evazioniști pe proprietari, deși împotriva acestora nu există verdicte date – cu atât mai puțin definitive- prin care să fie condamnați. Lovește proprietarii de trusturi prin alte trusturi măciucă, lasă foarte clar impresia că dirijează personal investigațiile, blocările de conturi, descinderile ANAF, reținerile și îi condamnă înainte că judecătorii să o facă.

Același premier aruncă în derizoriu subiecte importante făcând mișto din întrebările grele, trimițându-i pe ziariști să vină cu bonul fiscal în mână, imprimând intenționat, pe model stalinist, o imagine care să se lipească foarte clar în mentalul public de breasla celor care practică această meserie.

Toate acestea în timp ce același premier și actuala clasă politică fac abstracție de situația extraordinar de grea în care se află televiziunea publică, folosită în fiecare mandat că armă politică. Instituție care concurează neloial jucătorii privați, și ei în situații dificile. Canalele publice au ajuns un colos cu șapte capete, pline de datorii, dar și cu trei surse nesecate de finanțare nemeritate – subvenții de la bugetul de stat, abonament obligatoriu de la fiecare cetățean și publicitate.

În 2015, la un sfert de veac de la Revoluție, în România a devenit un act de curaj să scrii, să faci campanii de presă. Dar datorită acestor jurnaliști care își asumă riscuri, datorită celor care au scris chiar și aici, pe Gândul.Info, despre finanțările ilegale ale partidelor, astăzi subiectul este pe agenda publică.

Desigur că jurnaliștii le sunt dragi mai marilor zilei ca sarea în ochi: au săpat și au relatat despre scandalul plagiatului și astăzi nerezolvat în trecutul lui Victor Ponta. Ziariștii au scris cu încăpățânare pagini întregi despre Marțea Neagră și pericolul la adresa democrației, au criticat spectacolul grotesc de ziua premierului, pe Arena Națională și au relatat pe larg despre votul interzis din diaspora. Fac investigații, vin cu dovezi, arată combinațiile politicienilor cu interlopi locali, comisioanele ilegale pe lucrări publice.

Într-un mesaj de ziua internațională a libertății presei, Ambasada SUA atrage atenția asupra asediului la care sunt supuși jurnaliștii, amintind că numai în 2014, în lume au murit și au fost răniți 60 de oameni care au scris sau au relalat din zone de conflict și țări în care nu există democrație.

Într-un alt mesaj, Klaus Iohannis ne mai servește pe Facebook o platitudine inodoră, incoloră, fără nuanțe, un enunț sec, din lunga serie de propoziții seci cu care ne-a obișnuit, prin intermediul cărora suntem anunțați că președintele face o constatare fără consecințe: „O presă liberă contribuie la consolidarea democrației și la dezvoltarea unei societăți prospere”.

De ziua internațională a libertății presei, jurnaliștii români ar trebui ceară la un ison politicienilor din toate partidele, mai ales PSD și fostul PDL să-și retragă hoardele de scriitori anonimi de pe website-urile care fac o presă incomodă, dar și serviciilor secrete să-și treacă în umbră ofițerii din redacții. În România lui 2015, să scrii un editorial sau să faci o investigație este un act de curaj. Zeci de indivizi ascunși sub pseudonime, plătiți cu nimic de politicieni, te înjură și te scuipă fără argumente, cu o violență care îi descrajeaza chiar și pe cititorii onești să te contrazică pe un ton civilizat și cu argumente.

De ziua internațională a libertății presei, să le mulțumim celor care, în ciuda atacurilor pe toate fronturile, atât din partea politicienilor de la putere, cât și instituțiilor măciucă, dar și în fața postacilor care semnează cu peudonim, îndrăznesc să scrie și să critice.