Spre exemplu, Nix are forma neregulată a unei bomboane jeleu și prezintă o curioasă pată roșie, în timp ce Hydra seamănă cu o mare mănușă de box de culoare gri. Regiunea mai roșiatică de la suprafața lui Nix pare să fie un crater de impact.
„În cazul lui Nix (sonda New Horizons) a adunat și alte date cu privire la compoziția sa, dar acestea nu au fost încă descărcate. Aceste date ne vor ajuta să înțelegem de această regiune este mai roșie decât zonele din jurul său”, a susținut Carly Howett, cercetător la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado, membră a echipei misiunii New Horizons.
Sonda New Horizons a fotografiat satelitul Nix de la o distanță de aproximativ 165.000 de kilometri. Imaginea indică faptul că acest satelit are lungimea de aproximativ 42 km și lățimea de 36 km.
Hydra este puțin mai mare — 55 km x 40 km — conform unei noi fotografii realizate de sonda New Horizons de la distanța de 231.000 km. În fotografia în care apare Hydra pot fi văzute două cratere. Această imagine sugerează că partea superioară, mai întunecată, a satelitului Hydra ar fi făcută din materie diferită (cel puțin la suprafață) față de cea inferioară.
„Până săptămâna trecută Hydra nu era decât un punct slab de lumină așa că este o experiență suprarealistă să-i observăm forma și caracteristicile de la suprafață pentru prima oară”, a susținut Ted Stryk, de la Roane State Community College din Tennessee, membru al echipei care analizează datele trimise de sondă.
Celelalte luni cunoscute ale planetei pitice Pluto sunt Charon, Kerberos și Styx. Cu un diametru de 1.207 km, Charon este mai mare decât jumătatea lui Pluto, fapt care i-a făcut pe mulți astronomi să se refere la Pluto-Charon ca la un sistem binar de planete mai degrabă decât un sistem planetă-satelit. Kerberos și Styx sunt chiar și mai mici decât Nix și Hydra.
Fotografiile lunilor Kerberos și Styx obținute de sonda New Horizons la 14 iulie vor fi probabil transmise pe Pământ până la jumătatea lui octombrie, conform NASA.
Misiunea sondei New Horizons, aparținând NASA, este cea mai importantă din istoria recentă a explorării sistemului solar, fiind pentru prima oară din anii ’80 ai secolului trecut când avem posibilitatea de a vedea de aproape o lume ce nu a mai fost niciodată vizitată. New Horizons a avut nevoie de mai mult de 9 ani pentru a străbate distanța de aproximativ 5 miliarde de kilometri până la Pluto. Survolul acestei planete pitice s-a desfășurat în interval de timp de câteva minute, la viteza de 49.300 km/h, de la distanța de 12.430 de kilometri.
Cu această ocazie, sonda a realizat numeroase fotografii de detaliu de la suprafața lui Pluto și a adunat un set de date științifice ce urmează să ajungă pe Terra în următoarele 16 luni. Toate aceste date sunt extrem de prețioase pentru oamenii de știință care doresc să înțeleagă modul în care s-a format sistemul nostru solar în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani.
Caracterul cu totul special al acestei misiuni este asigurat de faptul că reprezintă o premieră. A fost pentru prima dată când o sondă a adunat date despre această minusculă planetă care face parte din Centura Kuiper de obiecte transneptuniene, scrie Agerpres.