În drum spre Primărie. Ciprian Ciucu, independent: „Știu să schimb un obertain, dar și să scriu singur o teză de doctorat. Am o relație pasională cu orașul ăsta, nu știu să fur”

Ciprian Ciucu are 38 de ani și provine din societatea civilă. A fost președinte al Consiliului Național de Integritate de unde și-a dat demisia când a ales să candideze la primăria Capitalei, ca independent, cu sprijinul M10, partidul Monicăi Macovei. De ce a luat această decizie? „Am călătorit în Europa, în orașele Europei din vest, din nord-vest și m-am enervat. Adică m-am enervat cumva pe noi. Cred că putem mai mult. Am văzut că suntem în urmă și nu din cauza noastră, a cetățenilor, în special din cauza administrației locale care nu este în stare să vadă de propriul buzunar. Am acumulat această frustrare, dacă vreți, am ținut-o, s-a acumulat din ce în ce mai mult, până anul ăsta când am zis: ok, trebuie să mă implic și eu, să fac mai mult”, spune el într-un interviu acordat Gândul.

Recunoaște că, în acest moment, nu are bani pentru a-și susține singur campania electorală. Speră că va convinge oamenii că este o alternativă viabilă și că îl vor ajuta să ajungă la Primăria Capitalei. „Nu aș vrea ca unicul criteriu în democrație să fie banul, să cumpărăm semnături, să cumpărăm voturi, să cumpărăm publicitate, să cumpărăm ziariști. Aș vrea să fie dincolo de bani. Evident, banii sunt importanți, dar democrația nu este doar despre bani”, spune Ciucu. Când e întrebat dacă se fură în politică spune doar : „Aoleo…”. Promite că va publica donațiile pe care le va primi și cheltuielile pe care le va face în campanie săptămânal.

Dacă e să spună cine a fost cel mai bun primar al Capitalei de după Revoluție încoace, Ciprian Ciucu îl indică pe Traian Băsescu. Spune însă că nu i-ar fi frică într-o competiție cu fostul președinte, dimpotrivă, ar fi „superdistractiv”.

Despre planurile pe care pentru Primăria Capitalei, oraș cu care spune că are „o relație pasională”, despre marile probleme ale Bucureștiului și diferențele dintre el și un candidat de partid, aflați din interviul de mai jos.

Cine sunteți și ce vreți?

Sunt Ciprian Ciucu și vreau să fiu primarul Bucureștiului.

Ce v-a apucat?

Am o relație pasională cu orașul ăsta și am avut ocazia să-l compar. Îmi aduc aminte de cursurile de teorie a modernizării din facultate în care profesorul îmi spunea că oamenii vor să facă mai bine și să-și modernizeze țara și orașele în momentul în care călătoresc. Pentru că, prin comparație, văd cum este în altă parte. Am călătorit în Europa, în orașele Europei din vest, din nord-vest și m-am enervat. Adică m-am enervat cumva pe noi. Cred că putem mai mult. Am văzut că suntem în urmă și nu din cauza noastră, a cetățenilor, în special din cauza administrației locale care nu este în stare să vadă de propriul buzunar. Am acumulat această frustrare, dacă vreți, am ținut-o, s-a acumulat din ce în ce mai mult, până anul ăsta când am zis: ok, trebuie să mă implic și eu, să fac mai mult.

Deci sunteți nervos, aveți o frustrare, de ce v-a luat atâta timp să faceți acest pas?

Nu sunt nervos, eu sunt un tip relaxat, de obicei. De ce mi-a luat atâtat timp? Eu nu sunt de acord ca oamenii să-și înceapă din prima cariera politică, adică am 20 de ani și mă pun eu acolo în frunte și-i conduc pe ceilalți. Cred că oamenii, înainte să meargă către politică, să capete ceva experiență, să demonstreze că pot, că pot construi ceva și pot să lucreze în multe echipe și că pot să fie lideri, dacă vreți, după care să vină cu pretenții. Acum la 38 de ani mă simt mai pregătit, mă simt în forță și acum este momentul să face acest pas.

