Istoria unui caz vechi de 30 de ani. Cum a fost falsificat după 1990 dosarul de Securitate al disidentului Gheorghe Ursu

Marin Pîrvulescu, fost maior al Direcției a VI-a Cercetări Penale a Securității, cel care a coordonat anchetarea disidentului Gheorghe Ursu, în urma căruia acesta a murit pe 17 noiembrie 1985, după bătăile crunte primite în arestul Miliției, ar putea fi trimis în judecată în curând, ancheta procurorilor militari ai Parchetului General apropiindu-se de final, conform lui Andrei Ursu, fiul fostului disident.

Ancheta asupra fostului securist Marin Pîrvulescu a fost blocată sistematic de justiția militară, procurorii și judecătorii refuzând ca acesta să poată fi măcar cercetat penal pentru implicarea sa în moartea lui Gheorghe Ursu. Decizia finală a judecătorului militar Gabriel Gunescu a conținut o motivare incredibilă a verdictului: magistratul a susținut că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, că opoziția sa la regim a fost „nesemnificativă”, ba chiar că a fost „un privilegiat” al regimului comunist, făcându-și concediile în străinătate.

În octombrie și noiembrie 2014, în plină campanie electorală pentru prezidențiale, după ce Andrei Ursu a stat 17 zile în greva foamei, procurorii Parchetului General au decis să desființeze toate aceste decizii ale propriilor procurori militari și să deschidă ancheta. În ianuarie 2015, Marin Pîrvulescu a fost pus sub urmărire penală, în calitate de suspect, pentru crime împotriva umanității, în legătură cu moartea lui Gheorghe Ursu.

La 30 de ani de la moartea lui Ursu, Andrei Ursu a vorbit miercuri seară, într-o dezbatere organizată de Grupul pentru Dialog Social, despre evoluția acestui dosar prin care, pentru prima oară după 1989, un fost ofițer de Securitate este tras la răspundere pentru implicarea sa în moartea unui om pe care l-a anchetat (până acum, au fost judecați și condamnați pentru moartea lui Ursu doar colegii săi de celulă și șefii Miliției de atunci – Stănică și Creangă).

„Suntem foarte aproape ca acest maior, acum colonel, Marin Pîrvulescu, să fie trimis în instanță și cei de la Secția Parchetelor Militare mi-au spus că în curând va fi inculpat și că rechizitoriul a început să fie pus pe hârtie. Va fi un prim pas, sper să fie trași la răspundere la un moment dat și ceilalți. În ultimul an, de când a început noua anchetă la Secția Parchetelor Militare, s-au descoperit probe noi. Au venit alți martori, care au susținut aceleași fapte, că Marin Pîrvulescu, maior pe atunci la Direcția a VI-a Cercetări Penale a Securității, l-a torturat sistematic pe tatăl meu”, spune Andrei Ursu.

„Mi se pare că s-a făcut o anchetă foarte solidă, detaliată, s-au luat foarte multe declarații. Este o nouă abordare, asta am auzit de multe ori la Parchetul Militar: avem o nouă abordare. Au dat declarații și ofițeri superiori, inclusiv fostul șef al Securității, Iulian Vlad. Din toate aceste declarații se conturează că Pîrvulescu a fost clar torționarul care l-a torturat pe tatăl meu în toată perioada de detenție, dar că probabil ordinul a venit mai de sus. Urmează să se stabilească și aceste responsabilități, sper ca la un moment dat ancheta să se extindă și la cei care au dat ordinul. Sunt documente care arată că au fost implicați Gheorghe Homoștean, fostul ministru de Interne, Iulian Vlad, fostul șef al Securității, probabil și Tudor Postelnicu, care este decedat, dar nu rezultă că el ar fi avut un rol proeminent”, a mai spus Andrei Ursu.

Noi declarații despre Pîrvulescu, de la foști lucrători din Securitate și Miliție. „S-a spart zidul tăcerii”

Andrei Ursu arată că, în plus față de declarațiile din vechile dosare penale deschise în cazul morții lui Gheorghe Ursu, acum au apărut martori noi, care au lucrat chiar în Miliție și Securitate, în arestul în care Ursu a fost ucis în bătaie, după anchetele coordonate de Marin Pîrvulescu.

