Cum arată Crăciunul sărbătorit vara

Deși nu peste tot în lume este recunoscut la nivel național, iar în unele state a fost interzis în anumite perioade, Crăciunul este astăzi o sărbătoare mult așteptată.

În multe culturi, Crăciunul este marcat prin tradiții de proveniență religioasă, dar și prin obiceiuri care se trag din Evul Mediu, când solstițiul de iarnă era văzut drept un prevestitor al venirii primăverii. În nordul Europei, sărbătoarea creștină se îmbină cu legende ale unor creaturi mistice. Superstițiile sunt prezente în toate culturile lumii, iar cele de Crăciun sunt în strânsă legătură cu modul în care se întrevede a fi anul care urmează.

Crăciunul nu este serbat în aceeași perioadă peste tot în lume din cauza diferențelor dintre calendarul gregorian și cel iulian. De asemenea, în unele părți ale lumii, sărbătorile de iarnă durează chiar și două luni, timp în care oamenii se roagă și petrec alături de cei dragi.

În pofida diferențelor și amestecului de tradiții și obiceiuri, copiii de pe toate continetele se bucură de daruri în această perioadă – fie că este vorba despre dulciuri în zonele mai conservatoare sau despre jucării scumpe, în statele mai dezvoltate, unde Crăciunul a devenit o „industrie” în sine.

Japonia

Mai puțin de 1 la sută din populația Japoniei este creștină, prin urmare Crăciunul nu are aceeași semnificație ca în Europa și nu este considerat o sărbătoare legală. Cu toate acestea, inspirați de cultura americană, japonezii au preluat unele dintre tradițiile occidentale. În Ajun se organizează petreceri și se mănâncă așa-numite „torturi de Crăciun” – un fel de cozonac alb acoperit cu cremă și decorat de cele mai multe ori cu căpșuni. Cuplurile obișnuiesc să petreacă Ajunul la restaurante sau localuri selecte, iar magazinele vând decorațiuni. Casele sunt uneori împodobite cu lumini și tradiționalul vâsc. Moș Crăciun se numește Kurohsu și este ilustrat drept un bătrân cu un sac mare de cadouri în spate. O destinație de Crăciun populară în rândul japonezilor sunt restaurantele fast-food americane, unde se mănâncă pui prăjit, potrivit cărții „Tradiții de Crăciun” realizate de Centrul de Creație, Artă și Tradiție București.

Liban

Libanezii sărbătoresc Crăciunul în noaptea dintre 24 și 25 decembrie, cu excepția libanezilor armenieni, care îl sărbătoresc pe rit vechi, pe 6 ianuarie, ambele fiind considerate sărbători naționale. Familiile obișnuiesc să taie o oaie în cinstea păstorului Iisus. Capul gospodăriei dă din mână în mână o bucată de cărbune care reprezintă păcatele lumești. După ce a ajuns la fiecare membru al familiei, cărbunele este ars. Creștinii libanezi obișnuiesc să participe la liturghie în noaptea de Ajun. Moș Crăciun este cunoscut acolo drept „francezul” Père Noël, care lasă cadourile fie la biserică, fie în casele copiilor.

India

Fiind o colonie britanică până în anul 1947, multe dintre tradițiile englezilor au rămas în India și după Cel de-al Doilea Război Mondial. Crăciunul este o sărbătoare națională în India, cu toate că doar 2,3 la sută din populație este creștină. De Crăciun sunt împodobiți bananierii sau pomii de mango, în vreme ce bisericile sunt decorate cu crăciunițe. Indienii își decorează casele cu iesle de Crăciun și le împart dulciuri și prăjituri vecinilor. În școlile conduse de misionari creștini, copiii participă la programe de Crăciun, cunoscute în nordul și nord-vestul Indiei drept „Badaa Din” sau „ziua cea mare”.

