„Paradoxul obezității”, descoperit de cercetători

Deși autoritățile din domeniul sănătății publice emit în mod constant avertismente în privința consecințelor nefaste ale greutății excesive, iar companiile îi presează pe angajații lor să slăbească prin intermediul unor „programe de wellness”, relația dintre greutatea corporală și longevitate este una paradoxală. Studiile au arătat că, deși obezitatea crește riscul de maladii cardiovasculare, pacienții cu aceste boli și care sunt supraponderali trăiesc mai mult decât pacienții care au o greutate considerată normală, informează Reuters.

În mod similar, obezitatea crește riscul de dezvoltare a diabetului de tip 2. Cu toate acestea, nu se știa cu certitudine dacă greutatea excesivă oferă pacienților supraponderali un avantaj decisiv în privința șanselor de supraviețuire după diagnosticarea cu diabet.

Un număr de 16 studii anterioare au generat rezultate controversate: unele au arătat că diabeticii supraponderali prezintă o rată de mortalitate mai mică. Altele, au arătat contrariul. Însă multe dintre ele au fost viciate de probleme care țin de metodologie – prea puțini pacienți, perioadă prea scurtă de monitorizare, folosirea de chestionare în locul înregistrărilor medicale.

Autorii noului studiu au încercat să evite aceste probleme și să obțină rezultate credibile. Cercetătorii, coordonați de profesorii Stephen Atkin și Pierluigi Costanzo de la Universitatea Hull din Marea Britanie, au monitorizat un eșantion de 10.568 de pacienți diagnosticați cu diabet de tip 2, pentru o perioadă medie de aproape 11 ani.

Deși pacienții supraponderali și cei obezi prezentau un risc ridicat de infarct și accident vascular cerebral, ei au prezentat și o probabilitate mai mare de a rămâne în viață mai mult timp decât diabeticii cu o greutate corporală normală, se afirmă în acest nou studiu, publicat în Annals of Internal Medicine.

Diabeticii cu greutăți corporale mai mici decât media au avut cel mai mare risc de deces în timpul studiului, prezentând o mortalitate de aproape trei ori mai ridicată decât pacienții cu greutate normală. Pacienții supraponderali au avut cea mai bună rată de supraviețuire, cu 13% mai mare în comparație cu diabeticii cu greutate normală și cu diabeticii obezi.

IMC reprezintă raportul dintre greutate și pătratul înălțimii.

Persoanele supraponderale au un Indice de Masă Corporală (IMC) cuprins între 25 și 29. Persoanele cu greutate normală au un IMC cuprins în intervalul 18,5 și 24,9, iar persoanele obeze au un IMC de peste 29.