Președintele INS a declarat, la lansarea Anuarului Demografic al României, că, dacă din 1990 reducerea populației s-a făcut prin migrație externă, din 2013 acest lucru s-a schimbat, începând să se reducă populația rezidentă a țării.
Astfel, numai în anul 2014 populația a scăzut cu 80.000 de oameni, cărora li se adăugă și alți 40.000 de cetățeni care au migrat.
Președintele INS a apreciat că un număr atât de mare de persoane echivalează cu dispariția a două orașe de nivel mic în fiecare an.
Acesta a spus că reducerea populației este influențată de numărul mare al deceselor, dar și de scăderea ratei natalității, aspecte care nu pot fi schimbate într-un timp foarte scurt, ceea ce înseamnă că România nu poate asigura menținerea populației la nivelul actual de 19 milioane de locuitori, într-un orizont de timp.
Acesta a precizat că rata brută de reproducere a înregistrat o stagnare în ultimii 20 de ani, însă acum a început să scadă, astfel încât, în locul unei medii de 2,1 copii născuți de o femeie, România este departe, înregistrând în 2014 o rată de 1,3 copii la o femeie.
Președintele INS a spus că nu crede că rata natalității poate fi crescută în prezent, astfel încât singura rezervă ar putea fi reducerea mortalității.
Potrivit sursei citate, din 1990 România are același comportament privind natalitatea pe care îl avea în 1961, respectiv se nasc din ce în ce mai puțini copii, iar după 1990 fenomenul de scădere a fost mai accelerat.
De asemenea, România are o pondere redusă a nașterilor la primul născut, existând mai degrabă o predilecție la cuplurile cu mai mulți copii.
Din Anuarul Demografic al României a mai rezultat și o creștere a vârstei mamei la prima naștere, media fiind, în 2014, de 26,7 ani, față de 22 de ani în 1987.
Pe de altă parte, Tudore Andrei a subliniat că România încă înregistrează nașteri la mame foarte tinere, în raport cu Uniunea Europeană.
Din document mai rezultă că rata de fertilitate pe grupe de vârstă a înregistrat schimbări majore după 1989, când aceasta a scăzut și a crescut vârsta medie la care se înregistrează cele mai mari valori ale ratei de fertilitate. Astfel, dacă în perioada 1970-1985 grupa de vârstă cu cea mai mare rată a fertilității era 20-24 de ani, cu 201,4 născuți vii la o mie de femei, respectiv 191,4 în perioada 2005-2014, rata fertilității a cunoscut o scădere notabilă, la numai 70 de născuți vii la o mie de femei pentru grupa de vârstă 20-24 de ani în 2005 și la doar 55,9 în 2014.
„În anii 2005 și 2014 grupa de vârstă cu cea mai mare rată a fertilității este 25 – 29 de ani, cu valorile de 77,3, respectiv 67,8 născuți vii la o mie de femei, ceea ce arată o creștere a vârstei la care femeile se decid să aibă copii”, se arată în Anuarul Demografic al României.
În același document se mai menționează că rata de natalitate a scăzut considerabil din anul 1975 până 2014, de la 19,7 născuți vii la o mie de locuitori până la 8,3 născuți vii la o mie de locuitori.
INS a lansat, joi, Anuarul Democragic al României, document care conține o serie de date statistice cu privire la numărul și structura demografică a populației, precum și la mișcarea ei naturală (nașteri, decese, căsătorii, divorțuri) și migratorie.
Președintele INS, Tudore Andrei, a precizat că cea mai redusă populație a țării a fost înregistrată în anul 1930, când erau 14.100.000 de locuitori, iar vârful a fost în 1990, când România a înregistrat 23.200.000 de locuitori.
Acesta a mai arătat că populația rezidentă a României a scăzut de la 21.700.000, în 2002, la 19.900.000, în 2014.
„România are o demografie întârziată față de țările din occident (…) În 2014, populația rezidentă a țării era sub 20 de milioane și se afla cam la același nivel cu cea a anului 1966”, a spus președintele INS.
În urma analizării datelor statistice s-a constatat că începând cu anul 1985 populația României a devenit preponderent urbană.
În ceea ce privește cauzele reducerii populației, Tudorel Andrei a menționat că printre acestea se numără mortalitatea ridicată, rata scăzută a fertilității după 1989, dar și migrația externă.
„În perioada 1990-2014, reducerea populației rezidente s-a făcut prin migrație externă”, a mai spus președintele INS.
În documentul lansat joi de către Institutul Național de Statistică se mai arată că evoluția structurii populației pe grupe mari de vârstă arată amploarea fenomenului de îmbătrânire demografică a populației.
Astfel, dacă în 1970 grupa de vârstă 65 de ani și peste reprezenta 8,6% din totalul populației, în 2014 această pondere este de aproape două ori mai mare (15,1%), în timp ce ponderea copiilor cu vârstă mai mică de 15 ani, care în 1970 depășea un sfert din totalul populației (25,9%), a scăzut semnificativ, la numai 14,9% în 2014.
Anuarul demografic al României mai arată de densitatea cea mai mare a populației se regăsește în județele care conțin polii de creștere economică, respectiv Iași, Constanța, Ploiești, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov și București, aceștia reprezentând puncte de atacție pentru forța de muncă.