Sentința în cazul torționarului Vișinescu echivalează cu o condamnare pe viață

La cei 90 de ani ai săi, pe care îi va împlini în septembrie, fostul comandant de la Rm. Sărat își așteaptă acum sentința finală, în caz că va face recurs, la Curtea Supremă, care se va pronunța probabil până în primăvara anului viitor. Dacă rămâne așa, aceasta sentință echivalează cu o condamnare pe viață. Culpa este individuală, ca și răspunderea penală, ne-a spus procuroarea la ultimul termen, însă în motivarea sentinței judecătoarei se vor regăsi probabil și considerații despre sistemul care l-a impus, susținut și mai ales dirijat pe Vișinescu. Fostul comandant a fost condamnat pentru tratamente neomenoase, infracțiune incriminată de legea penală la data săvârșirii faptelor și în acord cu aplicarea legii penale mai favorabile [5]. Din sentința de vineri decurg însă importante concluzii și mai ales consecințe pentru marele și mai ales sulfurosul subiect care s-a numit „Procesul comunismului” încă din ultimele zile ale lui decembrie 1989.

Cazul Vișinescu a luat încă din ziua denunțării (30 iulie 2013) dimensiuni naționale, a avut priză la public, cum se spune (de ce „a trecut” ecranul tocmai Vișinescu e o altă discuție pe care o voi face, poate, cu altă ocazie). E totuși prima și singura condamnare în 25 de ani, ceea ce echivalează cu o bornă de hotar. Să evaluăm câteva semnificațiiale acestei decizii a curții bucureștene.

Succesul campaniei demarate în 2013

Decizia este o mare împlinire instituțională, fiind prima și singura condamnare, ca urmare a unui dosar instrumentat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în cei 10 ani de existență [6]. Evident, este și o reușită personală a mandatului meu la IICCMER (2012-2014). Cazul a luat încă de la denunț, în vara lui 2013, o turnură deosebită. Vișinescu a devenit portretul-robot al torționarului comunist, așa cum l-a creionat mass-media, prin campania demarată exemplar de Gândul, și extinsă apoi la televiziuni și presa străină. Fără îndoială, condamnarea luiAlexandru Vișinescu este o reușită a acelei campanii instituționale a IICCMER (care a luat ulterior forme mediatice foarte intense și a generat dezbateri și reacții sociale și politice de amploare) de aducere în fața jusțitiei a responsabililor din sistemul penitenciar care au comis crime și abuzuri în timpul comunismului. Fără amploarea campaniei demarate în 2013 nu s-ar fi ajuns niciodată aici, o spun răspicat. Istoria recentă a arătat că Institutul depusese până la acea dată nenumarate sesizări care s-au soldat cu blocaje, încă din faza de urmarire penală [7], și cred cu tărie că succesul a constat de fapt în capacitatea noastră, a echipei de la Institut din acel moment, fără de care nu aș fi reușit, de a contura, organiza, promova și întreține în mod public, cu spețe concrete, campania respectivă. Doar cu efort constant, și mai ales cu enormă implicare, am reușit să mobilizăm alte instituții (judiciare, organisme media) ori actori decizionali și de a face memoria vie. În acest mod am reușit să deschidem ochii societății românești cu privire la ceea ce s-a întâmplat acum peste50 de ani.Și, în final, s-a ajuns la o condamnare.
Schimbarea la față a Justiției

Așa se face că asistăm astăzi la cea mai importanta decizie a justiției române cu privire la responsabili ai regimului comunist. Aceasta probează totodată că, sub ochii noștri, s-a confirmat o o schimbare la față a justiției din Romania, pentru că după 25 de ani avem o condamnare, fie și în primă instanță, a unei persoane acuzate de crime savârșite în exercitarea funcției în sistemul penitenciar dejist. După atâta amar de ani, acum s-au împlinit toate condițiile, și sociale, și politice, și mai ales din punctul de vedere al mecanismelor justiției pentru ca această decizie istorică sa fie luată. Niciodata nu e prea tarziu pentru a face dreptate și pentru a dovedi că nimeni nu e mai presus de lege. Parchetul General a oferit în acest caz, ca și în cele care au urmat, proba voinței. S-a mișcat foarte repede, a găsit soluțiile și mai ales a dovedit că este dispus să treacă la fapte, ajungând astăzi la prima condamnare pe care Ministerul Public o înregistrează la capitolul crimele comunismului.

Cine a mișcat la Parchet „dosarul torționarilor”? Citește continuarea aici!