Cât de mare este amenințarea Rusiei pentru România. Cu două luni înaintea finalizării scutului de la Deveselu, Moscova reia ofensiva

„Statele Unite și România trebuie să înțeleagă amploarea reală a responsabilității acestui sistem și să își dea seama că pot renunța la acest plan cât nu este prea târziu„, a declarat Mikhail I. Uliyanov‎, director al departamentului de neproliferare și controlul armamentelor din cadrul Ministerului rus al Afacerilor Externe, la ONU, referindu-se la sistemul Aegis de apărare antirachetă, ale cărui rachete interceptoare de tip SM-3 cu radarul aferent vor deveni operaționale la Deveselu, lângă Craiova, până la sfârșitul anului. Acest sistem de apărare antirachetă „riscă să devină o provocare gravă la adresa securității internaționale„, a mai spus oficialul rus.

Nimic nou pe frontul de Est, după cum arată și reacția ministerului de Externe condus de Bogdan Aurescu, principalul negociator al României în ce privește instalarea structurii Aegis de la Deveselu: „Declarația domnului Mikhail I. Uliyanov‎ (…) nu aduce elemente de noutate. (…) România și SUA au reiterat natura exclusiv defensivă a sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în Europa, precum și utilizarea sa în scop de legitimă apărare, în conformitate cu prevederile Cartei ONU și ale dreptului internațional”.

Rusia a invocat, din nou, faptul că acest sistem antirachetă dezvoltat de SUA sub egida NATO, care are rolul de a apăra teritoriul întregii Europe, dar și al SUA, de amenințări cu rachete balistice cu rază medie și lungă de acțiune dinspre Orientul Mijlociu (planul inițial includea și Coreea de Nord printre amenințări, însă sistemul și strategia sa au fost restructurate, parte din lipsa de finanțare, parte din cauză că nord-coreenii nu au rachete atât de sofisticate) ar încălca Tratatul forțelor nucleare cu rază intermediară de acțiune.

Așa cum au făcut-o și SUA, și NATO, în trecut, MAE a explicat din nou că această viziune a Rusiei este greșită: „Acuzele cu privire la încălcarea Tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty) prin amplasarea facilității antirachetă Aegis Ashore la Baza militară Deveselu sunt nefondate. Prevederile acestui tratat vizează rachete care angajează ținte la sol. Tratatul nu se aplică dezvoltării și testării interceptorilor care angajează ținte aflate în aer, cum sunt interceptorii SM-3 tip I B care vor fi amplasați la facilitatea antirachetă din cadrul Bazei militare Deveselu. În același timp, sistemul Aegis Ashore nu a fost și nu va fi testat pentru a lansa alt tip de interceptori decât cei folosiți pentru angajarea țintelor aeriene”.

Retorică încinsă. Care pot fi consecințele? „Vor fi consecințe în planul dispunerii armamentului, pentru că nu au cum să mai dea înapoi”

Analistul de politică externă Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic, a explicat pentru gândul că, deși schimbul de replici Rusia-România nu este o noutate, asta nu înseamnă că lucrurile vor rămâne la statutul de vorbe. Și asta tocmai pentru că vorbele au mers prea departe.

„Cu siguranță Rusia a mers prea mult în acest război al declarațiilor, ca să nu acționeze. Depinde ce mută și unde mută, dar cu siguranță va face asta. Vor fi consecințe în planul dispunerii armamentului, pentru că nu au cum să mai dea înapoi, s-a exacerbat tema.Au speriat opinia publică în Rusia cu acest scut antirachetă, acum ce or să facă? Vin să spună că de fapt acest scut de la Deveselu nu este așa de periculos, nu le afectează forțele? Au crescut presiunea, încât vor fi obligați, chiar dacă nu vor, să adopte măsuri – un răspuns la granița estică a NATO, de la Kaliningrad în Crimeea„, explică Armand Goșu.

Expertul mai explică faptul că Rusia nu deschide singură tema, ci reacționează mereu la un stimul.

„Declarațiile vin într-o cadență cu declarațiile de la București – a ieșit ministrul de Externe pe subiectul scut, reacția de la Moscova a urmat automat. Cred că vor mai urma astfel de declarații. În legătură cu ce consecințe pot avea aceste declarații, e o paletă foarte largă: de la nicio consecință, adică vor fi alte dosare pe care se va negocia subteran, până la consecințe foarte serioase. Ar fi bine ca oficialii români să vorbească mai puțin pe tema aceasta, pentru că observați că de câte ori iese cineva de la noi, urmează o replică din partea Moscovei„, susține Armand Goșu.

