Ce presupune o adevărată viziune politică de stânga? Ce înseamnă stânga politică astăzi? Evident, nici pe departe vreo aroganță comunistă, de genul celei relevate de Petre Țuțea: „Comuniștii au vrut să ne facă fericiți cu forța: bă, să fiți fericiți, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine și la loc comanda!”. Ceea ce n-au fost în stare să ducă mai departe de intenția mult clamată.
Dar ce este stânga de la care se revendică, spre exemplu, PSD?
O definiție interesantă ar fi următoarea: „Potrivit semnificației inițiale, stânga contestă ordinea socială existentă la o dată anume, luptându-se pentru schimbare. Conform adepților, inspirați de Locke și Rousseau, omul este perfectibil, doar că sistemul pe care îl traversează îi este nefavorabil”.
Ca atare, „stânga” politică a fost adjudecată, în timp, de formațiuni socialiste, călăuzite de intenția implementării unor valori social-umane, precum: reformă, dreptate socială, egalitate, libertate.
Întorcându-ne, puțin, la Țuțea, mai aflăm de la el că: „A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal”.
Ar trebui să înțelegem, poate, prin extensie, că una dintre trăsăturile definitorii ale filozofiei comuniste presupune disprețul față de lege și de aplicarea ei, în măsura în care aceasta îi vizează pe adepții doctrinei, una total diferită de socialism și social-democrație?!
„Statement-ul” de duminică, din Congres, al noului lider „reformator” al comunistului PSD, Liviu Dragnea, este cât se poate de elocvent – prin fuga de la valorile stângii autentice -, în sensul spuselor lui Petre Țuțea, „fost” comunist, cârpit peste bolțile frunții de lemnul pragului de sus.
„Membrii noștri de partid sunt oameni serioși, cinstiți și responsabili, sunt oameni care muncesc din greu și sunt respectați în comunitățile lor. Sunt oameni care țin la partid și s-au bătut pentru el atunci când a fost greu și s-au săturat să li se spună în față mereu aceleași lucruri: baroni, corupți, comuniști. Ei nu sunt nici baroni, nici corupți, nici comuniști, și PSD este în primul rând partidul lor. (…) Pentru mine, votul de duminică este un moment zero de la care începem reconstrucția unui spirit nou în PSD, un partid autentic de stânga, un partid care va pune întotdeauna pe primul loc oamenii. Este momentul să spunem clar cine suntem, pentru cine și pentru ce facem politică”, a spus Dragnea, un condamnat cu suspendare, în Congres. Apoi a completat: „Conducerea PSD va susține cu aceeași forță cu care a făcut-o și până acum rămânerea noastră la guvernare. (…) Cu Victor Ponta, normal! Dar să vrea să rămână” – aici fiind vorba despre un premier inculpat.
Așa a rupt-o Dragnea, cu tot cu partidul lui „autentic de stânga”, de trecutul comunist – prin vorbe găunoase și gonflate: „Nu am avut curajul să condamnăm crimele comunismului, nu ne-am asumat unele greșeli făcute în primii ani de după Revoluție. (…) Trebuie să ne cerem iertare, chiar dacă nu noi suntem vinovați. A ne cere iertare este un gest moral fundamental al despărțirii de un trecut care ne mai urmărește și azi”.
Nu, domnu” Dragnea, asta nu e despărțirea de comunism, ci doar o încercare rizibilă de a desprinde partidul de imaginea lui Ion Iliescu.
Desprinderea de comunism ar fi fost aia remarcată de Țuțea: „A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal”.
Mai mult n-are ce să fie.