Patru ucraineni, împușcați fără vină în timpul vânătorii de teroriști de la Revoluție, vor primi despăgubiri

Reclamanții sunt Rostislav Ivanovich Melnichuk și Alla Rotislavovna Lyana, tată și fiică, și Valeriy Valentinovich Shpartak și Sofiya Filipovna Demchuk, soț și soție, toți de naționalitate ucraineană.

Ei s-au plâns de lipsa unei investigații efective în ceea ce privește o operațiune armată ce a avut loc în decembrie 1989 în România, în urma căreia a fost ucisă soția lui Melnichuk, iar Sofiya Demchuk și Valeriy Shpartak au fost grav răniți.

În decembrie 1989, Rostislav Melnichuk și soția sa, Nadejda Melnichuk, erau în România, într-o mașină, în drum spre URSS, după o vacanță în Iugoslavia.

La momentul respectiv fostul lider Nicolae Ceaușescu fusese înlăturat de la putere și circulau zvonuri conform cărora teroriștii încercau să reinstaureze fostul regim.

Melnichuk și soția erau într-o coloană de cinci mașini, alături de soții Demchuk și Shpartak. Poliția de frontieră notificase o unitate militară din Craiova că spre oraș se îndreaptă un convoi de mașini străine. Bănuind că ar putea fi teroriști, comandantul unității a trimis un grup de soldați să îi oprească.

În satul Brădești, coloana a fost oprită iar pasagerilor li s-a spus în română să se dea jos din mașini și să se predea. Aceștia nu au înțeles ce le spuneau soldații și au rămas în vehicule. Soldații au deschis atunci focul asupra celor din mașini, nimerind și un autobuz care era în spatele coloanei. Soția lui Melnichuk a fost ucisă, iar soții Demchuk și Shpartak au fost răniți.

După patru zile, cetățenii din URSS au făcut o plângere la Ambasada URSS din Iugoslavia. Un procuror militar de la Craiova a deschis de asemenea o anchetă.

De-a lungul anilor, dosarul a fost transferat de la un procuror la altul, închis și redeschis de mai multe ori, notează curtea.

În 2007, cazul a fost conexat unui dosar mai mare, privind sutele de victime ale evenimentelor violente ce au avut loc între 21 și 30 decembrie 1989.

În 2010 procurorul militar a decis să întrerupă procedurile cu privire la incidentul de la Brădești, dar decizia a fost casată și un nou dosar privind incidentul a fost înregistrat în 2011 la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cercetările în acest caz continuă și acum.

Invocând articolul 2 – dreptul la viață – din Convenția europeană a drepturilor omului, Melnichuk și fiica sa, Lyana, și soții Demchuk și Shpartak s-au plâns la CEDO de faptul că autoritățile române nu au făcut o anchetă efectivă, imparțială și temeinică pentru a-i identifica și pedepsi pe cei responsabili de operațiunea armată în care soția lui Melnichuk și-a pierdut viața, iar cei doi soți au fost grav răniți.

CEDO a constatat încălcarea articolului 2 din convenție față de fiecare reclamant și a hotărât ca aceștia să primească daune morale de câte 15.000 de euro.

Decizia luată marți de CEDO urmează mai multora prin care statul român a fost obligat la despăgubiri față de victimele Revoluției, pentru lipsa unei anchete efective a evenimentelor violente din decembrie 1989 – cauză cunoscută drept „Dosarul Revoluției”.

Până în prezent au fost despăgubiți foști revoluționari și rude ale acestora.

Potrivit statisticilor oficiale, la Revoluția din decembrie 1989, 1.142 de persoane și-au pierdut viața, 3.138 au fost rănite, iar 760 de oameni au fost reținuți.

Mii de plângeri privind reprimarea armată a manifestațiilor de la București, Oradea, Constanța, Craiova, Bacău, Târgu Mureș și Cluj-Napoca au rămas nesoluționate, la 25 de ani de la Revoluție. Doar în ceea ce privește reprimarea armată de la Timișoara, ancheta s-a încheiat cu o trimitere în judecată și o condamnare.

Printr-un rechizitoriu din 30 decembrie 1997, procurorii militari i-au trimis în judecată pe generalii Victor Athanasie Stănculescu și Mihai Chițac, fiind inculpați ca principali responsabili de organizarea represiunii armate față de demonstrațiile anticomuniste de la Timișoara. În 2000, generalii au fost condamnați la 15 ani de închisoare, însă în 2001, procurorul general al României Joița Tănase a făcut un recurs în anulare, procesul s-a rejudecat, iar acuzații au fost eliberați din arest. În final, în 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a condamnat pe cei doi generali la câte 15 ani de închisoare pentru omor și tentativă de omor privind organizarea și coordonarea represiunii de la Timișoara. Curtea a dispus, de asemenea, ca reclamanții să plătească în solidar cu Ministerul Apărării despăgubiri, sume ce au fost achitate.

Dosarul „Revoluției” a fost transferat de la Parchetul Militar la Parchetul de pe lângă instanța supremă în 2009, pentru ca în martie 2014 să fie transferat din nou la Parchetul Militar.