Bani aveți? Pentru că politica înseamnă și bani.

Bani…majoritatea candidaților cu care o să mă lupt or să fie politicieni goi pe dinăuntru, care vor învăța o poezie. Eu știu foarte multe despre administrație în general, despre administrație locală prin munca mea. Din zona asta vin. Eu o să mă bat nu cu candidați ci cu bani, o să mă bat cu banii lor, cu bugetele lor. Vă zic sincer, nu am bani.

Câți bani aveți pe card astăzi?

Câți bani am pe card…? Nu știu, e o întrebare foarte intimă, nu știu dacă dă bine să răspund la asemenea întrebare. Nu mi-a pus nimeni vreodată atât de directă, câți bani am pe card. Dacă nu mă înșel, și acum să mă scuze soția că vin cu această informație intimă în public, probabil că undeva în jur de vreo 3.000 de lei.

Câte semnături credeți că veți strânge cu acești 3.000 de lei?

N-am nevoie ca să plătesc pentru semnături. Sper. De aceea am așteptat ca partidul M10 să mă susțină, deși eu merg ca independent. Sunt oameni cu care eu sunt compatibil și atunci mă bazez pe voluntariat, mă bazez pe faptul că încerc să fac o coaliție mai largă și oamenii să vină către mine să mă ajute.

Am mai cunoscut un independent, Nicușor Dan, cu care dvs. aveți o polemică zilele astea…

E aparent.

Domnia sa a făcut un calcul foarte pragmatic, pentru prezidențiale era vreo 100.000 de euro. Având în vedere că acum trebuie să strângeți mai puține semnături, să zicem 50.000 de euro.

Nu cred. Asta înseamnă să plătești pe cineva să facă rost, nu să plătești oamenii să dea semnătura, asta nu aș face-o niciodată. Nu, îmi dai semnătura dacă crezi că pot să te reprezint. Îi plătești pe acei oameni care îți aduc semnături. Am auzit că se practică. Dacă voi fi disperat și voi avea nevoie de o mie-două de semnături, nu știu, poate. Dar așa nu mă văd. N-aș vrea să plătesc pentru semnături. Dacă nu reușesc să strâng semnături, fără bani, fără un megaaparat de partid, nu merit să fiu primar. Stau frumos la mine în bancă, mai aștept, fac rost de bani, poate mai mulți. Nu aș vrea ca unicul criteriu în democrație să fie banul, să cumpărăm semnături, să cumpărăm voturi, să cumpărăm publicitate, să cumpărăm ziariști. Aș vrea să fie dincolo de bani. Evident, banii sunt importanți, dar democrația nu este doar despre bani, este despre cum vrei să arate viața ta într-un oraș, despre cine crezi tu că te reprezintă. Când se vorbește despre vulnerabilitățile României, banii mulți sunt adversarii democrației.

Campania presupune fonduri, ați făcut un calcul, un buget?

Evident. Este vorba de a prioritiza mediile unde poți tu să te adresezi și mesajul tău să fie bine receptat. O să dăm drumul și la o campanie de strângere de fonduri. Dar partidele au pus bariere, în codul electoral. Nu poți să primești bani online. Dacă vreți să-mi dați 5 lei de pe card, nu pot pentru că trebuie să vin la dvs. să semnăm un contract. Semnăm un contract, îl citim, 20 de pagini. Asta e o prostie. Au pus astfel de bariere ca inițiativele cetățenești, de la firul ierbii, democratice, oameni fără mulți bani să fie blocați. Pentru ei e simplu pentru că pot să reprezinte interesele unor industrii și atunci vine unul îi dă o dată 100.000 de euro. Eu n-am unde să mă duc să-mi dea cineva 100.000 de euro. Pentru că eu nu mă voi duce acolo ca să sifonez banii de la primărie.

Nu credeți că sunt oameni dispuși să dea bani pentru campania unui candidat independent?

