Legea votului prin corespondență în parlamentul tuturor posibilităților

Propun să discutăm aplicat, având în minte această demonstrație victoriană a logicii, care a reușit să construiască un arc peste timp, mult-așteptatul proiect de lege privind votul prin corespondență, care se află în acest moment la Comisia juridică și își așteaptă verdictul. Vorbim despre un sistem implementat cu succes de multe state din lume și menit să faciliteze un drept fundamental. Modele pentru inspirație există. Oamenilor li se oferă inclusiv posibilitatea de a a-și exercita în mod electronic votul prin corespondență, dar aceasta este o altă discuție, mult mai elaborată și care, în acest moment, nu-și mai are sensul. Discutăm pe ce avem.

Așadar: Capitolul 1, Dispoziții generale. Art. 1 : Prezentul titlu reglementează exercitarea dreptului de vot prin corespondență la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților, alegerile pentru Președintele României și la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European.

Întrebare: de ce se referă proiectul de lege numai la aceste trei tipuri de scrutin? Nu e foarte clară logica după care au fost selecționate, însă, în mod firesc, votul prin corespondență ar trebui să poată fi exercitat pentru toate tipurile de alegeri, inclusiv pentru alegerile locale și referendumuri. Sau nu avem interes, mai ales la referendumuri? Nu fiți stresați pentru consecințe, domnilor parlamentari, avem un referendum ale cărui prevederi sunt în continuare ignorate, altfel ar fi tocat frunze pe banii statului român numai jumătate din domniile voastre.

Art. 2: În sensul prezentului titlu, prin alegător se înțelege cetățeanul român cu drept de vot, având domiciliul sau reședința în străinătate, conform legii.

Întrebare: de ce se înțelege prin alegător numai cetățeanul român cu drept de vot având domiciliul sau reședința în străinătate? E constituțional să facem discriminări între diferitele categorii de alegători? Alegătorii din țară ar trebui să beneficieze, în mod egal, de această opțiune. Vorbim despre o omisiune sau despre un mod de a face legea vulnerabilă, pregătită gata pentru ridicarea eventualelor excepții de neconstituționalitate?

Art. 4: (1)Alegătorul cu domiciliul sau reședința în străinătate, care dorește să-și exercite dreptul de vot prin corespondență (…) se poate înscrie în Registrul electoral cu opțiunea pentru votul prin corespondență, după cum urmează: a) prin cerere scrisă, datată și semnată depusă personal sau transmisă prin poștă către misiunea diplomatică sau oficiul consular din statul de domiciliu sau reședință, la care anexează o copie a oricărui înscris oficial emis de către statul străin din care rezultă adresa de domiciliu sau reședință unde locuiește, precum și o copie a actului de identitate.

Afirmație: asta este o absurditate. Un înscris oficial emis de către statul străin din care să rezulte adresa de domiciliu sau reședință costă bani, timp și este irelevant pentru exercitarea dreptului de vot; este suficientă o copie a actului de identitate valabil, emis în țara de reședință sau domiciliu, care atestă, în mod logic, faptul că cetățeanul român locuiește în acel stat; singura excepție aplicabilă ar fi în cazul cetățenilor români (bursieri, delegați, stagiari) care se află pe teritoriul statului respectiv mai puțin decât perioada maximă obligatorie prevăzută pentru înregistrare (de exemplu, în Belgia, aceasta este de 3 luni).

Același articol 4 stabilește intervalul de înscriere, pentru cei care doresc să-și exercite dreptul la vot prin corespondență, la 3 luni. Termenul este foarte scurt. Pentru procedura de înregistrare ar trebui alocate cel puțin 6 luni, unul din cele mai importante motive fiind acela că cetățenii care sunt, de exemplu, în curs de dobândire a rezidenței sau a oricăror documente au, în acest fel, suficient timp să finalizeze toate formalitățile administrative necesare eliberării actelor doveditoare solicitate în cuprinsul proiectului de lege, în vederea înscrierii.

Art. 5 – (1) În cel mult 30 de zile de la data expirării termenelor prevăzute la art. 4 alin. (5), misiunile diplomatice și oficiile consulare, prin persoanele autorizate conform legii, asigură verificarea datelor furnizate de către alegătorul cu domiciliul sau reședința în străinătate, conform art. 4 alin. (1) lit. a), precum și înscrierea în Registrul electoral a opțiunii acestuia pentru votul prin corespondență.

Întrebare: unde sunt prevederile (ele nu figurează nici la aliniatele următoare) care să se refere la termenele în care și modalitățile prin care alegătorul este notificat în caz de eventuale erori sau poate semnala/corecta orice neconcordanță între datele furnizate și cele din Registrul Electoral astfel încât opțiunea lui să fie înregistrată și să poată vota? Sau nu contează?

