Arheologii consideră că complexul datează de la sfârșitul perioadei romane sau începutul perioadei bizantine, în jurul anilor 400 d. Hr.
Unele cărămizi au fost fabricate cu însemnele celei de-a Zecea Legiuni Romane, care a fost dislocată în provincie încă de la cucerirea ei, din anii 70 d.Hr. până la 300 d.Hr.AD, timp în care a fost numită Iudeea.
„Am găsit o baie comună unică cu tuburi ceramice speciale. În interiorul conductelor, aerul cald circula pentru a încălzi locul în care oamenii se scăldau – este absolut frumos”, a declarat Amit Re’em, arheolog din Ierusalim.
Alături de construcția romană, arheologii au descoperit dovezile existenței unei alte construcții, mult mai vechi – Casa evreilor de pe sit, construită în perioada celui de-al Doilea Templu – 538 î. Hr – 70 d.Hr, potrivit Descoperă.
Presa de struguri se afla în centrul complexului și avea o suprafață de presare pavată cu plăci de mozaic alb. Într-o groapă din centrul presei existau elice care ar fi extras sucul din struguri înainte de a le depozita în cele opt celule de-a lungul pereților.
Aproape de baia romană comună a fost găsită o groapă, care ar fi fost folosită ca o baie rituală, cunoscută, în acea perioadă, drept Mikye.
„Toate acestea sunt o dovadă că, în urmă cu aproape 2000 de ani, romanii au sosit în Ierusalim și după ce au distrus orașul în anul 70 d.Hr., soldații au ocupat această casă. Iar noi găsim dovezi arheologice din acea perioadă. Aceasta este magia Ierusalimului – tot se află în același loc, strat peste strat, a declarat Re’em.
„Încă o dată, Ierusalimul demonstrează că ori de câte ori va fi găsită o piatră de artefacte antice, aceasta va fi o dovadă a trecutului glorios al orașului. Descoperirile arheologice de aici ne ajută să conturăm imaginea reală, vibrantă și dinamică a Ierusalimului, așa cum a fost în cele mai vechi timpuri până în epoca modernă”, a declarat Alex Wiegmann, responsabilul de săpături.