Haideți să vedem. Eu cred că sunt oameni dispuși să dea bani pentru că știu că-i vor primi înapoi prin contracte preferențiale. Diferența dintre mineși un candidat de partid clasic este că pentru ei e nevoie să fie acolo un candidat suficient de maleabil ca să poată să scoată banii din bugetul primăriei Capitalei, care este un buget mare pentru partea asta de lume. Eu nu am miza asta. Eu nu am pe cineva în spate pentru care să scot bani. Și dacă aș avea, l-aș trimite la plimbare și, dacă ar insista, l-aș trimite la DNA.

Toți politicienii spun lucrul ăsta în campanie.

Eu am două lucruri în plus. Contează mediul în care te formezi. Păi, eu dacă aș fura, n-aș mai ieși din casă, mi-ar fi rușine. Viața mea s-ar termina. M-aș retrage la țară undeva. Ar pica cerul pe mine. M-aș uita la mama, la cei care mă cunosc…efectiv nu-mi imaginez chestia asta. Identitatea mea e de om cinstit. În al doilea rând am fost președinte la Consiliul Național de Integritate și pentru asta a trebuit să-mi fac o declarație de avere, ea există și oamenii știu ce am.

Eu nu m-am format în politică. Am avut o tentativă în 1998 când m-am dus către PNL și am ricoșat de acolo pentru că era un sistem de contraselecție.

Ce v-a enervat?

Păi, ori deveneai ca ei, te adaptezi la practicile grupului acela, ori efectiv ricoșezi. Să vă spun ce m-a enervat. Ne vedeam permanent 20-30 de oameni la sector și zic poate intru și eu în Biroul Permanent, în fine, fac politică. Toate bune și frumoase, vorbesc și eu cu oamenii, poate mă votați și pe mine. În ziua alegerilor, 250 de oameni, nu-i văzusem în viața mea. Voi cine sunteți? Nu știi tu, ăștia sunt membri vechi de partid, tu ești mai nou. Practic erau studenți de la Agronomie, li se făcuseră carnete în săptămâna aia, li se plătiseră cotizațiile cu un an în urmă și au pus pe cine au vrut ei în Biroul Permanent.

M-am dus către sectorul ONG, mi-am făcut o carieră în zona sectorului non guvernamental, pe politici europene și administrație. Oamenii știu de unde să mă ia. Sunt un produs al acestui oraș pentru am crescut aici, am crescut în Drumul Taberei. Încă stau în Drumul Taberei. Am studiat aici, am fost angajat aici 10 ani, am dat drumul la două ONG-uri, am o firmă de consultanță micuță cu care iau un contract-două pe an.

Cu statul?

Asta e jobul meu. Da, cu statul.

Cât ați câștigat din contractele cu statul până acum?

Am avut în ultimii doi ani, două contracte, câștigate pe SEAP, transparent. 70.000 de euro, profitul e mult, mult mai mic. Am scris practic programul de cooperare transfrontalieră România-Ucraina și programul de cooperare transfrontalieră România-Moldova. De aici vin. Eu sunt pregătit în administrație publică, în a face studii, am lucrat pentru Banca Mondială, pentru Comisia Europeană.

E foarte frumos ce spuneți dvs., sună bine. Dar veți merge pe stradă și cred că omul nu va avea răbdare să asculte despre studiile pe care le-ați făcut și vă va întreba: Domnule, dumneata ce știi să faci?

Știu să iau deciziile corecte, bazate pe evidențe ca să-i fac lui viața mai bună. Programul meu are trei puncte, primul este să redăm bucureștenilor plăcerea de a trăi în orașul lor. Pentru că orașul ne agresează în acest moment. Uitați-vă la oameni sunt stresați. E vorba de planificare, de a urmări prioritățile și a le bugeta. Eu știu exact, nu mai trebuie să învăț. Eu știu exact unde să găsesc bani pentru proiecte. Am scris programe de finanțare. Stiu exact cum se crează aceste proiecte, cum se prioritizează, știu exact de unde să iau banii. Știu exact de ce tip de oameni am nevoie și de ce competențe au ei nevoie pentru a dezvolta orașul. Al doilea punct este să punem Bucureștiul pe baze solide pentru că acum infrastructura tehnică edilitară este șubredă și ne pică în cap. Bazele administrativ legale, relațiile dintre sectoare e absurdă. Se pierd foarte mulți bani pentru că sectoarele nu se coordonează între ele. Îmi propun să le coordonez. Competențele de care are nevoie un primar deja le-am exersat în momentul în care am fost consultant pentru alții fix în acest domeniu. Nu știu în schimb să fur.