Într-adevăr, declarațiile de la Moscova nu au venit din senin, ci ca urmare a faptului că joia trecută, sub egida MAE, la București a avut loc o conferință pe tema scutului antirachetă, la care a participat și responsabilul american pentru componenta Aegis de la Deveselu, Frank Rose, asistentul secretarului de stat al SUA pentru controlul armamentelor.

În același context, declarațiile politice de la București pe acest subiect s-au intensificat, chiar dacă nu au adus vreun element de noutate. Proaspăt întors din SUA, vicepremierul Gabriel Oprea a anunțat că a discutat la Washington și despre operaționalizarea scutului de la Deveselu, care este în grafic și va fi gata până la sfârșitul anului. Chiar marți, ministrul Apărării Mircea Dușa s-a întâlnit cu noul ambasador SUA la București, Hans G. Klemm, discutând printre altele și de scut, despre care Dușa a spus că „operaționalizarea sa până la finalul acestui an, în parametrii agreați, este esențială în noul context strategic și în vederea integrării în cadrul proiectului NATO de apărare antirachetă”.

Declarațiile dure, cel mai inofensiv efect al scutului de la Deveselu. Urmează Iskander și Tupolev?

Retorica Moscovei este doar fumul care iese atunci când se iscă focul, pentru că măsurile care vor conta cu adevărat, așa cum arată și Armand Goșu, ar putea urma abia de acum încolo, cum de altfel Rusia a și anunțat în trecut.

În vara acestui an, Rusia a amenințat, pe surse, că va trimite în Crimeea, la baza de la Sevastopol, bombardiere strategice Tupolev Tu22M3, capabile de a lansa rachete cu focos nuclear. Acest lucru nu s-a întâmplat până acum, de altfel decizia strategică nefiind în favoarea Moscovei, conform unor experți ruși citați de BBC – bombardierele sofisticate ale Rusiei ar deveni ținte ușoare pentru forțele navale ale NATO din Marea Neagră, dacă ar fi staționate permanent la Sevastopol, în loc să fie ridicate la nevoie de la sol, din bazele aeriene din interiorul Rusiei.

O altă amenințare, tot pe surse, neasumată oficial de Moscova, a fost trimiterea sistemelor de rachete balistice Iskander în exclava rusească Kaliningrad, situată chiar în coasta țărilor baltice și a Poloniei, ca parte a unui amplu exercițiu militar organizat de Rusia. Rachetele Iskander au rază medie de acțiune – 500 de kilometri, și pot fi de asemenea echipate cu focos nuclear, la fel ca și bombardierele Tupolev din Crimeea.

Relația Moscova-Washington pe tema scutului antirachetă: „we agree to disagree”

Schimburile de replici pe acest dosar privind sistemul antirachetă din Europa între Moscova și Washington a devenit atât de repetitiv în ultimii ani, încât pare că strategia abordată de ambele părți este că au ajuns la un acord de a nu fi de acord pe acest subiect.

Robert G. Bell, reprezentantul Secretarului Apărării SUA în Europa și consilier al misiunii SUA la NATO, explica la sfârșitul lunii septembrie că timp de zeci de ani URSS apoi Federația Rusă au dezvoltat sisteme antibalistice similare, fără ca balanța strategică de securitate să fie „deranjată” și fără ca SUA sau NATO să acuze așa ceva, înțelegând nevoia Rusiei de a se proteja față de vecini care aveau capabilități nucleare.

