Scandalul „împușcării” lui Gabriel Liiceanu și a lui Horia Roman Patapievici. Nicolae Breban spune că nu a făcut decât „un fel de metaforă”: „S-ar putea să-l dau în judecată pe Liiceanu”

Academicianul Nicolae Breban neagă cu vehemență că ar fi cerut, într-o ședință a secției de filologie și literatură, împușcarea scriitorilor Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici. Același lucru îl susține și colegul său, Eugen Simion.

Contactat degândul,Nicolae Breban a declarat că el nu a vorbit despre Gabriel Liiceanu în ședința de la Academia Română și că ia în considerare să-l dea în judecată pe Liiceanu.

„Acolo nu a fost vorba deloc de Liiceanu, e o minciună ordinară”, susține Breban. „El n-a fost de față, probabil că cineva i-a spus sau l-a mințit. N-am vorbit deloc de el. N-am vorbit nici de Patapievici. Am vorbit de Patapievici în emisiunea lui Radu Tudor, când am făcut un fel de metaforă, spunând că dacă Patapievici ar fi înjurat la polonezi, sau în Polonia…. istoria poloneză – asta am spus. La Academia Română am fost invitat să rezum ce am spus la emisiunea lui Radu Tudor. În niciun caz, nici la Tudor, nici la Academie, nu am vorbit de Liiceanu, este o minciună nerușinată și s-ar putea să-l dau în judecată”, a spus Nicolae Breban.

Confruntat cu acuzațiile care i se aduc în spațiul public, acesta a întărit: „N-am spus doamnă, că ei nu au fost de față, ei vorbesc din auzite și din bârfe. Era ședința secției de literaură a Academiei Române, era o ședință cu 30 de oameni și de fapt am și fost întrebat de Eugen Simion, președintele secției”, a mai spus Nicolae Breban.

De altfel, și Eugen Simion susține versiunea lui Breban cu privire la deja controversata ședință a Academiei.

„Nici vorbă de așa ceva. În Academia Română nu s-a discutat despre acest lucru. Este o chestie absolut mincinoasă. Domnul Breban a vorbit la televiziune, la Antena 3, a spus că, dacă cineva, un polonez ar fi spus ce a spus domnul Patapievici despre poporul român, probabil că l-ar fi împușcat (polonezii, n.r.). Asta a fost ce am auzit eu la televizor. La Academie, el nu a vorbit despre acest lucru. A vorbit despre poziția lui față de Institutul Cultural Român. Asta a fost. Propoziția asta cu împușcarea, asta este o minciună. Cine scrie chestia asta fabulează. Erau 15-16 oameni, membri ai Academiei care pot confirma, inclusiv un vicepreședinte al Academiei. Nici vorbă de așa ceva. Domnul Liiceanu să-și găsească alt subiect pentru propaganda lui, dar Academia nu este implicată în niciun fel în această chestiune și acuzația adusă domnului Breban cu privire la Academie este inexactă”, a declarat Eugen Simion citat de Mediafax.

Reacțiile lui Liiceanu, Patapievici și Pleșu

Scriitorul Horia Roman Patapievici se declară consternat de declarațiile academicianului Nicolae Breban, care este și președinte onorific al Institutului Cultural Român.

„Poziția mea este că sunt consternat. Sunt consternat de faptul că în interiorul Academiei cineva poate cere împușcarea a doi oameni pe motiv de diferend cultural între ei”, a spus Horia Roman Patapievici citat de agenția Mediafax.

Scriitorul susține că la fel de consternant este și modul în care Nicolae Breban și-a susținut părerea atunci când a fost întrebat despre cele declarate. „El spune că, dacă eu aș fi trăit în Polonia și aș fi scris în Polonia, până acum aș fi fost deja împușcat. Și regreta faptul că românii nu reacționează. Altfel spus, el regretă că românii nu m-au împușcat încă. E ceva incredibil. Sunt consternat. Aștept explicațiile nu numai ale președintelui Academiei, dar și ale președintelui care a prezidat secțiunea de literatură și filologie. E vorba de academicianul Eugen Simion, care nu a spus nimic în timpul ședinței. Spre onoarea lor, Ileana Mălăncioiu și domnul Brâncuș au reacționat. Au salvat onoarea secțiunii, dar președintele de secțiune nu a avut nimic de replicat”, a a mai spus Horia-Roman Patapievici, citat de Mediafax.

Gabriel Liiceanu a publicat luni o scrisoare deschisă pe Constributors.ro, scrisoare adresată președintelui Academiei Române, Ionel Valentin Vlad, în care îi atrage atenția acestuia atenția că discursul academicianului Nicolae Breban s-a radicalizat. Sub titlul „Nu sunt de acord să fiu împușcat”, Liiceanu enumără cele trei momente din ultimii 25 de ani în care s-a cerut împușcarea sa, după care vorbește și despre vinile „care i se aduc de ani buni” și lui Horia Roman Patapievici.

„Nu pot să închei înainte de a mă opri asupra vinilor care i se aduc de ani buni lui Horia Patapievici. Atât de mari, se pare, încât ele ar trebui ispășite, iată, prin moarte! Stupefiantă, în cazul judecării lui, este tehnica inversării termenilor realității, încăpățânarea cu care albul este prezentat ca negru. Cum s-a ajuns ca una dintre cele mai rafinate personalități ale culturii noastre, în loc să primească onorurile de rigoare, să fie scuipată pe stradă și tratată, într-un discurs continuu al urii, ca „haimana” și „derbedeu”? Care sunt crimele care i se pun în spate?”, se întreabă Gabriel Liiceanu în scrisoarea lui deschisă, ce poate fi citită integral AICI.

La rândul lui, Andrei Pleșu i-a replicat și el academicianului Nicolae Breban, printr-un text publicat pe blogul de pe adevărul.ro. Andrei Pleșu îl roagă pe Breban, printr-o petiție, să-l adauge și pe el grupului ce ar trebui împușcat.

„Îl rog pe dl. academician să mă adauge și pe mine micului grup ce urmează a fi dus în fața plutonului de execuție. Mă simt nedreptățit: nu cred că am făcut mai puțin rău culturii românești decît colegii mei. Lucrăm de o viață pentru subminarea valorilor naționale, deși, ca să păcălim lumea, ne-am prefăcut că le slujim. Gabriel Liiceanu a încercat să anihileze poporul român sufocîndu-l cu 30 de milioane de cărți, Horia Patapievici s-a ocupat vreme de 7 ani, în mod spectaculos, cu propagarea culturii autohtone în străinătate, desigur, un simplu camuflaj pentru a o ponegri. La rîndul meu, am înființat (sau reînființat, după ce Nicolae Ceaușescu, în înțelepciunea lui, le suspendase) cîteva instituții, bineînțeles de ochii lumii: Muzeul Țăranului Român, Comisia Patrimoniului, Festivalul și Concursul internațional „George Enescu”, două noi teatre bucureștene („Excelsior” și „Masca”), Editura Humanitas, căreia i-am strecurat, pe sub mînă, un uriaș tezaur de scaune și canapele, plus ediția completă a operelor lui N. Ceaușescu etc.). Nu în ultimul rînd, am lovit pervers în excelentul săptămînal „Contemporanul”, nuumindu-l pe însuși domnul Breban la conducerea sa”, scrie Andrei Pleșu în poziția sa.