Savanții americani au reușit în cadrul acestui studiu să transforme celule tumorale asociate cancerului mamar și celui de vezică urinară, pentru ca acestea să redevină benigne. Ei consideră că și alte tipuri de cancer ar putea fi vindecate cu ajutorul acestei metode revoluționare, deoarece au descoperit un fel de „cod” sau „software biologic” care stopează cancerul.
Noua metodă se află încă în stadii incipiente de testare, însă creatorii ei spun că această descoperire oferă o nouă rază de speranță bolnavilor de cancer din lumea întreagă, ale căror vieți ar putea fi salvate în viitor.
Spre deosebire de medicamentele anticancer convenționale, care funcționează prin distrugerea celulelor canceroase, studiul cercetătorilor americani a vizat „dezarmarea” acestor celule, pentru a le face să redevină inofensive.
Cercetarea a avut la bază o proteină denumită PLEKHA7, care ajută celulele sănătoase să se grupeze și să se lipească între ele.
Studiul savanților de la Mayo Clinic Florida a arătat că această proteină lipsește sau funcționează deficitar în cazul mai multor tipuri de cancer.
Atunci când se întâmplă acest lucru, o serie de factori genetici cu rol-cheie în interiorul celulelor se amestecă între ei și celulele respective devin canceroase.
Echipa americană, coordonată de cercetătorul Panos Anastasiadis, a reușit să reseteze acele instrucțiuni genetice, stopând în acest fel dezvoltarea cancerului.
Testele de laborator, realizate pe celule umane, au demonstrat faptul că acele celule tumorale, provenind de la pacienți cu cancer mamar și de vezică, au redevenit „normale”.
Coordonatorii studiului consideră că noua metodă va putea fi aplicată și în cazul altor tipuri de cancer, cu excepția celui cerebral și al sângelui. Metoda ar trebui să fie eficientă însă în cazul cancerului pulmonar, unul dintre cele mai letale tipuri de cancer.
De asemenea, chiar dacă noua metodă – care nu a fost deocamdată testată în mod direct pe pacienți umani – îi va ajuta pe bolnavi, aceștia vor avea nevoie în continuare de chimioterapie.
Studiul a fost publicat în revista Nature Cell Biology.