(6) Înscrierea în Registrul electoral cu opțiunea pentru votul prin corespondență este valabilă numai pentru scrutinul pentru care s-a solicitat înscrierea.

De ce este înregistrarea valabilă numai pentru scrutinul solicitat? De ce se cheltuie niște bani pentru toată procedura, la fiecare scrutin, când mai firesc ar fica aceasta să se facă o singură dată și să înceteze doar dacă alegătorul notifică autoritatea că dorește să renunțe la acest mod de manifestare a votului?

Ar mai fi de adăugat, aici, că nicăieri în lege nu sunt detaliate modalitățile de confirmare a primirii documentelor necesare înscrierii și nici condițiile în care se pot actualiza listele electorale, în caz de modificarea rezidenței, a domiciliului sau la încetarea intenției de a exercita opțiunea de vot prin corespondență.

Acum urmează partea spectaculoasă: Art. 10, al 5: Confecționarea documentelor prevăzute la alin. (1) și (2), precum și transmiterea documentelor necesare exercitării dreptului de vot prin corespondență către alegători sunt asigurate de către Compania Națională „Poșta Română” S.A.; Art. 12(1) Compania Națională „Poșta Română” S.A. asigură trimiterea plicurilor exterioare către alegători (…); (3) Compania Națională „Poșta Română” S.A. asigură aducerea la cunoștință publică a termenelor maxime necesare pentru transmiterea de către alegători (…)Art. 14, (6) Compania Națională „Poșta Română” S.A. asigură predarea plicurilor exterioare sigilate .., pe bază de borderou de predare-primire, biroului electoral de circumscripție (…) (7) Plicurile exterioare sigilate livrate după expirarea termenului prevăzut la alin. (5) sunt anulate fără a mai fi desigilate.

Mai multe întrebări: Cum și cine stabilește costurile pentru confecționarea materialelor necesare, de către poștă? Ce se întâmplă în cazul în care plicurile nu se transmit și nu se livrează în termenele prevăzute? Cum se verifică transmiterea? Prin ce mijloace sunt aduse la cunoștința publică acele informații și cu cât timp înainte de vot? Cum se urmărește traseul plicurilor? Unde sunt procedura sau sancțiunile aplicabile în caz de întârzieri în livrarea plicurilor, imputabile poștei? Anularea votului nu trebuie să depindă în nico măsură de calitatea serviciilor prestate. Un plic „desigilat sau deteriorat în asemenea măsură încât este de natură să afecteze integritatea votului prin corespondență” este anulat fără a mai fi desigilat. Neglijența unității prestatoare, inclusiv la manipulare și conservare, poate costa multe voturi. Poșta face tot, dar nu dă socoteală pentru nimic. Primește foarte mulți bani, oferă răspundere 0. Să vezi ce bătălie pentru posturile de directori la poștă. Lords of the votes.

Corolar 1: În legile conexe este prevăzută rămânerea definitivă a machetei buletinului de vot pentru alegerile prezidențiale și europarlamentare cu 15 zile înainte de data alegerilor.E ridicol de puțin. Termenul ar trebui să crească la măcar 30 de zile, pentru toate tipurile de scrutin. Știind cum funcționează Poșta Română, instituție aflată în insolvență, cu probleme interne mari și ceva dosare la activ, cred că e cazul să fim realiști.

Corolar 2: Art. 13(2) Misiunile diplomatice, oficiile consulare, secțiile consulare și institutele culturale din străinătate ale României asigură imprimarea de buletine de vot prin corespondență cuprinzând toți candidații la scrutinul respectiv, precum și punerea liberă și gratuită a acestora la dispoziția alegătorilor, în spațiile accesibile publicului din sediile proprii. (3) Prin derogare de la alin. (2), buletinele de vot prin corespondență pot fi imprimate prin grija alegătorilor.

Iar o iau oamenii de la capăt cu drumurile la ambasade? Cu foarte rare excepții, ICR, în ultima vreme, numai imprimerie n-a fost. Care e logica prin care prevederea principală nu se referă la faptul că lumea își poate imprima liniștită buletinul de vot, iar cei care nu au această posibilitate, îl pot găsi la ambasade/reprezentanțe/ICR? Fără derogări și alte chestiuni interpretabile?

Tot ce scrie aici n-am visat eu, într-o noapte. Majoritatea acestor aspecte au fost remarcate și semnalate de oameni, ong-uri, partide neparlamentare.A trecut un an, timp a fost din belșug, ceea ce mă face să întreb: e incompetență? E indiferență? E reavoință? Sunt toate, într-o împletitură temeinică bazată pe indulgența cu care am tăcut? Iar dacă vorbim, ce ni se răspunde?

Nu ni se răspunde. Câinii latră, caravana electorală trece mai departe, ca și cum nici în 2, nici în 16 noiembrie, niciodată, de fapt, nu s-ar fi întâmplat nimic.