Traian Băsescu și băieții de serviciu

Pentru cei care nu citesc sau care citesc degeaba, pentru înjurătorii de serviciu redau, în continuare, un pasaj mai vechi, din editorialul „Ghici, ciupercă, cine-i portavocea opoziției?!”, scris pe la mijlocul lunii august: „Remarcăm, deloc surprinși, că singurii cetățeni care au făcut opoziție, într-un fel sau altul, actualei puteri, în ultimii trei ani, sunt, în ordine, Traian Băsescu și compania lui de sunete. În rest, tăcerea a rămas de aur. (…) Ei bine, exact în această perspectivă se remarcă faptul că opoziția noastră „instituționalizată” trage la aghioase de câțiva anișori buni: ba fiindcă PDL e timorat după mult criticata guvernare Boc-Ungureanu; ba fiindcă PNL e rănit în urma divorțului USL, după vreo câteva luni de miere la putere, și suferă necontenit; ba pentru că Antonescu s-a supărat ca zootehnistul pe sat, întrucât „poporul” liberal l-a împins pe Iohannis la țâța vacii; ba pentru că și pedeliștii și peneliștii digeră greu mezalianța dintre ei și fuzionează pe sponci, ca la nunțile cele vechi, când bairamul se spărgea, la ziuă, în scandal și crimă; ba pentru că Iohannis și „guvernul lui” din umbră n-au un numitor comun; ba pentru că, vorba domnișoarei Gorghiu, „geaba dorința, dacă nema putirința. (…) Altfel, odată cu revenirea în politică, prin PMP, a fostului președinte, ei se vor auzi tot mai stins, iar el tot mai aprins”.

Pentru ce i-ar mai fi trebuit, în consecință, ajutorul serviciilor, unui animal politic, în sensul cel mai profund al expresiei, așa cum se dovedește a fi fostul președinte?

Omul n-a făcut altceva decât să adulmece frica grețoasă a actualilor lideri, produși de melanjul putere-opoziție, de a se exprima, cu adevărat, politic; lipsa de anvergură, de vână, de tupeu, de os .

Despre cine vorbim astăzi, la nivel de top politic? Despre Liviu Dragnea, omul lui Băsescu? Despre Gabriel Oprea, omul lui Băsescu? Despre Vasile Blaga, omul lui Băsescu? Despre Alina Gorghiu, din păcate, cândva, omul lui Ponta, omul lui Băsescu? Despre Popescu Tăriceanu, omul bilețelului roz, al afacerii Microsoft, deci, omul lui Băsescu?

Cum spuneam, animalul politic a adulmecat miros de sânge lingav, „albăstrit” de toxina stătută a politicii prefăcute.

Ce l-ar fi putut împiedica să revină în politică, atâta vreme cât a găsit poarta din sărindar dată de ulucile gardului? Prosteala unor plângeri străvezii care-l preumblă prin birourile procurorilor DNA? Cum ar fi că nu și-a dat demisia, deși a zis că și-o dă? O prostie „megalitică”. Păi, Ponta de câte ori n-a promis același lucru? Mai știe careva? Că „a uzurpat o funcție oficială”? A fost decizia Curții Constituționale să-l reînscăuneze la Cotroceni. Că și-a tras banul din milioanele plătite pentru răscumpărarea teroriștilor? Cine ar putea spune cui, câți și de către cine s-au plătit acești bani?

Luările de poziție ale opoziției, cele mai multe, cu batista pe țambal? Vraful de dosare penale ale liderilor puterii? Tăcerile, prea lungi, ale președintelui? Sau ce?

Nu trebuie să fii băsist ca să-ți dai seama că politica românească „se trage pe fund”, vai mama ei – vorba unei prietene de-ale mele -, liderii de astăzi nefiind născuți, ci doar făcuți, din sărăcie, pentru un astfel de job.

Dacă Traian Băsescu va reveni în politică, pe cai mari, lipițani, asta se va datora, nu serviciilor, ci geambașilor pârâți, care-i vor pune, iar, în palmă, frâiele politicii.

Nu serviciile îl vor aduce înapoi, ci, în ordinea vinovățiilor de pe tricou, Blaga, Gorghiu, Predoiu, Ponta, Dragnea, Oprea și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Klaus Iohannis.

C”est la vie toujours parchive.