Tudor Chirilă îi invită pe șefii de teatre să urmeze exemplul lui Kevin Spacey. „Până și el s-a retras”

Tudor Chirilă a făcut mai multe precizări în contextul în care Ministerul Culturii a lansat în dezbatere publică un proiect de Ordonanță pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului numărul 189 din 2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură. Una dintre principalele modificări prevăzute de acest proiect este aceea ca managementul instituțiilor de cultură să poată fi asigurat și de persoane care sunt absolvente de studii superioare în alte domenii de activitate decât cele culturale.

Actorul Tudor Chirilă, care este și solistul trupei Vama, spune că vrea să puncteze „o chestiune care nu s-a aflat în primplanul dezbaterii”.

„După părerea mea, ar trebui pusă în discuție (deși la ora la care scriu aceste rânduri înțeleg că dialogul a eșuat) ideea restrângerii numărului de mandate ale managerilor instituțiilor de cultură. Am auzit de prea multe ori argumentul continuității în sprijinul nelimitării mandatelor. Pe principiul că e nevoie de timp ca să construiești și să implementezi o strategie. Chiar așa? Oare opt sau zece ani (două mandate) nu sunt suficienți pentru implementarea unei politici repertoriale într-un teatru? Adică opt ani înmulțit cu, să zicem, patru premiere (cel puțin) pe an înseamnă 32 de titluri. Păi aceste 32 de titluri nu vor reuși să compună imaginea unei strategii? Ba, sigur că da. Teatrul (eu despre managementul teatral pot vorbi – așa cum se vede dinspre un actor) este poate cea mai ‘vie’ și dinamică dintre arte. Natura lui efemeră – acum și aici – îl face să fie un mecanism supus constant adaptării la diferitele modele sociale”, a scris Tudor Chirilă, pe pagina sa de pe rețeaua de socializare Facebook.

Potrivit lui Tudor Chirilă, mandatele limitate înseamnă strategii pe o perioadă determinată de timp.

„Mandate nelimitate (în conjuncție cu concursurile de management care sunt o glumă în momentul de față) înseamnă monopolul unor strategii (în total contrast cu esența vie a teatrului). Or, numele unui teatru, brand-ul lui, nu poate fi legat de o unică strategie. Directorii ar trebui să vină să-și pună semnătura pe o perioadă și să plece. Ar trebui încurajate participările altor posibili manageri care să vină la concursuri chiar și după primul mandat al directorului en titre, nu să renunțe pentru că știu că jocurile sunt deja făcute și prezența lor în fața comisiei e mai degrabă nedorită”, spune Tudor Chirilă.

Acesta precizează că actorii trebuie provocați cu viziuni noi, iar publicul trebuie surprins și pus la încercare.

„În artă nu atât de invocata predictibilitate dictează. Kevin Spacey a avut un mandat de unsprezece ani la celebrul Old Vic din Londra (atenție, un teatru care nu trăiește din subvenție de stat) timp în care rezultatele muncii lui au fost vizibile și aplaudate. Apoi s-a retras, spunând simplu: ‘best thing about the Old Vic is its future’. Teatrele naționale și municipale nu sunt companii teatrale la cheremul unor viziuni de tip autocrat”, afirmă Tudor Chirilă.

Totuși, Tudor Chirilă precizează că „acest comentariu evocă un principiu și nu convingerea că toți managerii care și-au depășit mandatul (adică cele două suficiente, după părerea mea) sunt ‘uzați moral'”. „Sunt convins că există manageri de teatre cu realizări foarte bune pe perioade lungi. La scară națională însă, consider că principiul limitării mandatelor este mai avantajos pentru mișcarea teatrală în ansamblul ei. Tocmai pentru că nu pot să cred că este plin de ‘vizionari’ care nu pot implementa strategii decât în durate cosmice”, concluzionează Tudor Chirilă.