„Rusia are un program de apărare antirachetă foarte activ, au un sistem antirachetă lângă Moscova, încă de acum 50 de ani. Sovieticii, apoi rușii, au trecut prin generații succesive de noi capabilități pentru acel sistem. Noi nu am sugerat că acestea deranjează balanța de securitate și au făcut parte din ecuația strategică de zeci de ani. Rușii au avut și un program foarte ambițios și voluminos de rachete cu rază scurtă de acțiune, multe dintre ele fiind mobile, și asta face parte din ecuația care există de zeci de ani. Deci nu există nimic fundamental deranjant în termeni de balanță strategică prin faptul că elemente de apărare antirachetă sunt lansate de Rusia sau de SUA și NATO. Fiecare au scopul lor, iar pentru NATO, lansăm sisteme care acoperă zone mai largi, precum Aegis și baza terestră Aegis din România, pentru a asigura protecția teritoriilor și popoarelor din toată Europa, împotriva amenințărilor din Orientul Mijlociu. Ele nu sunt în niciun fel orientate sau capabile să amenințe capacitățile de retaliere strategică ale Rusiei. Rușii au avut propriile lor motive pentru a cheltui, de-a lungul a zeci de ani, miliarde de ruble pe sistemele de la Moscova, nu voi specula asupra lor. De-a lungul timpului, și-au exprimat deseori îngrijorarea față de unii vecini de-ai lor, care au capabilități ofensive nucleare și față de care nu au vrut să fie vulnerabili. Ei înșiși văd o valoare în a avea sisteme de apărare antirachetă„, a spus Robert G. Bell.

De asemenea, într-un interviu pentru gândul din noiembrie 2014, Rose Gottemoeller, subsecretar de stat al SUA pentru controlul armamentelor și securitate internațională, spunea: „Rușii se plâng de ani de zile de apărarea antirachetă și de cooperarea antirachetă, deci cred că trebuie să acceptăm acest lucru ca pe o realitate a situației, încercăm să continuăm să le subliniem că sistemele pe care le construim în Abordarea Europeană Adaptivă în Etape și care lucrează și pentru SUA sunt sisteme limitate, care să protejeze împotriva unor amenințări limitate. Și vom continua să încercăm să îi convingem”.

Frank Rose, oficialul american care a negociat și supervizează componenta românească a sistemului de apărare antirachetă de la Deveselu, declara și el pentru gândul, în noiembrie anul trecut: „Rușii au susținut de mulți ani că apărarea antirachetă este concepută împotriva Rusiei și că are potențialul de a submina capabilitățile sale strategice de descurajare. Noi am fost foarte clari că apărarea antirachetă americană și a NATO nu este direcționată către Rusia, nici nu are capacitatea să anuleze capabilitățile strategice rusești. De asemenea, am fost foarte clari că vom continua să progresăm cu implementarea bazei de aici, de la Deveselu, precum și a bazei din Polonia. Este vorba despre a ne asigura că SUA și prietenii și aliații săi se pot apăra împotriva amenințării cu rachete balistice”.

De asemenea, în martie 2015, generalul american Philip Breedlove, comandantul forțelor NATO din Europa, afirma că Rusia a exercitat „presiuni mari” asupra României și Poloniei din cauza sistemului antirachetă NATO, avertizând că Moscova intenționează să continue această atitudine cu toate țările participante la scutul antibalistic.

Interceptorii de la Deveselu, gata în 2015, urmează Polonia în 2018

Construcția scutului de la Deveselu a început oficial în octombrie 2013, la ceremonia de începere a lucrărilor participând președintele de atunci, Traian Băsescu. România găzduiește la Deveselu trei baterii de interceptoare de rachete balistice de tip SM-3 IB (Standard Missile 3, tip Block IB), care vor avea rolul de a acoperi Sud-Estul Europei. Polonia va găzdui o componentă similară a Sistemului din Europa al SUA de apărare împotriva rachetelor balistice, începând cu 2018. La acest sistem de apărare împotriva rachetelor mai participă Turcia (cu o instalație radar tip AN/TPY-2 și o navă multirol pe care se află instalat sistemul antirachetă Aegis), precum și Spania (cu 4 nave militare multirol capabile să suporte sistemul Aegis). În acest fel, oficialii NATO și ai SUA susțin că întreg teritoriul Europei va fi apărat în ce privește eventuale atacuri cu rachete balistice.

Într-un interviu acordat gândul în 2013, Frank Rose, adjunct al asistentului secretarului de stat al SUA pentru politică de apărare și spațială și principalul negociator al Acordului cu România, spunea că „România este structurată și amplasată ideal, din punct de vedere geografic, pentru a furniza protecție pentru Europa de Sud, față de rachete balistice din Orientul Mijlociu”.

„Nu aș spune că apărarea antirachetă amplasată în România va crește amenințarea pentru România. Chiar dimpotrivă. Cred că va mări acoperirea defensivă pentru România, capacitățile de descurajare ale României și de asemenea, mai important, poziția de apărare și de descurajare a NATO”, a mai explicat Frank Rose, pentru gândul.