Filipine

În Filipine, unul dintre singurele două state asiatice cu o populație majoritar catolică, Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare din an. Filipinezii sunt recunoscuți pentru faptul că dedică cel mai mult timp acestei sărbători, colindele începând să fie auzite de la începutul lunii septembrie. În luna decembrie au loc slujbe, iar în seara de ajun, familiile se strâng pentru mult așteptata „Noche Buena” – masa tradițională de Crăciun. La masă sunt servite „queso de bola” (bile de brânză), „tsokolate” (ciocolată caldă), „jamon” (o șuncă tradițională de Crăciun), „lechon” (purcel prăjit), friptură de pui sau de curcan, paste, „relleno” (pui umplut), „pandesal” (pâine cu sare) și diverse deserturi, printre care prăjituri și salate de fructe. În unele zone din Filipine, cadourile se deschid la masa de Ajun. Crăciunul se termină cu „Sărbătoarea celor trei regi”, care are loc în prima duminică de după Anul Nou. Copiii își lasă încălțările în fața ușii, în speranța că acestea vor fi umplute de cei trei regi cu dulciuri sau bani.

China

Crăciunul este sărbătorit de puțini chinezi, acesta fiind mai mult un fenomen cultural „importat” din Vest. Magazinele și centrele comerciale sunt împodobite cu decorațiuni. Locuitorii din fostele colonii vestice (Hong Kong și Macau) schimbă cadouri și își trimit vederi cu această ocazie.

Iran, Irak, Siria și Turcia

Crăciunul este celebrat, în 25 decembrie, doar de etnicii asirieni -populație indigenă din nord-vestul Iranului, nordul Irakului, nord-estul Siriei și sud-estul Turciei. Aici, acesta este cunoscut drept „Eeda Zura” sau „mica sărbătoare”. În general, asirienii țin post din 1 decembrie și până în ziua de Crăciun. În Irak, spre exemplu, în Ajun, familiile se strâng în fața caselor, unde aprind lumânări și ascultă povestea nașterii lui Iisus, citită de un copil. Apoi, cântă psalmi în jurul unui foc făcut din vreascuri de spini. Vorba din folclor spune că, dacă toți spinii se transformă în cenușă, familia va avea parte de un an bun. După stingerea focului, ei sar de trei ori peste cenușă și își pun o dorință. A doua zi, în curtea bisericii are loc o slujbă, iar preotul binecuvântează o persoană cu o atingere, care este „dată mai departe” până când toți cei prezenți „au fost atinși de pace”. Printre bucatele tradiționale se numără „reesh-aqle” – o supă făcută din intestine de oaie sau de vacă, limbă, stomac, picioare și condimente, precum și un terci de grâu cu carne de pui. După masă, își vizitează rudele și cunoștințele, urarea tradițională fiind „Eedokhon breekha”, care se traduce prin „binecuvântată să vă fie masa”.

Singapore

Crăciunul este larg răspândit în Singapore, unde este o perioadă caracterizată de cumpărături și promoții. Centrele și străzile comerciale sunt decorate cu lumini și brazi de la începutul lunii noiembrie. Printre tradiții se numără colindatul, schimbul de cadouri, precum și concerte și parade ce atrag numeroși turiști și localnici.

Bulgaria

În Bulgaria, dar și în Macedonia, Crăciunul este una dintre cele mai de seamă sărbători din an. Ca și în România, în Ajun colindătorii sau „koledarii” merg din casă în casă cu un baston lung din lemn de stejar numit „koledarka”. Acesta este decorat sau sculptat cu figuri din mitologia bulgară.

Finlanda

În Finlanda se mai practică și astăzi un obicei păgân din vremea în care se credea că solstițiul de iarnă aduce la viață spiritele celor care nu mai sunt printre noi. Înainte de răspândirea creștinismului, finlandezii lăsau bucate pe masă și dormeau pe jos pentru ca spiritele celor dragi să mănânce și să se odihnească. Acum, finlandezii merg la cimitir, unde aprind lumânări. Declararea „păcii de Crăciun” este, de asemenea, o tradiție care s-a păstrat din Evul Mediu și care este respectată în multe localități. Cea mai spectaculoasă declarație are loc în centrul vechi din orașul Turku, fosta capitală a Finlandei. Mesajul este transmis în direct de radiouri și televiuni locale, din 1935. Ceremonia începe cu imnul „Jumala ompi linnamme” („O cetate puternică este Dumnezeul nostru”, de Martin Luther), după care este rostită declarația de pace. Bradul de Crăciun este deocrat cu mere și alte fructe, bomboane, steaguri de hârtie, beteală, dar și ornamente tradiționale, precum globurile și stelele.