Se fură în politică?

Aoleu… De ce credeți că am acceptat ca M10 să mă susțină. E un partid cu care nu mi-e rușine să mă însoțesc pentru că mesajul lor a fost puternic anticorupție.

De ce n-ați candidat din partea M10 ca membru de partid atunci?

Pentru că vreau să fac o coaliție mai largă. Dânșii sunt ok, dar îmi doresc să strâng o coaliție mult mai largă și mai puternică. Și am zis că nu toată lumea se regăsește în mesajul M10, deși eu mă regăsesc. Poate se regăsesc în mesajul meu. Vreau să fie unul pozitiv, de dereglementare, de exemplu. Cred în acele măsuri care îl motivează pe om să schimbe acel tip de comportament, nu în ideea că va primi o amendă sau îl va pedepsi cineva. Am început să-mi scriu programul singur, am o echipă care mă ajută, strânge informații, dar vreau să fie al meu.

Către cine vă orientați în această coaliție?

La început către toate forțele integre și competente.

Care sunt, că până acum ați spus că toți sunt mânjiți?

Nu am spus că sunt toți mânjiți, am spus că administrația Bucureștiului de până acum este mânjită. Nu vreau să-i nominalizez în momentul acesta. De abia mi-am lanat campania. Nu am nicio problemă să vorbesc cu toți care se simt integri și competenți. Mai mult, eu nu vizez doar un electorat îngust. Vreau să mă duc spre electoratul PNL. E momentul meu să-i plătesc PNL deziluzia pe care mi-a provocat-o atunci când m-am dus cu inima deschisă către ei. . E momentul meu să arăt că se poate face și altfel politică. Eu sunt de centru dreapta și sunt convins că din zona asta voi rezona foarte bine și cu o parte din electoratul PSD. Ținta mea e maximală.

Care credeți că a fost cel mai bun primar al Bucureștiului, după Revoluție încoace?

Halaicu a fost un dezastru, Ciorbea nu a apucat să fie primar, Lis nu aș putea să spun că a fost o deziluzie pentru că nu a fost niciodată o iluzie. Să nu mă ascund după răspuns și să o spun pe aia bună: cât a fost primar și până în momentul 2012, Traian Băsescu a fost un pic mai sus decât ceilalți. Ne-a scăpat de mizeria aceia de chioșcuri, linia 41…

V-ar fi frică într-o competiție cu Traian Băsescu la Primăria Capitalei?

Nu. Ar fi superdistractiv, m-ar distra o competiție cu Traian Băsescu. El a fost președintele României totuși, e un om cu foarte multă experiență, cred că e și un tip cu simțul umorului. Dar nu mi-ar fi frică, el deja nu mai are o miză ca om, a fost primar, a fost ministru, a fost președinte. El reprezintă trecutul. Eu nu am fost nici primar, nici ministru, nici președinte, eu reprezint viitorul. El va încerca să salveze niște aparențe, o carieră pe care în ultimul timp și-a scrântit-o. Alegerile pe care le-a făcut după momentul 2012 nu au fost cele mai fericite.

Pe scurt, trei mari probleme ale Bucureștiului.

În acest moment este plin, plin până la saturație de mașini care poluează aerul și care agresează cetățenii. Oamenii au nevoie să ajungă repede din punctul A în punctul B în condiții civilizate. Deci să fie curat și să te simți foarte bine. Trebuie să scoatem mașinile din centrul Bucureștiului, nu prim metode punitive, ci stimulative.

