Viitorul UE și frâna de urgență

E trist să vezi că, într-o perioadă în care România deține toate premisele să conteze în plan internațional, liderii săi sunt incapabili să-i fructifice șansa.

Donald Tusk a venit de la Paris și se îndreaptă spre Atena, Praga si Berlin – un turneu în pregătirea Consiliu European din 18 februarie, care va avea pe ordinea de zi cele două teme majore: Marea Britanie și criza migranților. Și, derivând din acestea, problema-problemelor, netrecută explicit pe nici o ordine de zi – construcția europeană se clatină din temelii.

Summitul pe probleme de securitate de la Munchen, desfășurat săptămâna trecută, a înregistrat declarațiile tăioase ale ambițiosului premier Manuel Valls, care a anunțat că Franța nu mai susține politica germană de redistribuire a migranților, ceea ce crează o breșă în relațiile celor două mari puteri, care se va traduce printr-o accentuare fără precedent a crizei proiectului european.

La București, Donald Tusk, președintele Consiliului European, a avut o consultare extrem de scurtă (convorbirea oficială a fost anunțată pentru ora 18.20, iar declarația de presă comună, programată pentru ora 19, a început mai devreme).

Putem presupune că Tusk a obținut rapid acceptul României pentru pachetul său de măsuri (nu-mi pot reprima imaginea unui Klaus Iohannis oferind maiestuoase răspunsuri monosilabice).

În cursul conferinței de presă, președintele României a vorbit despre mecanismul de salvgardare (aflat în pachetul de propuneri referitor la Marea Britanie), care urmează să fie discutat la Consiliu: „Vom susține în continuare importanța respectării principiilor fundamentale privind libera circulație a lucrătorilor și nediscriminarea acestora. Nu trebuie să fie puse în discuție drepturile cetățenilor români care lucrează în Marea Britanie sau în alte state membre în ceea ce privește accesul la prestațiile sociale”. Bine spus! Însă președintele Consiliului European a ținut să îl încredințeze că mecanismul nu se va aplica celor care lucrează în prezent în Marea Britanie. Ori președintele nostru n-a ajuns cu lectura la partea a patra a pachetului, ori textul documentului e lovit de ambiguitate.

(Despre același subiect, ceva mai devreme, tot în cursul zilei de astăzi, la Bruxelles, premierul Cioloș făcuse câteva declarații vagi într-o conferință de presă comună cu omologul său european, vulpoiul Jean Claude Juncker, adăugând și problema alocațiilor pentru copii. La aserțiunile sale vagi, Junker i-a răspuns cu aserțiuni și mai vagi).

Cu adevărat importantă în declarația de presă comună Iohannis-Tusk a fost îngrijorarea președintelui Consiliului European cu privire la viitorul Uniunii: „În joc este și viitorul UE unde va trebui să decidem cu toții și unde nu putem și nu vom face compromisuri asupra libertăților și valorilor fundamentale (…). Acesta este un moment critic (…) riscul de rupere este real, deoarece acest proces este cu adevărat foarte fragil, trebuie să-l abordăm cu atenție, ceea ce s-a rupt nu poate fi reparat”.

Referindu-se la prevederile noului acord cu Marea Britanie, Tusk pare să fi repus în actualitate tema Europei cu două viteze, formulând necesitatea unui „așa-numit mecanism de tip frână de urgență pentru țările care nu sunt în zona euro”. Tâlcul acestei frâne de urgență va trebui să ni-l explice președintele Klaus Iohannis, poate chiar înainte de a se deplasa joi la Consiliul European.