Deșeurile au parcurs mai mult de 500 de kilometri în cele două săptămâni de la prăbușirea barajului de la mina de fier.
Samarco, proprietarul minei, a încercat să protejeze plantele și animalele construind bariere pe malurile râului, cu toate că insistă să afirme că nămolul nu este toxic.
Nămolul contaminat, analizat de autoritățile care se ocupă cu testarea apei, conține subsctanțe toxice, precum mercur, arsenic, crom și mangan la niveluri mari.
Într-un interviu pentru BBC, Andres Ruchi, director al școlii de Marină Biologică din Santa Cruz, a declarat că această substanță ar putea avea un impact devastator asupra vieții marine atunci când se revarsă în mare. Acesta afirmă: „Fluxul de nutrienți în întregul lanț trofic într-o treime din regiunea de sud-est a Braziliei și jumătate a Atlanticului de Sud va fi compromisă pentru cel puțin 100 de ani”.
Apa de băut a sute de mii de oameni a fost contaminată, iar pădurile și habitatele protejate au fost transformate într-un deșert de noroi, scrie Greenpeace.
Publicația Chemistry World îl citează pe Aloysio da Silva Ferrao Filho, un cercetător de la fundația Oswaldo Cruz Foundation, spunând că impactul a fost grav chiar pentru râu și că biodiversitatea din acele ape este distrusă, mai multe specii, inclusiv cele endemice, fiind cel mai probabil pierdute.
Pentru că noroiul conține foarte mult minereu de fier și siliciu, este foarte posibil ca atunci când se va usca să fie tare ca betonul, scrie BBC.
Între timp, Samarco spune că încearcă să repare două alte baraje folosite pentru a opri deșeurile, despre care spune că sunt aproape de prăbușire.
Unsprezece oameni au murit în urma acestui dezastru, iar alți doisprezece sunt dispăruți.
Compania va plăti guvernului Brazilian compensații în valoare de 260 de milioane de dolari, iar banii vor fi folosiți pentru a acoperi curățarea necesară și acordarea unor sume familiilor afectate.