Deci prima problemă ar fi traficul, autostrada suspendată o luați în calcul?

Haideți să nu mai vindem gogoși și iluzii oamenilor. Superspitale, autostrăzi suspendate, știu că oamenii asta vor să audă, dar hai să le zicem și realitatea. Dacă n-ați sta în București, ați sta dincolo de Voluntari, la Dridu de exemplu, și ați vrea să veniți în București, dacă ați avea o parcare intermodală și ați avea transport gratuit până în centru și n-ați mai face până acolo o oră, ci numai 25 de minute, ați folosi acest transport?

M-aș gândi și cât m-ar costa indirect.

Evident. Dar trebuie să gândim în termeni de zone urbane funcționale. Asta este ultimul răsnet în domeniul de amenajare a teritoriului. Orașele mari sunt obligate să gândească strategic în comun cu localitățile adiacente, să aibă viziune comună de dezvoltare. Nu putem să zicem aici se oprește Bucureștiul.

A doua problemă?

Rețeaua tehnico-edilitară. E făcută în anii 60-70 de comuniști. Avem nevoie de programe care să depășească un mandat de primar. Avem nevoie să împrumutăm Bucureștiul, pentru că nu o să ne ajungă banii, pentru proiecte care să conteze și să pună Bucureștiul pe baze solide de acum înainte. Nu ne putem împrumuta ca să luăm crizanteme sau panseluțe cu 310 lei firul și bănci cu 12.000 de lei. Pentru asta ne-au împrumutat acești derbedei.

Al treilea punct: orașul trebuie să le aparțină oamenilor. Eu vin din cartier, sunt candidatul cartierului, dar și centrul cultural-istoric este important și ăsta se dărâmă peste noi. Sunt clădiri de care nu se mai ocupă nimeni, nu știm cine le are în proprietate, arată în hal fără de hal și se surpă peste noi. Aici trebuie să găsim acele metode stimulative iarăși.

La câte planuri aveți, nu cred că veți sta prea mult pe acasă. Ce v-a zis soția când ați anunțat-o că faceți acest pas?

Ce mi-au zis foarte mulți dintre prieteni: ești sigur că vrei să faci chestia asta, nu știi ce nebunie e acolo? Asta a fost în prima fază. N-a fost cea mai fericită persoană pentru că și ea ca și o parte din oameni zic că, dacă faci politică, trebuie să fii corupt. Îi repugnă și ei corupția cum îmi repugnă și mie. Nu cumva, dacă te duci, cine știe, ajungi acolo, vreau să trăiesc liniștită, nu cumva să furi. N-aș putea să fac așa ceva.

Care e cel mai mare compromis pe care l-ați face?

Mi-e foarte greu să răspund la asta. Nici nu știu ce mă așteaptă, îmi imaginez ce mă așteaptă, dar nu știu exact. N-aș face compromisuri, sper. Cheia pentru a nu face compromisuri este transparența.

Pentru final, două lucruri. Știți să schimbați un obertain?

Socrul meu e instalator. A trebuit să-l conving pentru că pot face și astfel de lucruri pentru a crește în ochii lui. Nu sunt foarte priceput, dar mai pun mâna prin casă pentru că, dacă nu o fac nu sunt suficient de bărbat în ochii socrului meu.

Ați putea scrie o lucrare de doctorat?

Sunt la doctorat, chiar la administrație publică. Îl fac pe eficiența investițiilor publice. Vorbesc despre funie în casa spânzuratului. Da, m-am apucat de doctorat, îl voi face singur. N-o să vină nimeni mie vreodată să-mi scrie vreun doctorat. Mi-ar fi rușine. În mediul meu, ăsta este un păcat pe care nu ai cum să-l speli.

Vă veți publica pe site donațiile și cheltuielile pe care le faceți, în timp real?

Categoric. În timp real ce înseamnă? Dacă înseamnă la două săptămâni sau săptămânal, da, dacă însamnă zilnic, nu. Nu o să pot face asta zilnic. O asă am un raport bilunar sau săptămânal.