„Un element nou este că s-a spart un zid al tăcerii. Este pentru prima dată când niște securiști dau declarații care pot fi folosite acum în rechizitoriul care este alcătuit de Secția Parchetelor Militare, împotriva foștilor lor colegi sau șefi. Au fost audiați foști paznici din arestul Securității. A devenit foarte clară relația de subordonare totală a Miliției față de Securitate. Se știa încă de atunci, dar acum este pe hârtie. Erau efectiv lacheii Securității. Exista o ușă de comunicare între arestul Securității și cel al Miliției, care nu se putea deschide decât din partea Securității. Milițienii nu puteau, nici măcar șeful Direcției Cercetări Penale a Miliției nu putea să treacă prin acea ușă. Pe acolo veneau ofițeri de Securitate și puteau să ia la anchetă deținuți de la Miliție când voiau, cu bon de scoatere, prin telefon, prin subofițer al Miliției. Aveau toată libertatea. Unul din subofițerii de pază de la Securitate spune acum că știa de astfel de ofițeri care luau deținuți de la Miliție și el spune că știa că Pîrvulescu Marin era cel care îl ancheta în stare de arest la Miliție pe Gheorghe Ursu”, spune Andrei Ursu.

Fragmente din declarațiile acestor martori, extrase de Andrei Ursu din dosarul de urmărire penală, pot fi citite AICI.

Nota generalului Iulian Vlad, șeful Securității, și ce declară el în 2015

În 1985, cu câteva luni înainte ca Gheorghe Ursu să fie ucis în bătaie în arestul Miliției Capitalei, șeful Securității, generalul Iulian Vlad, îi trimitea o notă șefului Direcției a VI-a, Vasile Gheorghe, care se ocupa de anchetarea lui Gheorghe Ursu și a multor altor opozanți ai sistemului comunist.

În această notă, prezentată de Andrei Ursu din dosarul de anchetă privind moartea tatălui său, reiese că Vlad era implicat direct în cazul Gheorghe Ursu. Audiat în 2015 de procurorii militari, fostul șef al Securității a declarat că Direcția a VI-a a Securității nici măcar nu era sub coordonarea sa și că habar nu avea că ancheta lui Ursu nu fusese oprită, înainte ca acesta să ajungă să fie ucis. Ordinele sale însă îl contrazic, arată Andrei Ursu, cu documentele pe care le-a văzut în dosarul procurorilor.

În nota din 1985, Vlad ridică mai multe probleme privind ancheta lui Gheorghe Ursu:

„1. Nu rezultă suficient de bine conturate elementele constitutive ale infracțiunii de propagandă impotriva orinduirii socialiste.
2. Unde și în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză ?
3. Ce s-a reținut, cu valoare de probă, din declarațiile persoanelor audiate ?
4. Ce poziție a avut în timpul cercetării ?
5. De ce nu s-au aprofundat pînă acum legăturile în rîndul scriitorilor? Despre ce este vorba mai concret?
6. Ce rămîne efectiv pentru instanță, dacă piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite ?
7. Anexa 4 – chiar dacă are un substrat – nu are nici o valoare probatorie și nici nu poate fi reținută ca piesă incriminată”.

30 de ani mai târziu, Iulian Vlad a ajuns în fața procurorilor militari, pentru a fi audiat. El a susținut că a ordonat ca ancheta lui Ursu să fie oprită, însă acest ordin nu se regăsește în niciun document de la dosar.

„Atât în discuția cu cei doi șefi de direcție (Macri și Vasile Gheorghe), cât și în nota pe care am trimis-o oficial la Direcția a VI-a am concluzionat că nu sunt elemente care să ducă la continuarea cercetărilor pentru infracțiunea la securitatea statului și, mai mult, nu avea niciun suport propunerea de arestare preventivă. Ordinul meu a fost clar, să sisteze cercetarea, să propună soluția procurorului pentru această faptă, iar dacă mai erau fapte de drept comun să le decline organelor competente”, ar fi declarat procurorilor Iulian Vlad pe 21 septembrie 2015, conform extraselor din dosar prezentate de Andrei Ursu.

