În țara noastră, vaccinarea copiilor se face, în prezent, după o schemă, pe care părinții o pot refuza, fără a suporta niciun fel de consecință. Autoritățile din domeniul sănătății au pus la punct un proiect de lege prin care susțin că vor să-i facă pe părinți să conștientizeze adevărata importanță a vaccinării și care, conform declarațiilor recente ale reprezentanților din domeniu, va introduce, sancțiuni progresive pentru cei care nu acceptă noile reguli.
În lista vaccinurilor obligatorii pentru orice copil vor fi incluse cele impotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreonului, hepatitei B și infecției cu haemophilus.
„Este vorba despre numărul de antigene care trebuie să facă parte din imunizarea oricărui copil, astfel încât să se evite bolile care pot provoca decesul sau sechele foarte grave. Este vorba despre difterie, tetanos, tuse convulsivă, rubeolă, rujeolă, oreon, hepatita B și, inclusiv, infecția cu haemophilus, pentru că și acest antigen face parte din compoziția unui vaccin compus”, a explicat pentru gândul profesorul Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie.
În ultima perioadă au existat controverse în ceea ce privește păstrarea vaccinului împotriva tuberculozei (BCG) în lista vaccinurilor obligatorii pentru copii. În foarte multe state acest vaccin a fost eliminat, însă, profesorul Alexandru Rafila susține că acolo acest lucru s-a datorat incidenței scăzute a acestei boli. Nu este cazul României, care se numără, în prezent, printre țările cu cea mai mare incidență a tuberculozei, în ciuda faptului că numărul de cazuri de acest fel s-a redus la jumătate în ultimii ani.
„Vaccinul BCG se administrează la copii imediat după naștere, însă vaccinul BCG nu previne tuberculoza, din păcate. Nu există un vaccin în momentul de față care să prevină tuberculoza, ci previne complicațiile grave ale tuberculozei în primul an de viață. (…) Au fost întrebări legate de includerea sau neincluderea lui în această listă. (…) Sunt țări în care acest vaccin nu se mai utilizează, dar în acele țări au incidență mică a tuberculozei. La noi, din păcate, este încă o problemă, deși a fost redusă cu 50% în ultimii 10 ani. El este recomandat în continuare, dar, cum vă spuneam, nu previne boala în sine, ci doar complicațiile majore la persoana respectivă”, a explicat profesorul Alexandru Rafila.
Sancțiunile pentru părinți vor fi introduse progresiv
Sancțiunile pe care le vor primi părinții în cazul în care refuză să își vaccineze copiii vor fi introduse progresiv.
„Sancțiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancțiunile. Chiar dacă vor fi anumite sancțiuni, ele vor fi introduse progresiv și scopul legii nu este de a sancționa, ci de a convinge părinții cu privire la utilitatea vaccinării. Nu este un scop coercitiv, ci este un scop stimulativ pentru vaccinare”, a declarat profesorul Alexandru Rafila.
Anterior, ministrul Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, a vorbit într-un interviu acordat Mediafax despre posibilele sancțiuni. Întrebat fiind dacă în România s-ar putea aplica un model de pedeapsă a părinților cum este cel din alte state europene, precum Franța, unde copiii nevaccinați nu sunt primiți la școală, invocându-se protecția colectivității, ministrul a declarat că aceasta poate fi o variantă de urmat. „Nu cred că există o sancțiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancțiune completă”, a completat Patriciu Achimaș-Cadariu.
Pe de altă parte, Alexandru Rafila a adăugat că noua lege vizează și remedierea problemelor existente în ceea ce privește stocurile de vaccinuri la nivel național și vrea să pună la punct campanii de informare a populației și a medicilor. De asemenea, la nivelul județelor, cât și la nivelul Institutului Național de Sănătate Publică, vor apărea comitete tehnice care să se ocupe de campaniile de imunizare la nivel local.
„Legea, în primul rând, va permite constituirea unui stoc de vaccin la nivel național care să acopere un necesar suplimentar de încă un an de zile, ca să evităm situații cum au fost cele semnalate în ultima perioadă, când a existat criză de vaccin. În al doilea rând, campanii permanente de informare a populației, dar și a medicilor și a celorlaltor categorii interesate și, cred că este un lucru foarte foarte important că, atât la nivelul județelor, cât și la nivelul Institutului Național de Sănătate Publică, se vor constitui niște comitete tehnice care să poată să coordoneze campania de imunizare la nivel local și, pe de altă parte să ofere consiliere, să soluționeze diverse solicitări ale părinților sau ale medicilor de familie referitoare la programul de imunizare”, a explicat, el
Varianta finală a legii va fi pusă în dezbatere publică în luna februarie, după ce vor fi finaizate toate detaliile de natură juridică pe care trebuie să le îndeplinească.
Schema de vaccinuri recomandate în România
În România există o schemă de vaccinuri recomandate de Ministerul Sănătății, pe care însă părinții care o refuză integral sau parțial nu suportă nicio consecință.
Click pentru a mări
Bucureștiul, alături de județe din vestul României, între care Arad și Alba, sunt zonele din România cu cel mai mare risc de apariția a unor focare de difterie, rubeolă și rujeolă, din cauza ratei de imunizare scăzută, potrivit datelor oficiale.
La nivel național, la BCG, vaccinul contra formelor grave de tuberculoză, acoperirea vaccinală este una relativ bună, pentru că acest vaccin se administrează imediat după naștere. Acoperirea vaccinală în cazul BCG este de peste 90%.
În ce privește DTP, o componentă ce previne difteria, tetanosul și tusea convulsivă, aici raportarea se face la minim 3-4 doze, iar acoperirea vaccinală este la 88% la nivel de țară.
Rata de acoperire vaccinală în cazul unor infecții virale, rubeolă, rujeolă și oreion, este asemănătoare cu cea de la DTP, de 88%.
Cum este legislația în țări din UE
Există țări în care însă vaccinarea copiilor este obligatorie, iar sancțiunile pentru părinții care refuză sunt dure. În Franța, de exemplu, părinții sunt obligați să își vaccineze copiii împotriva poliomelitei, a difteriei și tetanusului. În caz contrar aceștia pot ajunge chiar în instanță, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor enumerate mai sus este încadrată de autoritățile franceze la categoria „rele tratamente aplicate minorului”. La începutul acestui an, doi părinți francezi au fost condamnați la două luni de închisoare cu suspendare după ce au refuzat vaccinarea copiilor împotriva tetanosului și poliomielitei, pe motiv că aceasta le face mai mult rău decât bine celor mici.
În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio și hepatita B. primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de ore de viață ale copilului.
În Belgia copiii nu pot fi înscriși la școală dacă nu au făcut vaccinurile DTP, Hub, antipolio, hepatitic B, ROR, antipneumococic și antimeningococic.
În Germania nu este obligatoriu niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor și copiilor vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic și antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinați la naștere. Doar în cazuri de risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naștere.
În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate sugarilor și copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B și ROR. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naștere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.
În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) și antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naștere nu este obligatoriu/ recomandat niciun vaccin.
În Marea Britanie nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR și antimeningococic C. Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10‑14 ani și doar în cazuri de risc înalt, la naștere.
În Australia autoritățile nu le vor mai dea ajutoare părinților care refuză să-și vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, ori declarând pe proprie răspundere că se opun vaccinării, dar ei primesc în continuare alocații pentru creșterea copiilor. Însă conform noilor reglementări, care vor intra în vigoare în ianuarie 2016, părinții nu vor mai primi ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea pe proprie răspundere.