Răspunsul șefului Companiei de Autostrăzi când e întrebat dacă se ia șpagă în CNADNR: „​Pornim de la premisa că acolo unde omul atinge banul există tentația”

În interviul acordat gândul șeful CNADNR vorbește despre studii de fezabilitate „făcute în birou”, despre cum trei lilieci protejați de lege au întârziat un an construcția unui tronson de autostradă și răspunde acuzațiilor potrivit cărora în companie se fac caiete de sarcini „mănușă” pentru licitații cu dedicație.

De ce CNADNR nu reușește să cheltuie banii pe care îi are și ce răspunde la întrebarea dacă i s-a oferit mită vreodată aflați din interviul cu șeful CNADNR, Narcis Neaga, omul care conduce o companie cu un buget anual de 1,7 miliarde de euro.

Cele mai importante declarații din interviu:

– Da, există oameni care încalcă legea, în sensul că putem spune că fură, să nu ne ferim de verb. În 2015, în cele mai fierbinți puncte, mă refer la Giugeni și la Fetești, s-au efectuat 458 de acțiuni de verificare.

– ​Pornim de la premisa că acolo unde omul atinge banul există tentația, nu pornim de la premisa că omul care lucrează într-o stație de control este hoț. În fond este angajatul companiei, compania nu angajează hoți.

– Sunt 8 plângeri penale. Toate au fost trimise la DIICOT în mai 2014. Nu intru în detalii, poate sunt nevinovați. Majoritatea sunt angajați de la stația de taxare Giurgiu.

– Ca să poată să își cheltuie banii, CNADNR este în relație directă cu constructorii. Dacă un constructor nu lucrează la capacitate sau nu lucrează cum trebuie, CNADNR preferă să piardă acei bani decât să îi cheltuiască inutil ca după aceea să îi fie imputați.

– Cum, Dumnezeu, cel care a făcut studiul de fezabilitate nu a putut să vadă un cimitir, o peșteră cu lilieci, o haldă de steril la Mintia, care este cât Casa Poporului? Asta înseamnă că studiul de fezabilitate a fost făcut din birou. (Cerem banii înapoi?) Nu mai avem cui, pentru că firma nu mai există.

– Despre Orăștie-Sibiu, lotul 3. Când am văzut că 16 kilometri sunt gata, dar nu vor să pună asfalt pe ei am zis, puneți asfalt pe ăia 16 km. >. Nu era grabă, era o normalitate. Știți ce au făcut? Au turnat asfalt la minus 10 grade. Avem raport de la consultant în 2013. A venit primăvara, le-am zis . Au scos tot.

– Când a fost gata totul, am avut o ședință. Am luat experții noștri și experții lor. Dacă există cel mai mic dubiu că o deschidem acum și n-o deschidem peste o lună sau peste un an, spuneți acum. Toată lumea a zis că din punct de vedere tehnic nu va fi nici o problemă. La 10 zile a apărut prima fisură. Vă dați seama că ne-am speriat toți. Am zis că dacă din cauza alunecărilor, dacă, dacă… Nu vă spunem că problemele mari noi am crezut că sunt la debleul acela mare, când au tăiat ei… Nu s-a întâmplat nimic acolo. Noi acolo ne-am temut, sincer.

– Fisura a apărut unde nu ne așteptam. Noi sincer acolo ne așteptam. Doamne, dacă se întâmplă să alunece terenul acolo!

– Despre acuzațiile făcute de Liviu Costache, director suspendat din CNADNR. Nu e normal, câtă vreme ai fost director general la o companie mare cum este Colas-ul, să vii să arunci cu noroi acolo unde ai fost director general și director comercial, tocmai când este un litigiu între cele două companii. E o întrebare, nu e o acuză.

– M-am gândit și la varianta demisiei când au început atacurile asupra familiei. Nu e normal ce se întâmplă.

– Când am ajuns director general aici mi-am chemat directorii adjuncți și am chemat firmele de construcție. Și le-am spus: >

Prezentăm mai jos interviul acordat gândul de Narcis Neaga, directorul general al CNADNR

Gândul Domnule director general, aveți casă cât Versailles-ul?

Narcis Neaga: Nu am fost niciodată la Versailles, dar pot să vă spun că apartamentul de bloc din București unde stau are 87 de metri pătrați, apartamentul unde stau la Sibiu, cu familia, cam 88-89 de metri pătrați, tot la bloc. Dacă Versailles-ul are această suprafață da, am casă cât Versailles-ul.

Sunt directori din companie care au case cât Versailles-ul?

Nu am fost niciodată la nici un director acasă ca să vă pot răspunde la această întrebare.

S-au făcut tot felul de acuzații. Se fură în CNADNR, se ia șpagă? Se fac caiete de sarcini mănușă pentru licitații cu dedicație?

