Doar Ponta trebuia să plece. Restul e democrație…

Așa stând lucrurile, aș vrea să-mi spună și mie cineva – și cer acest răspuns fără vreo undă de malițiozitate -, dintre aceia care consideră că rezolvarea acestei probleme de către guvern ar fi nedemocratică (de vreme ce ar trebui să schimbe o decizie politică), de ce a demisionat Victor Ponta, un premier instalat democratic, la propunerea unei majorități aleasă democratic, cu un an înainte de alegeri?!

Dacă viața și opera lui Ponta, bună, proastă, remarcabilă sau inutilă, au fost „politice”, pentru ce i s-a permis străzii, „civilă” fiind, să-l alunge pe premier de la Palatul Victoria?!

Pentru ce i-a invitat, președintele Iohannis, pe reprezentanții societății civile, la Cotroceni, la negocieri, în interiorul unei democrații autentice și de neclintit, câtă vreme strada nu e o entitate politică și, în principiu, guvernele nu sunt demise, direct, prin voința cetățenilor?

Dar, oare, pentru ce au ieșit în stradă zeci de mii de români, după tragedia din Colectiv?! Doar ca să-l dea jos pe Victor Ponta?! Doar ca să demită un guvern? Nici vorbă! Corupția generalizată, ale cărei consecințe au distrus zeci de copii nevinovați și familiile acestora – doar providența făcând ca numărul celor morți să nu fie înmiit mai mare, în sute de împrejurări similare, catacombe de genul clubului în discuție, descoperindu-se, ulterior, în întreaga țară -, nu a fost manopera exclusivă a guvernării în discuție.

Întreaga situație a condus la detonarea unei acumulări de nesimțire, prăduire, ofensă adusă populației de toată clasă politică.

Pentru asta, zeci de mii români au ieșit în stradă, post-Colectiv, în întreaga țară: ca să ceară schimbarea generală a clasei politice – de urgență, a celor care se află în prim-planul corupției de zeci de ani. Și, odată cu această zgură a clasei politice, să fie reparate, evident, de cei care vor fi urmat la guvernare, actele normative, legile și abuzurile votate în Parlament, fără discernământ, în beneficiul aleșilor neamului, financiare și politice, în ciuda democrației și a bunului simț.

În acest context a cerut strada, inclusă pe o listă de revendicări, și revenirea la alegeri locale în două tururi de scrutin, prin modificarea legii existente.

Din acest motiv, premierul tehnocrat – cu atât mai mult, pentru că n-ar fi trebuit să țină seama de interesele partidelor – a inclus și el, pe lista scurtă de guvernare, modificare acestei legi – la care, ulterior, a renunțat sub presiunea partidelor politice.

Nu mai interesează, pe nimeni, acum, când și cine cu cine a votat, în interiorul clasei politice, această lege antidemocratică – că a fost PDL, că a fost PSD sprijinit de PNL, de UNPR, sau mai știu eu de cine -, ci interesează tocmai schimbarea ei, în sens democratic, așa cum a cerut strada: înlocuirea celor care au votat legi strâmbe și nedemocratice, și îndreptarea, corectarea, unei legislații născută din interese politicianiste.

Pentru asta au cerut ei: demisia lui Ponta, a guvernului, a Parlamentului actual, și regândirea legislației. Pentru asta, odată plecat Ponta, Klaus Iohannis l-a „uns” prim-ministru pe Dacian Cioloș – deși societatea civilă ceruse înnoirea, primenirea clasei politice, imediat, prin alegeri anticipate, soluție perfect posibilă în conjunctura respectivă, agreată inițial, inclusiv de PNL și de președinte – cel care, ulterior, s-a răzgândit.

Pentru asta a devenit Dacian Cioloș prim-ministru – ca să îndrepte, până la alegeri, stricăciunile unei clase politice detestate, nu pentru c-ar fi fost vreo cumetrie de-a lui Iohannis.

Iar astăzi, deși UNPR a decis – din motive despre care nu e locul să discutăm aici – să susțină alegeri locale în două tururi de scrutin, premierul adus de stradă, pe funcție, a evitat, penibil, să-i răspundă unei jurnaliste, despre discuțiile purtate cu acest partid, continuând să susțină că nu există majoritate, în Parlament, pe opțiunea „alegeri în două tururi”.

Și, din păcate, pentru că o deziluzie nu vine niciodată singură: președintele Klaus Iohannis, cel care a refuzat organizarea de alegeri anticipate, numindu-l în funcție pe Cioloș, pe fondul unui non-combat al partidelor politice, deși a afirmat că ascultă și înțelege dorințele străzii, face pe mortu-n păpușoi.

Pare tot mai clară cauza pentru care „mitingul Colectiv” a fost stins după demisia lui Ponta: doar atât trebuia să se întâmple. Restul e democrație…