Polonia

Polonezii mănâncă de Crăciun o napolitană specială numită „vigilia”, care este binecuvântată înainte de reprezentanții bisericii. De asemenea, ei obișnuiesc să își decoreze casele și bradul cu păianjeni deoarece legendele locale spun că veșmintele pruncului Iisus au fost țesute de un păianjen. Acesta este considerat un simbol al bunăstării și prosperității. Masa de Crăciun are o mare însemnătate. Polonezii pun paie sub fața de masă, aluzie la locul unde s-a născut Iisus. Un alt obicei este de a pune un ban în dreptul fiecărui invitat la masă, semn al urărilor de bine. Cina are 12 feluri de mâncare – câte unul pentru fiecare apostol.

Islanda

În Islanda, Crăciunul se numește Yule și începe în duminica de dinainte de Ajun. Cu 13 zile înainte de Crăciun, copiii încep să își lase ghetele în fața ușii pentru a primi cadouri de la „Jolasveinar”, copiii a doi troli ce trăiesc în munți. Legendele locale spun că fiecare „Jolasveinar” este cunoscut pentru o poznă, cum ar fi trântitul ușilor, furatul cărnii sau mâncatul lumânărilor. Ei vin pe rând și se întorc în munți, alături de elfi și alte creaturi mistice, după Crăciun. Apoi, 13 zile mai târziu, islandezii spun rămas bun ultimului „Jolasveinar”, la focuri de tabără și petreceri organizate în toate colțurile țării.

Cehia

În Cehia, Crăciunul aduce la viață numeroase superstiții. Fetele obișnuiesc să arunce un papuc peste umeri. Dacă vârful este îndreptat către prag, înseamnă că se vor căsători în curând. Merele sunt tăiate cruciș, iar dacă în centrul lor se formează o stea anul care vine este considerat a fi unul bun. O stea deformată indică boală, iar dacă în centrul mărului apare o cruce, cehii se așteaptă să aibă parte de un deces în familie. O altă tradiție prin care speră să întrevadă viitorul este de a turna plumb în apă și de a încerca să distingă un mesaj din formele pe care le observă.

Țara Galilor

În unele părți din Țara Galilor s-a păstrat o tradiție străveche numită „Mari Lwyd” și care este similară „mersului cu capra” de la noi. Galezii folosesc craniul unui cal, montat pe un băț lung ținut de un bărbat ascuns sub un așternut. Colindătorii merg din casă în casă, le cântă gazdelor și sunt răsplătiți cu mâncare și băutură.

Ucraina

„Svita Vecheria” sau „Sfânta cină” este cea mai importantă tradiție din Ucraina și este sărbătorită, datorită multitudinii culturale, în 6 ianuarie. Copiii urmăresc cerul nopții pentru a zări prima stea, o aluzie la steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi la ieslea în care s-a născut Iisus. În comunitățile de la țară, capul gospodăriei obișnuiește să aducă un snop de grâu care se numește „didukh” și care simbolizează vechile și bogatele culturi de grâu ale Ucrainei, culturi aducătoare de viață. „Didukh” se traduce prin „spiritul bunicului”, referință la strămoșii familiei. Tot în Ucraina este ascuns, în pomul de Crăciun, un păianjen artificial. Cine îl găsește va avea noroc tot anul.

Groenlanda

În Groenlanda, teritoriul autonom, partea a Regatului Danemarcei, delicatesele de Crăciun includ „mattak” – piele crudă de balenă cu untură și „kivak” – pasăre Auk îndesată în piele de focă și îngropată pentru câteva luni pentru a fermenta.

Rusia

Spre deosebire de majoritatea țărilor europene, în Rusia Crăciunul are loc în 7 ianuarie. Creștinii merg la biserică și își petrec seara în familie. În perioada sovietică, sărbătorile religioase au fost descurajate de stat. Brazii și obiceiurile legate de acest moment al anului au fost abolite treptat după Revoluția din 1917, însă unele tradiții au reapărut în 1935, ca parte a serbărilor de Anul Nou.

