„Publicarea obișnuințelor din viața mea zilnică nu a facilitat munca polițiștilor însărcinați cu protecția mea”, a spus romancierul francez. Jurnaliștii care realizează acest tip de investigație „pot deveni periculoși”, a adăugat Michel Houellebecq, într-o declarație pentru AFP.
„Identificarea magazinului din rețeaua Monoprix în care eu îmi fac cumpărăturile nu are o importanță națională”, a spus romancierul.
Cotidianul Le Monde a publicat săptămâna trecută o serie de șase articole consacrată autorului romanului „Supunere” („Soumission” în limba franceză, n.r.). Ariane Chemin, jurnalista care a coordonat această anchetă jurnalistică pentru Le Monde, l-a descris pe Michel Houellebecq ca un personaj contradictoriu, interesant, romanesc, dar și tiranic.
Publicarea acelei serii de articole a început cu o polemică. Contactat de Le Monde, scriitorul Michel Houellebecq a refuzat să răspundă solicitării cotidianului și a cerut în mod public tuturor persoanelor care îl cunosc „să adopte aceeași atitudine” și de a nu ezita „să depună plângere” în justiție, a anunțat cunoscutul ziar francez, într-un articol care a însoțit primul articol din această anchetă jurnalistică.
„O mică punere la punct: nu am refuzat niciodată să vorbesc cu Le Monde, pentru că, de exemplu, am păstrat o amintire bună despre Marion van Renterghem și despre alți jurnaliști de la acest cotidian. Am refuzat pur și simplu să stau de vorbă cu Ariane Chemin”, a precizat, luni, celebrul scriitor francez.
„M-am documentat, am citit mai multe articole și cărți ale ei și mi s-au părut de un nivel calitativ foarte scăzut: niciun fapt important, multe insinuări și «se spune că», totul fiind redactat în grabă, debordând de clișee de ambianță, pe un ton de josnicie răuvoitoare, aceasta fiind de altfel marca ei de fabrică”, a spus Michel Houellebecq.
Contactată de AFP, jurnalista de la Le Monde a contestat acuzațiile scriitorului. „Nu am spus nimic nou, ci doar lucruri care erau deja cunoscute în mod public”, a spus Ariane Chemin.
„Nu am precizat numărul blocului său”, a adăugat jurnalista, reamintind cu această ocazie că scriitorul a precizat el însuși numele străzii pe care locuiește, în romanul „Supunere”, și că Michel Houellebecq a făcut o emisiune de radio chiar în supermarketul din cartierul său.
Pe 7 ianuarie, în plin turneu de promovare a romanului „Supunere”, scriitorul Michel Houellebecq a părăsit Parisul sub escorta poliției, în urma atentatelor din redacția săptămânalului de satiră Charlie Hebdo. Romanul „Supunere” imaginează o Franță guvernată în 2022 de un partid musulman. Cu toate acestea, scriitorul spune că romanul său nu este islamofob.
O carte care a generat controverse puternice, „Supunere” a apărut în Franța pe 7 ianuarie, în aceeași zi cu tragicul eveniment petrecut în redacția revistei Charlie Hebdo. Publicat într-un prim tiraj de 150.000 de exemplare, romanul a fost epuizat în primele zile, urcând instantaneu pe primele locuri în topurile de vânzări. Ediția în limba germană, publicată la numai câteva zile distanță de lansarea ediției franceze a atins primul loc în topurile de vânzări, cu un tiraj de peste 250.000 de exemplare.
Înainte de apariția pe piață, romanul „Supunere” („Soumission”) a fost piratat și citit de mii de internauți. Imediat după ce a văzut lumina tiparului, romanul a devenit simultan bestseller în Franța, Germania și Italia. „Supunere” este cel de-al șaselea roman al scriitorului Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuți și traduși autori francezi contemporani.
Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), „Supunere” „a zguduit” deja Occidentul. Un Occident pe care încă din 1998, prin „Particulele elementare”, Michel Houellebecq îl analizează cu scalpelul în mână, punându-i în față mizeria morală și deruta politică. Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatură la Sorbona, mizantrop care caută cu același entuziasm pe internet meniuri de catering și servicii sexuale, asistă abulic la instalarea legitimă la putere a unui guvern musulman moderat. Viața lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmană, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale cărei avantaje sunt nesperate. Și de ce nu s-ar supune, când lucrurile promit să se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu este civilizația modernă bazată pe dezideratul „căutării fericirii”? Provocator cu program, scriitorul șochează de fiecare dată prin tușele satirice îndrăznețe, însă întrebările subiacente aparțin unui moralist care, schițând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eșecul proiectului iluminist și întrevede sfârșitul civilizației occidentale seculare.
Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuți și traduși autori francezi, a primit, în 2010, prestigiosul premiu Goncourt, pentru romanul „Harta și teritoriul”. Supranumit „copilul teribil al literaturii franceze”, romancierul a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu „Particulele elementare”, și șapte ani mai târziu, cu „Posibilitatea unei insule”.
Născut pe 26 februarie 1958, în insula La Réunion, potrivit biografiei sale oficiale, și în 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult în 1994, cu volumul „Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte”. Anterior, în 1992, el a publicat primul volum de poeme, „Pe urmele fericirii”, distins cu premiul Tristan Tzara. Al doilea volum de poeme, „Sensul luptei”, a obținut Prix de Flore în 1996.
Monstru rece și provocator pentru unii, geniu absolut pentru alții, acesta a publicat în 1998 volumul „Particulele elementare/ Les Particules élémentaires”, care a fost tradus în 25 de limbi și recompensat cu Prix Novembre. În 2000, i-au apărut un disc, „Prezența umană”, cu poeme în lectura proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, și „Lanzarote”, un volum între reportaj și ficțiune, cu fotografii.
Un exponent al antieroului și al disperării, el publică în 2001 cel de-al treilea roman, „Platforma/ Plateforme”, consacrat turismului sexual. În anul 2002, devine primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award. Urmează „Posibilitatea unei insule/ La Possibilité d’une île”, în 2005, volum care este recompensat cu premiul Interallié.
La editura Polirom au fost publicate romanele sale „Platforma” (2003), „Extinderea domeniului luptei” (2005), „Particulele elementare” (ediția a doua revăzută, 2006), „Posibilitatea unei insule” (2006), „Inamici publici” (2008; Polirom, 2009), în colaborare cu Bernard-Henry Lévy, „Harta și teritoriul” (2011). Romanul „Supunere”, de Michel Houellebecq, a fost bestseller al editurii Humanitas Fiction la Bookfest 2015.