Trei întrebări, trei răspunsuri. Dacă se fură în CNADNR, probabil că vă referiți la acuzațiile de furt în stațiile de taxare sau în vămi unde avem agențiile noastre. Vreau să vă spun că s-au făcut foarte multe controale. S-au dat unele concluzii. Da, există oameni care încalcă legea, în sensul că putem spune că fură, să nu ne ferim de verb. Însă am aici un raport al unor colegi care se ocupă de această problemă.

Raportul spune că în 2015 în cele mai fierbinți puncte, mă refer la Giurgeni și la Fetești, s-au efectuat 458 de acțiuni de verificare.

Acele acțiuni de verificare intră în fișa postului. Vine șeful de tură și-l controlează pe cel din tura precedentă.

Nu obligatoriu. Între cele 458 (de acțiuni de verificare n.n.) se numără și aceste acțiuni. Există acțiuni de control pe care nu le cunoaște doar directorul regional, nici noi la companie nu le cunoaștem, (se fac n.n.) împreună cu cineva din zona respectivă de control. Sau i se spune pe drum: „mergem acolo”.

Au fost 22 de controale, la fiecare din ele s-au găsit nereguli. Controale care nu au fost anunțate.

Unde? Eu nu am această informație. Există controale făcute de oameni din companie și există controale făcute de către DRDP-uri (direcții regionale de drumuri și poduri). Ce vă spun acum, 458 de acțiuni de control, în DRDP Constanța, la două stații foarte importante, respectiv la Fetești și la Giurgeni, în urma controalelor s-au stabilit 22 de cazuri în care au fost constatate nereguli. 22 din 458, în 2015. În ceea ce privește controalele de către echipe din CNADNR central în 2015 au fost depistate 16 cazuri cu nereguli, să spunem așa. Acțiunile sunt și vor fi în continuare. Pentru că pornim de la premisa că acolo unde omul atinge banul există tentația, nu pornim de la premisa că omul care lucrează într-o stație de control este hoț. În fond este angajatul companiei, compania nu angajează hoți. Ce se întâmplă după ce este angajat acolo este cu totul și cu totul altă problemă.

După ce i-am descoperit, merge comisia de control, descoperă, îi prinde, se dă o decizie a directorului general, se face o comisie disciplinară care analizează cine a fost în stație, ce s-a întâmplat, cu câți bani s-au prins, și se stabilește gradul de vinovăție al fiecăruia, poate nu toți sunt vinovați, poate unul a știut și nu a spus. Poate unul a fost prins cu mâna pe bani. Depinde ce a descoperit comisia de control. Totodată, comisia de disciplinară face propuneri la directorul general. Directorul general, eu cel puțin, de când sunt director, de aproape doi ani, nu am respins nici un raport al comisiilor disciplinare. Tot ce s-a propus acolo am pus în practică. S-a propus desfacerea contractului de muncă, am aprobat, s-a propus DIICOT, (a fost trimis dosarul la – n.n. ) DIICOT, s-a propus sancțiune de 15%, a fost sancțiune de 15%.

Au fost persoane care au fost prinse furând o dată, de două ori, de trei ori cărora nu li s-a desfăcut contractul de muncă?

Știu un caz în care a fost prins o dată, i s-a desfăcut contractul de muncă. A încercat să se reangajeze, am refuzat, a mai încercat odată, am refuzat. Dacă a fost prins și a încercat să se reangajeze nu am aprobat. Pentru că noi îi cerem cazierul.

Sunt persoane în dreptul cărora este trecut un prejudiciu de ordinul 10.000 de lei și nu li s-a desfăcut contractul de muncă. Unora li s-a desfăcut contractul de muncă, altora nu.

Comisia este cea care stabilește gradul de vinovăție și face propuneri de sancționare, nu directorul general. Pentru că nu directorul general a participat la cercetare. Comisia și președintele comisiei întocmesc un raport cu propuneri. Toate propunerile sunt puse aplicare de către conducerea instituției.

Cazul făcut public, înregistrarea video prezentată la TVR (de la stația de taxare Giurgiu) este o probă?

Da, este o probă.

Ați spus (la televiziunea publică) că domnul Liviu Costache (director suspendat din CNADNR) nu are probe.

Nu la proba video m-am referit. Dumnealui vorbea de case de marcat aduse de acasă. Moderatorul m-a întrebat de case de marcat aduse de acasă. Să probeze. Că domnul Costache a spus >. Că șoferul se duce cu banul, ia chitanța și pleacă și că noi nu am văzut în sistem așa ceva. Și că sigur cel care a luat banul de acolo a venit cu o casă de marcat, probabil de acasă. Eu nu pot să fac afirmația aceasta până nu am proba. Domnul Costache a făcut toate rapoartele. A demonstrat că el știe să facă aceste controale. Toate rapoartele pe care le-a propus au fost puse în practică. În cazurile cele mai delicate, ca să spun așa, noi le-am înaintat pe toate la DIICOT, poate este ceva ce ne depășește. Există posibilitatea ca și acest caz (de la ACI Giurgiu n.n.) să fi fost printre cele înaintate la DIICOT.

Câte cazuri ați înaintat la DIICOT?

Sunt 8 plângeri penale. Toate au fost trimise la DIICOT în mai 2014. Nu intru în detalii, poate sunt nevinovați. Majoritatea sunt de la stația de taxare Giurgiu.

Ce prejudicii totale sunt?

O persoană a produs un prejudiciu de 21.000 de lei, este cel mai mare. Cel mai mic – 3.000 de lei.

Revenind la cele două întrebări rămase. Se fac caiete de sarcini mănușă?

Am să vă răspund cu două exemple. În iarna 2013-2014 am organizat licitațiile de iarnă (pentru contractele de deszăpezire n.n.) aici în companie. Au fost 120-150 de proceduri, foarte mult, pentru deszăpezire. A venit control de la ANRMAP (Autoritatea Naționala pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice ) nici o suspiciune. Am și publicat raportul ANRMAP pe site. Al doilea exemplu. Toate contestațiile sau mai mult de 85% din contestațiile depuse la licitații de construcție, de consultanță, decizia finală confirmă decizia comisiei de evaluare. Cum pot să cred că oamenii ce întocmesc caietele de sarcini sau evaluează sunt într-o anumită frăție cu cei care… Că așa se sugerează. În afara de asta, cei care lucrează la un caiet de sarcini sunt mai mulți, nu este o persoană, e o echipă. Caietele de sarcini sunt vizate de cei de la implementare. Apoi sunt văzute de ANRMAP. Dacă mergem la absurd ar însemna că atât echipele din companie, cât și echipele din ANRMAP toate sunt pe aceeași mână pentru o companie. Mi-e greu să cred treaba asta.

Proiectele considerate „critice” de șeful CNADNR: Centuri ocolitoare la Comarnic și Bușteni, centura Lacului Techirghiol, Defileul Jiului, Transalpina

Conduceți o companie cu un buget de 1,7 miliarde de euro. Cum vă simțiți știind că avem cel mai scăzut număr de kilometri de autostrăzi din Uniunea Europeană?

Ca director al companiei vă spun că acest buget are componentele lui unde anume trebuie se ducă banii și anume pe construcția de autostrăzi, pe drumuri naționale și variante de ocolire, pe întreținere. Acestea sunt direcțiile mari pe care se duc banii pe care îi primim de la bugetul de stat. Ei acoperă anumite proiecte în derulare. Nu toate proiectele sunt demarate de actuala conducere. Construcția unei autostrăzi înseamnă un ciclu lung. În momentul în care primești sau soliciți un buget trebuie să ai o anumită strategie, în funcție de ce s-a întâmplat anul trecut cu ani în urmă, să vezi cum au evoluat lucrurile. În 2015 este pentru prima dată în istoria companiei când s-a scris, s-a aprobat, și se pune în practică un plan de acțiune. Fiind o companie de stat, nu avea o direcție clară, nu avea niște obiective foarte clare. Începând din acest an…

Există Master Planul de Transport…

Nu. Avem planul de acțiune al aceste companii cu obiective foarte clare. Ce ne-am propus noi în acest an să facem din banii pe care îi avem. Pentru prima dată am zis să începem de la utilizatorul final. Am identificat mari probleme în traficul de la București la Brașov. Blocaje la Comarnic, la Bușteni. Ce să facem? Nu putem să așteptăm până se construiește autostrada. Ne-am propus să facem centură la Comarnic, centură la Bușteni. În momentul în care noi scoatem traficul din cele două localități se fluidizează traficul.

Am discutat problema traficului spre litoral. Degeaba ai autostradă până la Constanța când, în momentul în care vrei să ajungi în sudul litoralului, faci 2 ore ca să treci de Eforii. Am identificat posibilitatea ca să ocolim Lacul Techirghiol, să preluăm un drum județean acolo, de la anul vom face o centură a Lacului Techirghiol.

După aceea a fost problema stației de la Fetești. I-am dat sarcină domnului Costache care se ocupa de așa ceva și la sfârșit de noiembrie anul trecut a zis că mai bine angajăm niște tineri vara, 15-20 de tineri, să meargă la fiecare mașină să vândă bilete. Asta a fost abordarea domnului Costache. L-am scos din joc, i-am zis > și împreună cu două persoane și serviciul informatic de aici am pus la punct acest sistem de taxare la Fetești care iată că funcționează. Era normal să lăsăm și o casă de cash. Ne-am propus să rezolvăm problemele punctuale, pe lângă cele macro, cele micro, care sunt de impact imediat.

Am identificat două mari probleme în contracte care sunt în derulare pe care nu le-a rezolvat nimeni de atâta vreme. Este vorba de Defileul Jiului, contracte din 2007-2008, care nici in 2013, când m-am dus prima dată acolo, nu erau rezolvate.
În 2013, în octombrie progres fizic era 4% pe Defileul Jiului, DN66, între Rovinari – Târgu Jiu – Bumbești- Petroșani. Actualmente se circulă frumos de la Rovinari până la Lainici și vor termina contractul până la Petroșani până la sfârșitul anului.

Transalpina este o altă temă. Ne-am trezit cu un contract suspendat în 2012 pe care noi am vrut să îl reziliem însă clauzele contractuale nu ne-au permis rezilierea decât prin justiție. Erau investiți aproape 400 de milioane de euro, 80% din drum era făcut. Am acționat în justiție, am obținut o ordonanță președințială ca să preluăm drumul doar ca să punem elemente de siguranță a traficului și să conservăm ceea ce s-a făcut acolo. Săptămâna trecută, după ce am montat parapeți, l-am marcat, am permis deschiderea traficului după ce am făcut o verificare tehnică cu Poliție Rutieră am dat drumul la trafic pentru vehiculele mici, de până în 3,5 tone, doar ziua. Este o realizare și asta.

Cum decurg negocierile cu constructorii. „Ne-am rugat de ei >. Nu au făcut nimic”

Un alt drum cu probleme este DN76 între Deva și Oradea. Pe unul din sectoare o firmă românească, ulterior a intrat in insolvență, patronul a fost luat de organele abilitate ale statului, nu au lucrat nimic, nimic, pe fonduri europene, cu banii pe masă. Firma se numește SCT București ( Societatea de Construcții în Transporturi). Ne-am rugat de ei, vă rog, sunteți printre puținele firme românești care ați mai rămas. Vă rog faceți. Nu au făcut nimic.

Tronsonul între Beiuș și Oradea este între cele mai proaste în circulație. Este un coșmar ce este acolo. Însă împreună cu regionala de drumuri Cluj săptămâna asta avem deschiderea de oferte și noi spunem că până la sfârșitul lunii septembrie se poate circula. Vom aplica o metodă nouă, reciclarea in situ, drumul de 40 și ceva de kilometri l-am împărțit în 3 segmente.

La fel am pățit pe DN18, Baia Mare – Sighetu Marmației- Iacobeni. Era un tronson de drum împărțit în 3 sectoare, pe primul sector era o firmă din Grecia, pe al doilea o firmă din România, pe al treilea o firmă din Israel. Pe primul sector, când am ajuns director general, progresul fizic era 15%, al doilea sector era finalizat, al treilea sub 3 %. Am reziliat contractul pentru al treilea sector cu firma Shapir. Firma din Grecia termină anul acesta, iar constructorul român, UMB, cel mai bun constructor român existent la ora actuală indiscutabil, a terminat. Pe cel de-al treilea sector, de 70-80 de kilometri, l-am împărțit în 4 tronsoane. L-am licitat, tot prin reciclare in situ. Trei sectoare sunt în faza de proiectare, al patrulea este contestat. Așteptăm.

Alt proiect critic este centura Bacăului. Doi ani în tribunale. După 2 ani, Curtea de Apel confirmă decizia comisiei de evaluare. Vrem să dăm avans, vrem să începem. S-a schimbat acționariatul firmei. Minoritarul a ajuns majoritar. Ei au zis că noi nu lucrăm decât cu avans, nu vrem să aducem bani de acasă. Era o condiție în caietul de sarcini că trebuie să aduci bani să reziști, să începi lucrările, ei nu vor. Așteptăm să dăm avans pentru ei pe fonduri europene. Este o firmă din Turcia. Acestea sunt proiectele critice care sunt punctuale pentru comunitățile respective.

Până să fie gata Sibiu-Pitești, va fi construită banda a treia pe 25 de kilometri

O altă problemă este studiul de fezabilitate pentru Sibiu -Pitești. A fost un studiu de fezabilitate în licitație. Comisia Europeană a zis că nu ne dă bani decât dacă facem caietul de sarcini așa cum zic ei, și pe bună dreptate. S-a făcut caietul de sarcini. Ce ne facem însă până se termină studiul de fezabilitate, până începe construcția, pe Valea Oltului traficul este tot mai mare. Am identificat posibilități de a realiza a 3-a bandă. Spre Sibiu probabil până la sfârșitul lunii septembrie se va circula pe a 3-a bandă. În total am identificat 25 de kilometri pe Valea Oltului unde se poate face a treia bandă.
Nu este ceva care să înlocuiască autostrada. Însă mai relaxezi traficul.

Când vor fi gata cei 25 de kilometri?

Noi sperăm la sfârșitul 2016, începutul anului 2017, în funcție de cum merg contestațiile.

Și totuși cum vă simțiți ca director al acestei companii cu cei mai puțini kilometri de autostradă din UE?

N-ai cum să te simți bine în momentul în care compari, însă ca director al acestei companii sunt mândru că sunt director al acestei companii și de toți oamenii care lucrează în această companie. Chiar încercăm să mișcăm lucrurile. Nu se mișcă însă cu aceeași viteză pe care o dorim cu toții.

În bugetul inițial pe 2014 al CNADNR la cheltuieli de capital erau circa 6 miliarde de lei, iar execuția finală arată că s-au cheltuit 65%, adică 3,9 miliarde de lei.Care e motivul pentru care CNADNR nu reușește să își cheltuie banii?

Ca să poată să își cheltuie banii CNADNR este în relație directă cu constructorii. Dacă un constructor nu lucrează la capacitate sau nu lucrează cum trebuie, CNADNR preferă să piardă acei bani decât să îi cheltuiască inutil ca după aceea să îi fie imputați. Noi am refuzat să mai facem acte adiționale la contracte, decât strict acolo unde a fost necesar. Pe fondurile europene de exemplu am semnat doar 2 acte adiționale de creștere a valorii contractuale. Unul din cazuri a fost punctul de frontieră de la Nădlac. Când s-a licitat nu era prevăzut acest punct de frontieră.

Celălalt caz este o aluncare de teren care a fost pe autostrada Sibiu-Orăștie, pe lotul 4, unde în timp ce constructorul lucra a căzut terenul peste el. Nu a fost previzibilă această problemă. Că spuneați că de ce nu reușim să cheltuim banii. Abordarea tehnică a studiilor de fezabilitate nu a fost poate cea mai favorabilă constructorului final. Adică nu s-a pus un accent mare pe studii de fezabilitate, s-a pus accent mare pe construcție. Iar SF-urile care au fost făcute au fost acceptate cu prea mare ușurință, iar cerințele introduse în caietele de sarcini nu au fost atât de dure, comparativ cu cele pe care le-am introdus noi acum. Noi am considerat așa: este mai bine să dai mai mulți bani pe studii de fezabilitate decât să Ä‘ai foarte mulți bani pe construcție.

Studiul de fezabilitate costă cât costă. Suntem în prețurile europene. Nu s-a pus accent în studiile de fezabilitate pe studiile geo, care sunt cele mai importante. Dacă nu ai un studiu geo bine făcut te trezești cu probleme la construcții. Te trezești cu surprize. Cum s-a întâmplat pe Orăștie-Sibiu sau pe Lugoj-Deva, ultima porțiune, pe lotul domnului Umbrărescu. Cum Dumnezeu cel care a făcut studiul de fezabilitate nu a putut să vadă un cimitir, o peșteră cu lilieci, o haldă de steril la Mintia, care este cât Casa Poporului. Asta înseamnă că SF a fost făcut din birou.

Cereți banii înapoi?

Nu mai avem cui, că firma nu mai există. Gata. Firma s-a dus. În secunda doi ne-am fi dus peste ei.

Problema mare a fost cu cimitirul ilegal, în documentație figura ca teren agricol. Undeva în zonă a fost un azil de bătrâni. (…) În final i-am numărat pe cei îngropați acolo, erau vreo 250. Am luat o firmă, i-a mutat, s-a făcut un parastas pentru toți. N-a continuat bine constructorul român, că a dat de o haldă de steril. Omul a zis că dacă sapă acolo se răstoarnă totul și de duce până în Mureș cu drum cu tot. N-a mers bine mai departe și dintr-o dată a venit cineva și a zis: >. Cu ocazia asta am aflat că în România există o asociație pentru protecția liliecilor. Am contactat-o. Au făcut un studiu.

Ne-au zis că există două variante: liliecii chiar acolo stau, e casa lor, e casa natală, sau e „hotelul” , vin, se adăpostesc și pleacă. Am zis că dacă e hotelul e foarte bine, mutăm hotelul mai încolo, le facem un hotel special.

Câți lilieci?

Trei. Era „hotelul”. Specialiștii de la Asociația pentru protecția liliecilor au intrat acolo și au constatat că era o construcție făcută de mâna omului de prin 1700-1800 unde oamenii din zonă își duceau alimentele în caz de năvăliri, războaie. Era depozitul comunității respective.

Asta a fost șansa noastră, că nu era casa părintească a liliacului, era „hotelul” unde el se adăpostea. Acum ei își puneau problema dom”ne să vedem în sezon dacă ei nu știu să se ducă. Și am stat un an. Au zis: > Trebuie să stai patru anotimpuri. Am terminat și cu subiectul ăsta. Le facem căsuțe. După ce am terminat și cu această problemă, acum vreo două săptămâni citim în ziar că au fost descoperite în zonă trei familii de castori. Pe același traseu. Castori protejați prin lege. Trei. Pe același tronson. Sincer ne mirăm că acest constructor (UMB n.n.) nu a luat-o razna. Pe o porțiune de 22 de kilometri, UMB putea să termine, la modul în care UMB lucrează, într-un an termina, se juca, fluiera. E cel mai bun, a demonstrat-o.

Cu castorii a fost o declarație a localnicilor de acolo, domnule, am văzut semnele, am văzut urmele, ce au lăsat castorii pe acolo. Un hunedorean a sesizat Garda de Mediu din Hunedoara. Dar noi nu i-am văzut pe castori. Dar în momentul în care cineva sesizează așa ceva, organizațiile de mediu în secunda doi sunt acolo: >. Au căutat, nu au găsit. Au continuat lucrările. Am terminat și cu problema asta și într-o zi ne-a sunat domnul Umbrărescu disperat, mă rog, cei de pe șantier de acolo, că a alunecat cariera de piatră de la Brăniștea, din zonă, pe șantierul autostrăzii. S-a dus terenul la vale. El apucase să pună stâlpii de fundație.

Tot studiul de fezabilitate a fost problema.

Aici voiam să ajung. Pentru că ne-am zgârcit la niște bani, am plătit mai puțin pe acest studiu de fezabilitate. Nu s-au plătit foarte mulți bani, având în vedere că a funcționat și funcționează în continuare criteriul prețulului cel mai scăzut. Nu ai cum, păstrând acest criteriu, să realizezi performanță care să îți aducă ție valoare adăugată, ca și constructor.

Pentru studiul de fezabilitate pentru Târgu Mureș- Iași -Ungheni, pentru 310 km de autostradă, urma să se plătească 3 milioane de euro. Un preț foarte mic. Noi am impus standarde pentru studiile de fezabilitate. Doar studiile geo costă 5-6 milioane de euro.

Singurul care ne-a dat bătăi de cap maxime este acest SF care cuprinde tot coridorul IV, mai puțin Sibiu-Pitești. Nu mai avem împotriva cui să ne îndreptăm.

Despre deschiderea lotului 3 din Orăștie-Sibiu, cu două zile înainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale. „Nimeni nu a pus vreo presiune vreodată pe această companie fă așa, sau fă așa”

Vă veți asuma asuma responsabilitatea personală dacă lucrurile se dovedesc în neregulă acolo?

În ce sens, responsabilitate personală? Nu înțeleg întrebarea.

Aveți să vă reproșați ceva?

Nu. Când am ajuns la conducerea acestei companii construcția era într-o anumită fază. La 2-3 săptămâni după ce am ajuns în acest birou, a venit firma constructoare și a zis >. Din clipa respectivă am zis >, simțeam că ceva era în neregulă. Lucrurile în timp au dovedit că am avut dreptate. Nu aveam în momentul acela o fundamentare tehnică să zic nu. Însă eu sunt sibian, cunosc zona respectivă și i-am intrebat: măi oameni buni, în toată zona aia ați văzut voi vreo stână? Ați văzut o pensiune? Ați văzut vreo casă? Zona e foarte frumoasă. Păi acolo alunecă terenul de sute de ani. Cum puteți spune voi că e fenomen imprevizibil și că brusc a venit dealul peste voi? Nu, nici un cent adiționale la contract.

Tot studiul de fezabilitate a fost problema.

Nu numai studiul de fezabilitate. Și ei. Studiul de fezabilitate a avertizat că sunt alunecări în zona.

Și totuși de ce a fost deschisă circulația?

Nici recepția nu a fost făcută. În continuare am proceda la fel. Și vă spun de ce. Nu este o problemă de alunecări, este o problemă de execuție. Nu au lucrat bine. Nu au realizat scurgerea apelor. Noi am comandat expertiză independentă. (…) S-a demostrat că pe câteva sute de metri nu au respectat proiectul de execuție. Asta e cauza apariției fisurilor. Nu alunecările de teren….

Atunci de ce s-a deschis circulația acolo, în noiembrie anul trecut (cu două zile înainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale) ?

Se putea deschide circulația cu un an înainte, în 2013. N-au vrut. Au așteptat adiționarea contractului. (…) Au fost niște discuții neproductive, ca să zic așa. Și atunci am pus presiune maximă pe ei dați drumul la muncă și apucați-vă de treabă. Am chemat subcontractorii aici. Când am văzut că 16 kilometri sunt gata dar nu vor să pună asfalt pe ei am zic, puneți asfalt pe ăia 16 km. >. Nu era grabă, era o normalitate. Știți ce au făcut? Au turnat asfalt la minus 10 grade. Avem raport de la consultant în 2013. A venit primăvara, le-am zis . Au scos tot. Când a fost gata totul, am avut o ședință. Am luat experții nostril, și experții lor. >. Toată lumea zis că din punct de vedere tehnic nu va fi nici o problemă.

În aprilie 2014 o știre Mediafax arăta că premierul Victor Ponta a cerut, zâmbind, se consemna în știre, ca autostrada Orăștie-Sibiu, lotul 3, să fie deschisă înainte de alegeri. A fost cumva o presiune să se deschidă mai repede? Dădea bine că se deschide circulația.

Noi nu suntem în zona politică. Nimeni nu a pus vreo presiune vreodată pe această companie fă așa, sau fă așa. Niciodată. Nu este vina noastră că pe 14 sau când au fost alegerile a fost…

A fost o coincidență că s-a deschis atunci?