Republica Moldova

Crăciunul se sărbătorește în principal pe stil vechi în Republica Moldova, dar, în ultimii ani, unii moldoveni celebrează și pe 25 decembrie. Unul dintre principalele obiceiuri cu câteva zile înaintea Crăciunului este colindatul, practicat în mod tradițional doar de băieți. O altă tradiție constă în venirea preoților cu Icoana Nașterii Domnului, binecuvântând casele și creștinii. O atenție deosebită se acordă pregătirii bucatelor, inclusiv colacilor pentru colindători. Familiile de la țară acordă o zi specială tăierii porcului, din care sunt preparate bucatele de Crăciun. În Ajunul Crăciunului, se prepară bucate de post precum grâu fiert îndulcit cu miere și nuci, prune afumate, bob fiert, sarmale cu crupe, vărzare, ciuperci tocate cu usturoi și diverse sortimente de fasole. Masa de Crăciun este mult mai bogată, constând în principal din bucatele preparate din carnea de porc: friptură și cârnați, sarmale, răcituri, dar și pește, pâine, fructe, dulciuri și băuturi.

Venezuela

Sărbătorile de iarnă din Venezuela încep în a doua parte a lunii noiembrie, când are loc festivalul „Feria de la Chinita”, dedicat Fecioarei Maria. Crăciunul în sine este sărbătorit în Venezuela pe role, biciclete și skateboard-uri. Bisericile sponsorizează de obicei evenimentele la care copiii se întrec pe roți. În unele orașe se mai păstrează tradiția „parradei”, o variantă latină a colindelor specifice bătrânului continent. Oamenii merg din casă în casă și le cântă gazdelor, oprindu-se pentru a gusta din bucatele preparate.

Columbia

Festivitățile de iarnă din Columbia încep în 7 decembrie, când se sărbătorește „Dia de las Velitas” sau „ziua lumânărilor”. Noaptea, străzile, trotuarele, balcoanele, parcările și terasele sunt decorate cu lumânări și lampioane, ca simbol al concepției lui Iisus. Cu nouă zile înainte de Ajunul Crăciunului încep „Las Novenas”, o perioadă de rugăciune petrecută în familie. Ajunul în sine este sărbătorit tot alături de cei dragi, iar petrecerile se întind până spre dimineață.

Chile

Pentru că se află în emisfera sudică, Chile sărbătorește Crăciunul în mijlocul verii. Copiii și adulții fac sau cumpără mici figurine din lut, numite „pasebre”, pe care le așează sub pomul de Crăciun. „Viejito Pascuero” coboară pe coșul de fum și ia o astfel de figurină cu el, lăsând în urmă cadourile.

Guatemala

Festivitățile de iarnă din Guantemala încep cu un obicei ieșit din comun – oamenii fac curățeni generală, iar tot gunoiul este strâns în mijlocul străzii, în 7 decembrie. În vârful gunoiului este pusă o reprezentare a diavolului, după care grămada este arsă. Rostul ritualului este de a alunga spiritele rele și energia negativă.

Statele Unite ale Americii

Americanii, la fel ca multe ale popoare, și-au creat în timp propriile tradiții de Crăciun. Astăzi, cei mai mulți dintre ei au obiceiuri amestecate, de origine religioasă, dar și seculară.

Mâncărurile, decorațiunile și tradițiile sunt strâns legate de familie, iar unele dintre acestea se trag din locuri din care provind strămoșii lor. Curcanul sau puiul la grătar sunt populare pe ambele coaste ale Statelor Unite, însă, în funcție de religie, pe masa de Crăciun se pot regăsi gâscă asortată cu salată de varză roșie, languste, friptura de porc sau salata de fructe de mare.

În sud-vestul Statelor Unite, pe străzi se aprind lumânări și lampioane. Americanii originari din Mexic sărbătoresc „posadas” – o recreare a drumului parcurs de Maria și Iosif, iar cei din Puerto Rico, „parrandas” – petreceri la care se cântă și se dansează.

Cu toate că pentru mulți americani Crăciunul este în primul rând un eveniment religios, începând cu secolul al XIX-lea, acesta s-a transformat și într-un eveniment comercial. Oamenii au început să investească tot mai mult în cadouri pentru copii, iar sezonul cumpărăturilor de Crăciun a devenit un moment tot mai așteptat, în special de comercianți. În secolul al XIX-lea au fost preluate mai multe tradiții de peste ocean. Europeanul „Moș Crăciun” a fost prelucrat de mașinăria americană de marketing și a devenit un personaj central al sărbătorilor de iarnă, personaj pe care americanii l-au „exportat” în multe colțuri ale lumii.

Sărbătorile de iară din SUA încep cu „Ziua Recunoștinței”, urmată de un alt eveniment comercial însemnat – „Black Friday”, ziua reducerilor. Pe lângă dimensiunea comercială, Crăciunul american este, prin tradiție, o sărbătoare a bunăvoinței, a actelor de caritate și a muncii de voluntariat.

Mexic

Mexicanii recreează zilele de dinaintea nașterii lui Iisus. Sărbătoarea se numește Posadas. Oamenii se îmbracă în veșminte similare celor descrise ca fiind purtate de Maria și Iosif și participă la mici procesiuni care au loc în cele nouă zile de dinaintea Crăciunului. Seara se organizează cine și petreceri pentru apropiați. Invitații trebuie să le ceară gazdelor, prin cântec, un adăpost. La finalul serii este spartă o „pinata” în formă de stea.

Cuba

Crăciunul a fost interzis în Cuba în 1969, odată cu venirea comuniștilor la putere. Abia în 2011, după o vizită la Papei în Havana, executivul cubanez a decis să declare Crăciunul drept sărbătoare publică. Oamenii, majoritatea catolici, au salutat decizia și s-au grăbit să cumpere pomi și decorațiuni. „Nochebuena” sau Ajunul Crăciunului este cel mai improtant moment al sărbătorilor de iarnă. Printre bucatele preparate pentru această ocazie, se numără friptura de porc și fasolea neagră servită cu orez și plante tradiționale.

Etiopia

În Etiopia, Crăciunul se numește „Ledet” și este sărbătorit în 7 ianuarie. În dimineața zilei de Crăciun, oamenii se îmbracă în alb și merg la biserică, după care preoții, îmbrăcați în veșminte tradiționale colorate, oficiază procesiuni. Tradițiile implică multă muzică și dans. La prânz, ei se strâng pentru a juca „gena” – un fel de hochei. Legenda spune că ciobanii care păzeau oile în noaptea în care s-a născut Iisus jucau gena. Sărbătoarea este urmată de un festival de trei zile numit „Timkat” și organizat pentru a celebra Boboteaza europeană. Tradiții similare se regăsesc și în Ganna sau Timket.

Nigeria

Populația Nigeriei este împărțită între creștini și musulmani. Fiind o țară cu un nivel de trai scăzut, de Crăciun, creștinii care locuiesc la oraș se întorc în satele natale pentru a le aduce rudelor bucate, dar și pentru a-i ajuta financiar. Donațiile sunt foarte comune în această perioadă în care se organizează petreceri, nunți și alte evenimente la care cei bogați îi pot ajuta pe cei mai puțin norocoși.

Africa de Sud

În pofida faptului că sărbătoresc Crăciunul în mijlocul verii, sud-africanii obișnuiesc să își decoreze casele cu motive de iarnă. Tradițiile lor sunt similare cu cele din Europa, însă meniul tradițional nu este pentru toată lumea. În ziua de Crăciun, aici se mănâncă omizi de molie.

Oceania

Crăciunul este sărbătorit atât în Australia, cât și în Noua Zeelandă. Mare parte dintre tradițiile de aici au fost preluate din Marea Britanie. Chiar dacă în decembrie în emisfera sudică este vară, iconografia a fost preluată. Prin urmare, Moș Crăciun vine cu sania trasă de reni, iar colindele vorbesc despre fulgi de zăpadă. Localnicii obișnuiesc să facă schimb de cadouri.