Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a pus vineri în dezbatere publică un proiect de hotărâre a Guvernului pentru modificarea Hotărării Guvernului nr. 212/2011 pentru aprobarea programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoanele vârstnice”, care prevede prelungirea acestuia cu încă doi ani, până în octombrie 2017, din cauza faptului că autoritățile locale nu dispun de fondurile necesare care să asigure funcționarea acestor cămine.
Programul de interes național a fost destinat susținerii funcționării căminelor pentru persoane vârstnice înființate prin reorganizarea unor unități sanitare ineficiente, la acea dată Ministerul Sănătății luând decizia de a desființa 67 de spitale, care nu au mai fost finanțate din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
„Cunoscându-se nevoia de îngrijire a persoanelor vârstnice, s-a estimat că majoritatea autorităților administrației publice locale care aveau în administrare unitățile sanitare menționate, vor decide desființarea acestora în condițiile legii, precum și reorganizarea lor prin înființarea de cămine pentru persoane vârstnice prin hotărâre de consiliu local/județean sau a Consiliului General al Municipiului București”, se arată în nota de fundamentare care însoțește documentul pus în dezbatere publică.
Inițial, programul a fost aprobat cu un buget de 200.000.000 lei, luându-se în calcul standardul de cost pentru căminele pentru persoane vârstnice, revăzut în Hotărârea Guvernului nr.23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, respectiv de 1.411 lei/beneficiar/lună, raportat la capacitatea totală a spitalelor, pentru a perioadă de derulare de 33 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013.
După aproximativ trei ani de aplicare, prin H.G. nr.1027/2013, în decembrie 2013, programul a fost prelungit cu 22 luni, începând cu data de 1 aprilie 2011, dar nu mai târziu de 31 octombrie 2015 și, în același timp, au fost extinse criteriile de eligibilitate pentru căminele pentru persoane vârstnice administrate de autoritățile administrației publice locale.
De asemenea, bugetul total al programului a fost redus de la 200.000.000 lei la 100.000.000 lei, finanțarea fiind asigurată de la bugetul de stat, prin bugetul MMFPSPV care a asigurat totodată implementarea și monitorizarea acestuia.
Inițiatorii documentului arată că până în prezent, prin program s-au finanțat cheltuielile de funcționare a 19 de cămine pentru persoane vârstnice, în sumă totală de 51.023.823 lei.
„La 30 septembrie 2015, capacitatea totală a celor 19 cămine finanțate este de 966 de paturi iar numărul efectiv de beneficiari a crescut progresiv, în luna septembrie 2015 fiind înregistrați 889 de beneficiari cu sume plătite 1.139.853 lei”, se arată în nota de fundamentare.
Prin același program s-au asigurat cheltuieli care privesc doar achiziția de consumabile necesare îngrijirii personale curente, de orteze și echipamente ortopedice, de echipamente și dispozitive medicale, de recuperare locomotorie, de gimnastică medicală și de întreținere, precum și de echipamente și materiale necesare funcționării atelierelor de terapie ocupațională, a sălilor de gimnastică și de recuperare funcțională, pentru oricare din căminele pentru persoane vârstnice din sistemul public, pentru creșterea calității vieții beneficiarilor, în cuantum de 681.241 lei care se plătesc până la 30 octombrie 2015.
Inițiatorii proiectului de act normativ arată că, în prezent, autoritățile administrației publice locale întâmpină mari dificultăți în asigurarea resurselor financiare din bugetele proprii necesare finanțării îngrijirii în regim rezidențial a persoanelor vârstnice și majoritatea primăriilor care beneficiază de finanțare din program s-au adresat în repetate rânduri MMFPSPV pentru a solicita prelungirea programului, astfel încât să nu fie nevoite să limiteze admiterea în cămine sau să le închidă.
inițiatorii documentului mai arată că principalele concluzii care au reieșit din monitorizarea programului indică o capacitate limitată a autorităților administrației publice locale de a asigura resursele financiare necesare asigurării funcționării căminelor, în situația în care bugetele consiliilor locale nu sunt susținute de transferuri cu această destinație din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată de la bugetul de stat, așa cum se întâmplă în cazul centrelor rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități și cele pentru copii, administrate de consiliile județene, dar și o lipsă de experiență a personalului de la nivelul autorităților locale în ce privește identificarea persoanelor vârstnice în nevoie și informarea populației asupra existenței căminului, ceea ce a condus la întârzieri în ocuparea locurilor disponibile, chiar dacă sunt multe solicitări de internare neonorate; în această situație cresc și costurile de îngrijire în cămin pentru celelalte persoane asistate.
„În prezent, în România există un număr foarte mic de cămine pentru persoane vârstnice, raportat la numărul de persoane aflate la o vârstă înaintată, fără familie sau care trăiesc singure și care, din cauza polipatologiei specifice vârstei a treia, devin dependente de ajutorul unui terț, având nevoie de îngrijire și supraveghere permanentă în regim rezidențial. Conform Anuarului Statistic pentru anul 2014, la nivelul anului 2013, în România erau înregistrate 776.739 persoane vârstnice în vârstă de 80 de ani și peste, acestea reprezentând grupa de vârstă cu cel mai înalt risc de dependență, în creștere cu aproximativ 32.000 față de anul 2013 și cu 52.000 față de anul 2010. Astfel, la sfârșitul anului 2013, era înregistrat un număr total de 229 cămine publice și private cu o capacitate totală de 9.825 locuri, din care 103 cămine publice cu 6.941 locuri și 126 de cămine ale asociațiilor și fundațiilor, cu o capacitate de 5.075 de locuri. Se estimează că numărul cererilor de admitere va înregistra o creștere rapidă în următorii ani, din cauza evoluției numărului persoanelor vârstnice care, urmare stării precare de sănătate, situației socio-economice și familiale, nu își mai pot asigura singure îngrijirea la propriul domiciliu”, se arată în nota de fundamentare.
În acest context, MMFPSPV propune prelungirea perioadei de derulare a programului până la 79 de luni, calculată începând cu data de 1 aprilie 2011, dar nu mai târziu de 31 octombrie 2017, pentru eliminarea oricărui risc de închidere a căminelor finanțate din program, cu evitarea unor probleme majore în ce privește asigurarea îngrijirii beneficiarilor existenți.
Proiectul de act normativ va fi în dezbatere publică până în 26 noiembrie.