REȚETA FERICIRII. Profesorul Constantin Dulcan: „Ne putem prelungi viața în funcție de modul în care gândim. Dacă eu dezechilibrez Universul, produce catastrofe”

Profesorul Constantin Dulcan și-a propus să deslușească misterul care-l măcina, mânat de sfaturile tatălui său, care n-a putut să meargă la școală din cauza situației familiale, dar care și-a dorit ca măcar copiii lui să-și construiască un viitor prin învățătură.

„Vedeam, ca orice copil la țară, că te trezeai de dimineață, plecai la munca câmpului, cu vitele, veneai acasă, mâncai, te culcai. A doua zi, la fel. Zi de zi să faci asta, asta-i viață?! Dar de ce, de ce trebuie să se nască omul? Și prima întrebare a fost: Ce sens are viața?”, povestește Constantin Dulcan.

Profesorul Constantin Dulcan a studiat pe cont propriu filosofia. „Când am ajuns la India, am rămas uimit că filosofia lor este o filosofie a omului de pe stradă, nu ca la noi, rezervată elitelor universitare. Pentru indian, filosofia devenise o modalitate practică de existență, în timp ce pentru mine era o chestie care mă ajuta să strălucesc într-un salon, dar în afară nu mă ajuta cu nimic. Nu puteam să înțeleg natura la nivel intim, biologic. Și mi-am spus: acum fac asta, când termin, fac medicina”, povestește Constantin Dulcan.

Așa a și făcut. A ales un domeniu al medicinei care să-l ajute să obțină răspunsul la întrebarea esențială pe care și-a pus-o încă din copilărie – Ce sens are viața?. „Alegerea medicinei a pornit de la un comandament de ordin informațional. Am voit să știu, a fost fundamental să cunosc. Să cunosc lumea la nivel biologic, intim, ca motivație fundamentală și dincolo, cultura ca motivație spirituală. Ai două laturi, spiritul și corpul, organismul. Asta m-a ajutat foarte mult. Pe urmă, când am luat secondariatul, puteam să iau boli interne la Pitești. Ar fi fost fericiți părinții. Mai erau neurologia și psihiatria la Craiova. Am luat neurologia pentru că am zis că aici pot avea un drum mai personal. Și așa a fost. N-aș fi înțeles atât de multe dacă nu eram neurolog”, își amintește Constantin Dulcan.

„Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mișcă și ne învolburează, momentul în care simți că întreaga lume este cu tine”

„Cu toții avem nevoie să fim, să gândim, să căutăm o cale de a exista într-o lume în care există și multă bucurie, dar și enorm de multă tristețe. Întregul țel al vieții mele a fost acela de a găsi un sens al lucrurilor”, completează acesta.

A găsit sensuri diverse. A înțeles că viața noastră este formată din ceea ce gândim și ceea ce simțim, că unul dintre sesurile vieții, finalitatea spre care tind toate acțiunile noastre este fericirea: „Fericirea este un sens al nostru și are sensuri multiple. Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mișcă și ne învolburează, momentul în care simți că întreaga lume este cu tine. Fiecare dintre noi poate avea o formulare a ideii de fericire. Trebuie să facem o diferență între bucurie și fericire. Fericirea este, după opinia mea, un obiectiv, o țintă, o finalitate a tot ceea ce este ființă pe lumea asta, cu diferența că o ființă umană, dispunând de o rațiune, trăiește fericirea, sentimentul acesta al satisfactiei depline atât în planul rațional, cât și în planul afectiv. Bucuria este plăcerea minții, în timp ce fericirea merge mai adânc, la bază, la fundamentele sufletului, unde putem vorbi de o fericire a spiritului, care înseamnă mult mai mult decât nivelul imediat al gândirii”.

Profesorul consideră că dragostea este o circumstanță sigură a fericirii și dă exemplu iubirea adolescentină, ca pe una dintre cele mai marcante experiențe ale vieții.

„Fericirea este o stare de spirit, o stare în care, vrei, nu vrei, trebuie să intre și inima și afectivitatea, profunzimile tale afective, acolo unde este esența ta. Dragostea este una dintre circumstanțele fericirii indubitabile. În mintea mea este tot timpul faptul că iubirea adolescenței este una dintre cele mai marcante experiențe. De ce? Pentru că este momentul în care insul afectiv se trezește la viață. Mai cred că cea mai mare satisfacție este aceea când pasiunile tale, înclinațiile tale își găsesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred că e adevărata fericire a vieții”, spune Dulcan.

Nivelul superficial, cu furtunile, nivelul profund, cu pacea.Oamenii introvertiți, cărora foarte puține lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiți.

Și totuși, cum pot fi fericiți oamenii într-o lume în care stresul, nemulțumirile legate de viața profesională sau de cea personală descriu cel mai bine viața lor? Profesorul Dulcan consideră că este o chestiune de percepție.

„Sunt două niveluri la care un om poate să aibă o reacție de fericire sau de nefericire. Primul este planul personal, dar voi începe cu modelul social. Modelul social poate să-ți dea satisfacții sau să nu-ți dea satisfacții. Poate să-ți ofere condiții de împlinire pe plan profesional sau nu. În cazul modelului social nu prea poți face mare lucru. Atunci, rămânem la al doilea nivel, nivelul tău personal. Cum văd fericirea orientalii: ei vorbesc despre fericire la nivel de virtuți. Ei spun că sunt două niveluri. Este nivelul superficial, unde sun toate furtunile care se abat asupra minții, asupra gândului și este nivelul profund. Nivelul profund înseamnă pentru ei să-ți păstrezi acea pace, liniște interioară, indiferent că întâmpini succesul sau eșecul. Omul trebuie să se educe de o asemenea manieră încât să înțeleagă că frica și spaima care li se prezintă face parte dintr-un nivel comercial care interesează anumiți indivizi. Noi trebuie să învățăm că și în fața nenorocirilor, dar și a lucrurilor plăcute trebuie să îmi păstrez un echilibru. În momentul acela, omul nu mai este în bătaia vântului, nu mai este la mâna societății, nu mai devine ceea ce vrea societatea să facă din el: o slugă, un nimic, un zero. El își păstrează propria lui nișă, propriul lui regat.

Nefericirea este o chestiune de percepție. Sunt fericit în funcție de cum percep eu un eveniment; îl percep cu un ecou negativ sau îl percep cu un ecou pozitiv; entuziasmant sau netentuziasmant; deprimant sau, dimpotrivă, extaziant. Fericirea mai ține și de structura noastră. Oamenii introvertiți, cărora foarte puține lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiți. Bucură-te! Uite, ai băut o cafea cu cineva, bucură-te. Tu spui: „Nu pot, e amară”. Păi, fă-o dulce dacă e amară.”

Gândurile noastre sunt responsabile pentru energiile Universului

Gândirea pozitivă nu ne ajută doar pe noi. Profesorul Constantin Dulcan spune că gândurile și cuvintele noastre sunt încărcate cu energie. Această energie este negativă sau pozitivă, în funcție de felul în care arată gândurile noastre și de semnificația pe care o au cuvintele noastre.

„Tot ceea ce gândim este sprijinit pe un fundament energetic. În momentul în care gândim frumos, bine, noi emitem un nor de lumini. Noi suntem construiți din fotoni, din lumină. Numai că nu o vedem, pentru că numărul de fotoni emis este infim. În momentul în care gândim în termeni de iubire, compasiune, iertare, empatie și recunoștință, noi emitem un câmp de energie pozitiv. Acest câmp de energie îmbibă toate celulele noastre. Pe de o parte, modifică chimia noastră. Ele contribuie la sănătate, longevitate, mulțumire, fericire. Invers, sentimentele de ură au un câmp de emisie negru. În momentul în care urâm, suntem violenți, invidiem, noi îmbrăcăm o haină de doliu. La nivelul creierului nostru corespunde o chimie a substanțelor benefice și a celor dăunătoare. Dopamina este cea responsabilă pentru sentimentul de fericire. Stresul, în schimb, conduce la îmbolnăvire”, susține Constantin Dulcan.

Profesorul susține că un câmp de energie emis de om fie prin cuvinte, fie prin gânduri, poate ajunge în cel mai îndepărtat punct din Univers și prin influența pe care o au pot crea dezechilibre energetice. „În momentul în care eu, prin ceea ce scot pe gură sau gândesc dezechilibrez Universul, el produce catastrofe. El nu este dependent de existența mea, dimpotrivă, eu sunt produsul lui, nu el este produsul meu. Ca atare, el se răzbună. Dezechilibrele sunt dure. Toate catastrofele de aici vin„, explică profesorul Dulcan.

„Noi ne putem prelungi viața în funcție de modul în care gândim”

Pe lângă Univers, influențată de gândirea noastră este și sănătatea. Medic de profesie, profesorul Constantin Dulcan spune că modul în care gândim ne poate ajuta să ne prelungim viața. Își amintește episoade din cariera sa medicală, în care persoane care au venit la el să se trateze au reușit să grăbească vindecarea printr-o gândire pozitivă.

„Noi ne putem prelungi viața în funcție de modul în care gândim. Noi suntem suma tuturor gândurilor și emoțiilor noastre. Noi emitem pe zi circa 60.000 de gânduri. Cu fiecare gând pe care îl emitem, noi pledăm pentru viață sau pentru moarte, pentru sănătate sau pentru boală. Eu am creat clinica de neurologie și la Craiova și în București, aveam bolnavi cu aceeași boală, accident vascular. Eram zilnic obligat să fac vizita cu 30 de oameni după mine. Și întrebam bolnavii cum se simt. Unul îmi spunea că se simte bine, că va fi și mai bine. Mă duceam după trei zile, mă uitam la fața lui, vedeam cum înflorește. Altul spunea că nu îi e bine, că l-a durut injecția, că nu i-a trecut cu pastila pe care i-am dat-o. Acel om mergea prost, rău. Se vedea că e nemulțumit și nu îi mergea bine nici tratamentul. În clipa de față vorbim despre ceea ce se cheamă puterea minții. Putem, pur și simplu, să ne modificăm starea de sănătate, comportamentul uman în beneficiul nostru. Acestea sunt lecțiile de ultimă oră pe care ni le dau științele. Deci, nu trebuie să ne lăsăm speranța că ne ajută doar o rețetă. Ne ajută rețetele, dar cel mai mare ajutor ni-l dăm singuri. Doctorul nu este Dumnezeu, iar medicina nu este matematică”, explică profesorul Constantin Dulcan.

Inima este corespondentul minții divine

Având în vedere că oamenii gândesc și simt, deci au o latură rațională și una emoțională, l-am întrebat pe Constantin Dulcan dacă, în drumul către fericire oamenii ar trebui să-și asculte mai mult inima sau să fie mai mult raționali. Acesta spune că adevărul în cazul marilor decizii care ne pot influența în mod semnificativ viața stă în inimă. Suntem tentați să credem că rațiunea depășește sentimentele, însă lucrurile nu stau deloc așa. Inima este asimilată de Constantin Dulcan puterii divine, deci, adevărului absolut.

„Experiența mea a fost că de câte ori n-am ascultat inima, n-a ieșit bine. Vorbind în alți termeni, inima este corespondentul minții divine. Deci, acolo e adevărul. În creier este doar un calcul al circumstanțelor, pe care tu nu le știi. Eu gândesc că dacă merg acum pe stradă n-o să mă întâlnesc cu un obstacol peste care să nu pot trece dar, când ies acolo, nu e așa. Asta este partea rațională. Deci, adevărul stă în inimă. Ascultă-ți inima. Sentimentul este cel care rămâne, rațiunea se pierde. Memoria e scurtă la nivel rațional. La nivel afectiv memoria e mult mai lungă. De aceea, experiențele care te marchează în viață nu le uiți, indiferent că sunt bune sau rele”, afirmă acesta.

Bineînțeles, în contextul unei vieți sociale, rațiunea are rolul ei. Constantin Dulcan admite că a-ți asculta inima nu înseamnă a renunța la serviciu pentru că inima nu vrea asta: „Încă o dată, nici o parte, nici alta nu trebuie dusă la extrem. Linia de mijloc este linia de aur. Adică, trebuie să și gândești. Sunt lucruri pe care nu le poți face decât cu rațiunea, fără îndoială”.

Fericirea se naște în interiorul nostru, în inimă. Fericirea este un sentiment venit de dincolo de rațiunea umană. Așa cum am spus mai sus, profesorul Constantin Dulcan admite că inima este conrespondentul minții, rațiunii divine. Astfel, o cale către găsirea fericirii este credința și recunoștința față de Creator, dar și față de creațiile sale – ceilalți oameni, animale, natură.

„Pentru fericire este foarte important să fim recunoscători pentru că existăm. Am apucat încă o zi. Atâția alții nu mai apucă ziua aia. Fii recunoscător lui Dumnezeu că exiști, fii recunoscător pentru părinții tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citești o carte bună, înveți, fii recunoscător celor datorită cărora porți hainele pe care le porți, că le-au creat ei. Și să te întrebi ce poți să faci tu pentru ei. Uite, eu sunt medic bun, pot să îi vindec. Atunci, toate lucrurile vor fi la un alt nivel. Sigur că suntem diferiți, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl disprețuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Rețeta fericirii prescrisă de medicul Constantin Dulcan

Profesorul Constantin Dulcan consideră că starea de fericire poate fi obținută de oricine. Sfaturile sale pentru oameni se referă la atitudinea pe care aceștia o adoptă față de propria persoană și față de viață în general. Toți oamenii ar trebui să fie împăcați cu ei înșiși, să accepte că sunt diferiți și că fiecare om are dreptul la deminitate și respect și să înțeleagă că sunt veniți pe lume cu un scop. Depinde de ei să descopere acea chemare. Păstrarea în suflet a unui ideal, gândurile pozitive și, cel mai important, credința – sub orice formă ar fi ea – sunt, de asemenea, elemente din rețeta fericirii dată de medicul Constantin Dulcan pacienților săi:

„Concluzia mea este că fericirea este un drept natural, pe care îl am prin faptul că exist și cel mai bun reper pentru a avea liniște și pace interioară este să știi că dincolo de tine există o rațiune care te protejează. Eu lucrul ăsta l-am învățat singur. Sigur că la țară, în copilările, mama mă ducea la Biserică. Dar experiența mea, căutările mele, m-au făcut să simt asta, să experimentez și să știu că există Dumnezeu. Pe mine nu mă pot convinge nici toți marxiștii lumii, toți capitaliștii că venim din maimuțe. Pentru că de când e maimuța maimuță ea nu s-a transformat în om. Și dacă din întâmplare maimuța aia s-a tranformat în om, înseamnă că există o rațiune care vine din alt plan și iată demonstrația divinului. Dacă materia evoluează, înseamnă că e rațională. Vin fizicienii și spun că atomul acela nu are rațiune. Păi dacă el nu are și eu am, eu de unde am? Înseamnă că sunt eu încă ceva, un spirit. Atunci, de unde vine spiritul? Dacă corpul meu fizic este format numai din atomi neutri, de unde gândirea? De unde sentimentele? Înseamnă că e altceva pus în materie”, susține Constantin Dulcan, care expune această teorie a unei rațiuni superioare care guvernează tot ce este prezent pe acestă lume în toate cărțile sale.