Amorul, umorul, omorul

Asta vrea întreg PSD-ul, cu Ponta în frunte, să ne hlizim, să chicotim, să ne dăm coate: primarele la andropauză face urât, he, he, he, își aleargă cu Poliția mult mai tânăra țiitoare, că altceva nu mai poate să-i facă, hi, hi, hi, umblă s-o prinză cu vreun fante vânjos și s-o ia la… la ce? – la pumni, hă, hă, hă…

Păi, ce, domne, asta-i treabă pentru DNA?! Au ajuns procurorii să se bage și prin paturile oamenilor, ca Securitatea! Se duce dracului democrația, drepturile omului, drepturile pomului!…

Diversiunea sex-bășcălie camuflează un nărav mult mai grav al ștabilor care bat spre 60 de ani, transmis și urmașilor. Alde Nichita cred cu tărie și azi, la un sfert de veac după comunism, că un prim-secretar al Partidului e deasupra oricărei legi. Ăsta era și sensul avansării în sistem: de la un nivel încolo, era permis să-i calci în picioare sau chiar cu mașina pe cei aflați sub tine, fără să te împiedici de lege, făcută pentru mocofanii muncii. Milițienii erau slugile tovarășului prim, gata oricând să îndeplinească orice ordin. Procurorii, judecătorii din județ, nu mișcau în cazurile importante fără binecuvântarea greuceanului PCR.

Exact acest sentiment, care l-a făcut pe Nichita să le ordone polițiștilor locali a spiona anturajul țintei sale amoroase, îl animă pe Traian Băsescu în războiul pe care l-a declarat Justiției. Nichita a poruncit, firesc, să-i fie hăituită femeia de către „milițieni”, Băsescu e furios, firesc, că „milițienii” i-au săltat femeia fără ordinul lui. Ambii nostalgizează bunele vremuri de altădată.

Nu e vorba nici de amor, nici de umor, ci de uluitoarea lipsă de respect a organelor față de membrii marcanți ai nomenclaturii comunisto-securiste. Acestei neobrăzări încearcă majoritatea parlamentară și guvernul Ponta să-i pună capăt prin toate manevrele anti Justiție din ultimul timp, menite să „omoare” nervul DNA și ANI.

Dacă reușesc, se va vedea cine râde la urmă…