Vlad a susținut că Marin Pîrvulescu nu putea să mai continue anchetarea lui Ursu, pentru că el ar fi ordonat oprirea ei. Procurorii i-au prezentat însă un document care îl contrazice:

„Mi se prezintă, astăzi, la Secția Parchetelor Militare, raportul cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire deschis asupra numitului Ursu Gheorghe Emil și constat că, închiderea dosarului s-a făcut la aproape doi ani de la decesul lui Ursu Gheorghe Emil, respectiv după 01.08.1987. Și această situație o consider inadmisibilă„, arată un alt extras prezentat de Andrei Ursu.

Cum a fost falsificat dosarul de Securitate al lui Ursu după 1990. Germina Nagâț, CNSAS: „Arăta halucinant”

În noua anchetă a procurorilor militari, aceștia au solicitat în ianuarie 2015 și ajutorul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pentru a investiga dosarul de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, de la Securitate. Oficialii au constatat însă că acesta fusese falsificat, cel mai probabil după 1990, și că ce se afla pe microfilmul dosarului de la SRI nu avea nicio legătură cu dosarul original, pe hârtie care oricum arăta fabricat. Procurorii au fost astfel nevoiți să lucreze cu un fals, susține Germina Nagâț, șefa Departamentului de Investigații de la CNSAS.

„Am primit de la Parchetul Militar în foarte scurt timp 7 volume care arătau halucinant, dacă ne referim la un dosar de urmărire informativă. Nu avea legătură cu nimic din ce văzusem până atunci. Era neverosimil. Am văzut DUI descompletate, în care se simțea lipsa unor părți, dar nu mai văzusem un dosar care pretinde că este făcut de Securitate și care nu are aproape nicio legătură cu dosarul original, mai puțin în volumul I. Am făcut operațiuni standard de citire foarte atentă, de punere cap la cap a unor informații. La sfârșit am cerut și microfilmul de la SRI, l-am primit cu maximă promptitudine, în două zile, în februarie 2015. Atunci am făcut o operațiune banală – confruntarea microfilmului cu originalul. Nu am mai văzut până atunci un dosar de urmărire în care 5 volume să fie fotocopii din orice. Adică erau fotocopii bizare, care nu semănau cu originalul care se păstrase în volumul 1. S-a văzut clar că avem cel puțin un volum de tehnică operativă lipsă – volumul 2. Întreaga copertă a dosarului prezintă diferențe semnificative între microfilm și original”, a povestit Germina Nagâț.

Specialista de la CNSAS este de părere că falsul a avut loc după 1990 și speră că procurorii se vor autosesiza și vor investiga și această falsificare petrecută la SRI.

„Asta arată ce s-a întâmplat după 1990. Eu cred că nu Securitatea a falsificat un dosar de Securitate, mi se pare o naivitate să mergi pe această ipoteză că s-ar fi falsificat încă dinainte de 1989 dosarul. Nu văd de ce. Legal, limita noastră de competență este 22 decembrie 1989. Dacă ceva din acest dosar ar sugera că falsul s-a produs înainte de această dată, am putea să sesizăm Parchetul. Eu sper însă că Parchetul este conștient de faptul că falsul s-a produs după această dată și se va autosesiza. Lucrurile de care ei s-au lovit în această anchetă sunt inacceptabile într-un stat de drept, adică organele de anchetă au fost puse în fața unor situații imposibile, să ancheteze cu un fals pe masă”, a declarat miercuri seară Germina Nagâț.

În 2000, SRI dădea un comunicat prin care se apăra și respingea acuzațiile de falsificare a dosarului de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, încă de pe atunci ieșind la iveală că în dosar fuseseră inserate materiale de presă și documente de după 1990, până în 1994. SRI motiva că aceste documente fuseseră adăugate la dosar pentru că SRI a considerat că ar putea fi de folos procurorilor care anchetau cazul.

„Serviciul Român de Informații consideră ca absolut nefondate afirmațiile privind o pretinsă implicare
părtinitoare a instituției noastre în rezolvarea acestui nefericit și grav caz de încălcare a drepturilor
omului. De altfel, pentru a elimina orice îndoială în această privință, Serviciul Român de Informații a
cerut oficial Parchetului General să procedeze la confruntarea documentelor originale cu microfilmul
realizat în 1987″, scria în 2000 SRI.