Nu a pus nimeni presiune pe această companie. Pentru că nu ar fi avut nici un rezultat. Dacă din punct de vedere tehnic nu se poate, schimbați-ne. Nu se poate, dar tehnicienii nostri și oamenii noștri de specialitate și ai lor au zis >. Și atunci dacă se poate de ce să o mai ții închisă? Să spunem că se amânau alegerile sau erau mai repede sau erau mai târziu, dar eu mă gândeam, noi ne gândeam la participanții în trafic.

Și la 10 zile au apărut primele fisuri.

La 10 zile a apărut prima fisură. Vă dați seama că ne-am speriat toți. Am zis că dacă din cauza alunecărilor, dacă, dacă… Nu vă spunem că problemele mari noi am crezut că sunt la debleul (săpătură – n.n.) acela mare, când au tăiat ei… Nu s-a întâmplat nimic acolo. Noi acolo ne-am temut, sincer. Fisura a apărut unde nu ne așteptam. Noi sincer acolo ne așteptam. Doamne, dacă se întâmplă să alunece terenul acolo!

Acolo ne-au explicat profesorii universitari că s-a creat un fenomen exact ca la canalul Dunăre-Marea Neagră. Acele forme de relief s-au stabilizat de la sine. Toată iarna am avut mașini de intervenție puse acolo. Toată iarna am avut camere video. Să vedem dacă se întâmplă ceva. Ne-am temut, vă dați seama. Și am zis:

Ce se întâmplă dacă firma ( de pe Orăștie-Sibiu, lot 3) intră insolvență?

Avem garanția de bună execuție, care e 10%, adică 60 de milioane de lei. Acoperă ce mai e de lucru. Nu mai e mult de lucru.

Pot să mai apară fisuri?

Ar fi apărut până acum. Păi e în trafic de doi ani, ba nu, de un an de zile, aproape un an. În ceea ce privește viaductul, că și acolo a fost o mare problemă, am stat de vorbă cu constructorul. Constructorul nu e Impregilo, ci este Collini, tot o firmă din Italia, cel care reabilitează podul de la Giurgiu. Ne-au spus așa: >. Și ne-a explicat tehnic.

Au fost voci care au cerut închiderea circulației pe Orăstie -Sibiu, lot 3? De ce nu ordonați închiderea circulației?

Nu avem motive. Până acum nu avem nici un argument ca să închidem circulația. Întrebarea este: vocile respective sunt voci tehnice? Noi avem expertizele.

Nu aveți să vă reproșați nimic în ce privește lotul 3 Orăștie-Sibiu?

Poate ca reproș – dar aici trebuie făcut un calcul economic – că nu am reziliat contractul cu ei. Este reproșul pe care va trebui să îl analizăm din punct de vedere al eficienței economice. O reziliere de contract ar fi însemnat o altă licitație, ar fi însemnat o nedeschidere a traficului și practic o nefuncționalitate a acestei autostrăzi. La un moment dat când ești în poziție de lider trebuie să îți asumi și niște riscuri. Era cea mai comodă soluție. Și puteam veni cu 100 de argumente. Dar în deciziile pe care le-am luat am avut 101 argumente ca să nu reziliem acest contract.

Impregilo este o firmă mare, o firmă serioasă, unul din marii constructori din Italia. Am avut toate argumentele, după ce am stat de vorbă cu ei, să mergem mai departe cu ei. O reziliere de contract cu ei ar fi însemnat să îi scoatem de pe piața europeană. Pentru că reziliam, le duceam certificat constatator negativ. Asta spunea că doi sau trei ani de zile să nu mai aibă dreptul să participe la nici o licitație în UE, automat nu își mai făceau cifra de afaceri.

Ați arătat într-un comunicat de presă că, „fără nicio justificare”, constructorul refuză să înceapă reparațiile pe Orăștie-Sibiu, lot 3. Era termenul stabilit pentru 17 august.

Astea sunt șicanele pe care le avem cu fiecare constructor. Putem rezilia acum. Dar se circulă. Dacă acum organizezi o licitație nouă ce mai am de făcut? Un spațiu de serviciu, mai am de făcut o consolidare, în afara părții carosabile. Mai am de făcut acea reparație pe fond a fisurii respective. Dar nu închid circulația. Inchid o cale numai, pot să deviez. Se întâmplă. Și când mergi în Vest vezi că e închisă o cale pe o porțiune de 100 -200 de metri, dar circuli. Nu produc disconfortul maxim în trafic.

Acum chiar excludeți rezilierea contractului (pentru Orăștie -Sibiu lot 3)?

Nu excludem. Nu.

Nu excludeți rezilierea contractului.

Nu.

Le-ați și transmis lucrul acesta?

Am zis că nu excludem. Dar acum dumneavoastră le veți transmite.

Cum explicați acuzațiile aduse de angajați din companie?

