Sfântul Andrei, ocrotitorul României, ziua când se testează belșugul din noul an

Conform Bibliei, Andrei este fratele apostolului Petru. Originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret, ei aveau o casă în Capernaum și erau pescari.

Evanghelia lui Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul. Când a văzut, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan arătând către Iisus și zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”, Andrei l-a urmat pe Hristos, spunându-i fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos”. De aceea Andrei a fost numit „Cel dintâi chemat”.

Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfântul Evanghelist Matei prin cuvintele: „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon, ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după el”.

În Evanghelii, Sfântul Andrei mai este menționat doar de două ori: la înmulțirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înștiințat pe Mântuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pâini de orz și doi pești, iar a doua oară, după învierea lui Lazăr, când, împreună cu Filip, l-a înștiințat pe Iisus că niște elini, veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, voiau să-l vadă.

Numele „Andrei” derivă din grecescul „Andreas”, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Tradiția Bisericii arată că, după înălțarea lui Hristos la cer și după Cincizecime, apostolii au tras la sorți ca să meargă în toată lumea pentru propovăduire. Atunci, lui Andrei i-au căzut sorții să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (în prezent Dobrogea) și până în Crimeea.

Andrei a avut și un sfârșit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus Crucea Sfântului Andrei.

Sfântul Apostol Andrei a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roșie încă din 1995, iar în 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat „Ocrotitorul României”. Același for de conducere al Bisericii a decis ca ziua de prăznuire a sfântului, 30 noiembrie, să fie proclamată sărbătoare bisericească națională.

Ziua Sfântului Andrei a fost declarată prin lege sărbătoare publică și este zi liberă din 2012.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei apare, în 30 noiembrie, în calendarele ortodox, romano-catolic, lutheran și anglican. În Scoția, însă, el este sărbătorit la 9 mai, data primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.

Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre momentele în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică. „Andreiu’ cap de iarnă”, cum îi spun bucovinenii, permite astfel interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, ca să alunge duhurilor rele la oameni și animale.

În noaptea Sfântului Andrei se desfășoară, astfel, cea mai importantă „acțiune”: păzitul usturoiului. Fete și flăcăi veghează și petrec, tocmai pentru ca usturoiul să capete calitățile necesare pentru a-i proteja împotriva primejdiilor. De asemenea, usturoiul purtat la brâu va servi drept remediu terapeutic și va aduce pețitori.

Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și a câmpurilor, se aduc în casă crenguțe de vișin, care, dacă vor înflori până la Crăciun, este semn de belșug. Un alt obicei este de a pune grâu într-o oală de pământ, pentru a vedea rodnicia ogoarelor, dar și a casei gospodarului în noul an.

Tradiția mai spune că fetele, în ajunul Sfântului Andrei, încearcă să-și afle viitorul. Astfel, ele aruncă în apă plumb sau cositor topit, care întărindu-se prefigurează chipul viitorului soț. Tot pentru a-și vedea ursitul, fetele stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul acestuia.

Unii bătrâni observă cerul în noaptea de Sfântul Andrei și prezic dacă noul an va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dar și dacă va fi pace sau război.

Multe biserici au ca ocrotitor pe Sfântul Andrei , dar cel mai mare pelerinaj are loc la Peștera Sfântului Andrei în Dobrogea lângă satul Ion Corvin.

Peștera Sfntului Apostol Andrei este o biserică săpată în stâncă, amplasată la baza unui mic munte împădurit. În peșteră este un pat mic din piatră pe care se crede că stat Sfântul Andrei.

Despre cum a fost descoperită peștera nu se știu prea multe, deoarece Dobrogea a fost timp de 400 de ani, pâna la Războiul de Independență din anul 1877, sub stăpânire otomană

Se știe însă că, în anul 1918, un mare avocat din Constanța, pe nume Jean Dinu, în timp ce era în călătorie prin această zonă, în urma unui vis care s-a repetat, a găsit Peștera Sfantului Apostol Andrei.

Peștera era înconjurată de pădure, copacii ajungeau până aproape de intrare și acolo nu locuia nimeni. El a curățat peștera a construit un mic corp de chilii.

Peștera Sfântului Andrei este loc de pelerinaj pe tot parcursul anului.