Confruntarea cu microfilmul SRI s-a făcut în 2015, la CNSAS, care a constatat același lucru: așa-zisul original nu are nicio legătură cu microfilmul, care oricum conține multe documente fotocopiate fără legătură cu cazul Ursu, conform Germinei Nagâț.

CITEȘTE AICI RAPORTUL CNSAS DESPRE ACEST FALS

Procurorul Dan Voinea: „Căutăm argumente să nu facem nimic împotriva criminalilor, să nu cumva să îi deranjăm”

Generalul Dan Voinea, fostul procuror militar care a deschis pentru prima oară dosarele Revoluției, Mineriadei, dar și pe cel al privind moartea lui Gheorghe Ursu, a acuzat că nici acum, la 25 de ani după căderea comunismului, justiția nu își face treaba în legătură cu cei vinovați pentru crimele Securității.

„Securitatea a continuat să își facă treaba mult timp, dosarele Securității au fost secretizate. Pentru că Securitatea a învins în decembrie 1989. O dată cu ea, toată administrația comunistă a rămas pur și simplu la conducerea țării, în tot felul de instituții. De aceea aceste dosare nu au fost cercetate. Cazul Ursu, atunci când l-am preluat eu în 1990, era clasat. Fusese preluat de un procuror de la Capitală, Ghiță, care a dat NUP cu o minciună pur și simplu, din actul medico-legal, că ar fi făcut infarct (Ursu – n.r.). Nimeni nu mi-a dat vreun sprijin în acest dosar. Dar m-am dus la început la Jilava și am ridicat dosarul de penitenciar al lui Ursu. Acolo am găsit actul medico-legal care constituie baza prin care am putut să dovedim crima. Aceste crime au fost ordonate. Comportamentul criminal era dirijat, era ordin pentru ca ei să facă în așa fel încât să meargă până la exterminarea fizică a opozanților politici. (…) Oamenii ăștia trăiesc și trăiesc foarte bine„, a spus Dan Voinea.

El a arătat că în loc să caute să facă lumină, procurorii și judecătorii găsesc motive doar pentru a nu ancheta aceste cazuri și că instituțiile precum SRI care ascund sau modifică documente ale Securității, se fac complice la crimele celor dinainte de 1989.

„Este trist că am rămas la mentalitatea asta. Căutăm argumente să nu facem nimic împotriva criminalilor, să nu cumva să îi deranjăm. Ei stau foarte liniștiți, ai impresia că parcă li se spune să stea liniștiți. Justiția este de vină, pentru că a tolerat și a întârziat aceste anchete nepermis de mult, lucru constatat și de CEDO. Este important ca aceste crime să fie demascate și ca poporul român să își cunoască criminalii. Adevărul trebuie să fie spus și să nu asistăm la mistificări ale istoriei. În aceste dosare, s-a mers pe sacrificii personale, pe greva foamei a lui Andrei Ursu sau a lui Teodor Mărieș. Rostul magistraților este să facă dreptate victimelor. Am ajuns în situația să ne rugăm de foștii torționari să ne dea o hârtie să vedem și noi cine ne-a urmărit. Sunt secretizate. Ce secretizezi, crimele? Păi dacă o instituție face asta înseamnă că e complice, favorizezi criminalii. Toate dosarele privind victimele comunismului, ale mineriadelor, ale Revoluției, până în 1995 au fost soluționate cu NUP. Ele sunt exemple despre modul cum justiția din România nu și-a făcut treaba. A tolerat criminalii și iată că astăzi aflăm mai departe că au încercat să falsifice aceste dosare„, a declarat Dan Voinea.

Germina Nagâț, de la CNSAS, a declarat că speră ca dosarul Gheorghe Ursu să devină un exemplu pentru urmașii victimelor comunismului și Securității, care să știe cum să își caute dreptatea în justiție.

„E formidabil și mi se pare exemplar ce a făcut Andrei Ursu și aș vrea să fie contagios. Urmașii victimelor, care sunt cu zecile de mii în această arhivă, ar putea să învețe de aici ce au de făcut pentru părinții lor. E absolut extraordinar că nu s-a lăsat și timp de 30 de ani a stat pe urmele lor și o să-i dovedească”, a spus Germina Nagâț.