Occidentalizarea islamului

Dacă urmăm teoria ciocnirii civilizațiilor, doar fiindcă sună bine și pare a le desluși pe toate, în vrac, vom orbecăi în continuare după lămuriri, condamnați să repetăm aceleași poncifuri pioase.

De ani de zile vorbesc despre lucrurile astea, colecționând înjurături exhaustive. (Trebuie să aflați că, după ce mi-au trecut gloanțe pe la ureche, înjurăturile sunt dulci mângâieri. Și mai trebuie neaparat să aflați că încăpățânarea mea răcească de a povesti nu are limite). Poate că uneori nu știu cât și cum să spun, până unde să cobor sau unde să urc cu informațiile. Lucrez aproape fără feedback, pe o dună de invective. Mă derutează, recunosc, dar mă și aripează.

Nu scriu texte moralizatoare, nu sunt analist. Încerc să luminez fabulosul Orient Mijlociu din toate cotloanele lui. Fulgerări ale memoriei, mirosuri, culori, cuvinte. Nimic sistematic. Uneori, ca ca astăzi, arunc doar câte o temă de reflecție.

Eroarea fundamentală a teoriei post-război rece a lui Huntington e aceea că pune între paranteze islamul moderat, islamul occidentalizat, islamul liberal. Mai pe înțeles: tinerii refugiați sirieni îmbrăcați evropenește, purtători de telefoane inteligente, cu conturi pe facebook, atât de suspicionați de câteva luni, vin din lumea cosmopolită a Levantului. N-au a face nici cu islamismul și cu atît mai puțin cu forma sa extremă, salafismul. Pot fi subsumați epifenomenului islamic al globalizării. Perfect adaptați civilizației globale, alungarea lor spre Europa nu e opera religiei, ci a politicii.

Războiul prin procură din Siria – care pune cap în cap, pe același teritoriu, șiismul ayatollahilor și salafismul saudit – nu e un război al civilizațiilor, ci o confruntare politică pentru resurse și sfere de influență. Monstrul Daesh, creație occidentalo-saudită, rânjește satisfăcut.

Liniștiți-vă, nu ne paște islamizarea. Islamul însă se occidentalizează sub ochii noștri. Și, cum observă un fin cunoscător, Olivier Roy, nu e vorba, în vremurile pe care le trăim, despre „radicalizarea islamului”, cimai degrabă despre „islamizarea radicalismului”.