Acuzațiile sunt nedrepte și neadevarate. Cel care m-a afectat cel mai mult au fost cele care se referă la familia mea. S-a insinuat că am fost pe banii unui consultant acolo (în Grecia în concediu – n.n). Nu am fost în viața mea la Elounda Beach. Mi-am petrecut sărbătorile de Paște în Grecia cu familia mea, am stat toți 3 într-o cameră.

M-au deranjat foarte mult și acuzațiile că toate caietele de sarcini sunt > pentru unii sau pentru alții. Știu cât muncesc colegii mei, nu mă interesează ce a fost înainte, am scos tinerii în față, nu e normal să arunci cu noroi.

Noi suntem în litigiu acum cu un constructor străin.Domnul director Costache (Liviu Costache, fost director comecial și fost director general în CNADNR- n.n.) a fost director general la acest constructor străin.

La Colas?

Da.Nu știu în ce măsura acest litigiu nu poate fi afectat de declarațiile împotriva companiei (CNADNR-n.n.). S-ar putea să fie, s-ar putea să nu fie. Nu e normal, câtă vreme ai fost director general la o companie mare cum este Colas-ul, să vii să arunci cu noroi acolo unde ai fost ditrector general și director comercial tocmai când este un litigiu între cele două companii. E o întrebare, nu e o acuză.

Care este valoarea estimată a litigiilor între CNADNR și constructori sau consultanți?

Valoarea totală a arbitrajelor este de 166 milioane de euro, aici intră și DAB-uri și arbitraje. DAB-ul este prima fază a disputei între noi și constructori. Care este tot o formă de instanță contractuală pe care noi nu o recunoaștem, nu o plătim. Așteptăm o decizie definitivă și irevocabiă a instanței, în spetă arbitrajul.La arbitraj foarte rar câștigăm. Și în DAB-uri am câștigat destul de rar. Am înființat un departament care se ocupă exclusiv de această metodă alternativă de rezolvare a disputelor.

Sunt angajați ce au rude în companie sau in DRDP-uri?

Da, este permis. Nu facem discriminări. Se poate angaja oricine în companie.

Șeful CNADNR: „M-am gândit și la varianta demisiei”

Ce le răspundeți celor care vă cer demisia și celor care vă întreabă de ce nu v-ați dat demisia?

Nu m-a întrebat nimeni. M-am gândit și la varianta demisiei când au început atacurile asupra familiei. Nu e normal ce se întâmplă.

Dar în momentul în care am văzut reacția colegilor din companie, nu reacția celor care, așa cum s-a spus, îmi spun că sunt >, nu se întâmplă așa ceva în companie, nu. În momentul în care am văzut colectivul, împreună cu directorii regionali, pe care i-am avut aici ieri și am stat de vorbă, au zis că trebuie să mergem mai departe pentru că este practic o luptă cu sistemul aici, cu mentalitățile, nu cedez.

Când văd că într-adevăr există motive serioase, se demonstrează că s-a greșit managerial substanțial în companie bineîneles că îmi asum și nu are rost să duc compania într-o zonă urâtă, doar din cauza unei persoane. Compania nu a stat și nu va sta niciodată într-o persoană. Compania are mersul ei mai departe.

A încercat vreodată vreo firmă să vină să vă lase de înțeles că ar da o șpagă?

Niciodată. Dar vă spun altfel. Când am ajuns director general aici mi-am chemat directorii adjuncți și am chemat firmele de construcție. Și le-am spus: Dacă cumva vine cineva la voi în numele nostru, că am auzit că sunt practici de genul acesta, și vă cere ceva, în numele nostru, treaba voastră ce faceți, dar nu noi i-am trimis. Nu dați pentru că noi nu vă cerem. Și am tot respectul față de consultanții, constructorii și proiectanții cu care lucrăm, că sunt români, că sunt străini, nu au încercat niciodată să vină să spună > Nu, nu la noi. A, că ne certăm pe teme de proiect, că nu vrem să le facem o plată pentru că noi interpretăm în alt fel, că noi suntem poate câteodată prea rigizi, că poate câteodată suntem absurzi, dar tocmai din această teamă de a proteja cât mai bine banul public. Ne respectăm toți partenerii. Nu ne înjurăm, nu ne insultăm. Nu ne acuzăm >. Este un respect reciproc, dar pe care îl vrem și le-am impus să fie reciproc. Sunt firme românești cu care avem relații impecabile din punct de vedere al profesionalismului. De aia nu înțeleg, probabil că există, așteptăm să prezinte dovezi în cadrul cercetărilor disciplinare. Dacă există ceva, le facem publice. Vine Corpul de control, punem totul la dispozitie. Nu avem nimic de ascuns. Acestea sunt actele, acestea sunt faptele. Poate că există, nu pot să spun despre ea, sau despre oricine. Iese de aici din birou și apoi nu știu ce se întâmplă. Dar cred în oamenii din această companie. S-ar putea să am surprize. S-ar putea, vom vedea. Dar suntem deschiși. Punem la dispoziție absolut tot.