Criza refugiaților din UNPR

Ce să aștepți de la un partid de traseiști, alta decât să circule pe traseu? Așa că șase (până la ora la care scriu această foaie de parcurs) dintre cei 42 de parlamentari ai grupului UNPR, din Camera Deputaților, au aplicat program de ranforsare, aducându-și troleibuzele – pentru început – în curtea Kiseleff-ului.

Adică, după ce l-au pierdut pe constelatul Oprea și s-au dezamăgit de derutatul Onțanu – care nu s-a hotărât, încă, în câte tururi vrea alegeri pentru locale -, cozile de topor ale PSD în UNPR și-au regăsit interesul național: anume, să spargă partidul-balama, care se cam șifonase și nu mai cădea bine la umeri și în talia social-democrației, spre a se alătură, apoi, forței de șoc a PSD, de tip Dragnea-Fifor.

Politicieni de neoprit, traseiști de forță, oameni care au defilat prin curțile a trei-patru partide – de exemplu, Liliana Mincă a lucrat pe traseele liniilor PC, PPDD, UNPR și iar PSD -, spun că au defectat de la unitate întrucât partidul-balama se află într-o imensă degringoladă; că nu-și mai cunoaște interesul național; că nu-și mai votează propriile inițiative legislative.

În consecință, pe lângă doamna Mincă, din grupul primilor defectori mai fac parte: Ștefan Dalca, Adrian Diaconu, Liviu Codîrlă, Tudor Ciuhodaru, Ion Pârgaru, cu o singură excepție, toți ceilalți fiind oameni reciclați în PPDD.

Și toți susțin că nu se mai regăseau în partid – ceea ce denotă că, mintal, plecaseră demult -, că nu se mai simțeau reprezentați – evident, una e să te reprezinte un generalisim cu coloană și jacuzzi, și alta, un amărât de general în rezervă, care miroase a sarmale gătite în Obor, la ocazii electorale.

Dar niciunul nu scoate o vorbuliță despre faptul că, și el, ca tot românul, de la patuzsopt încoace, vrea în toate Camerele și cu toate partidele!

Că nimeni nu vrea să rămână fără „coledzi”, fără fotoliu de parlamentar, fără indemnizații, fără pensii speciale, fără imunitate și fără câte altele.

Niciunul nu zice că s-a strigat adunarea în Kiseleff, după ce Onțanu pare să nu mai oferă garanții de supunere necondiționată față de PSD.

Niciunul nu recunoaște că a alergat de la o țâță la alta, ca să sugă laptele și mierea binefacerilor mamei ei de viață de politician traseist.

Nimeni nu-și pune cenușă în cap, tot așa cum nimeni nu se întreabă dacă mai pot reprezenta ei pe cineva; acești oameni cu patru fețe, cu patru partide, cu patru doctrine, cu patru colegii…

Acești oameni 4×4, cu diferențialul bușit.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU