Acum, Sir Andrew Wiles, profesor de matematică la Universitatea Oxford din Marea Britanie, a fost decorat cu prestigiosul premiu Abel 2016, considerat a fi Premiul Nobel al lumii matematice. Oferit de Academia Norvegiană de Științe și Litere, premiul are o valoare financiară de peste 700.000 de dolari, potrivit Descoperă.
Unii condsieră că acest premiu este o recompensă extravagantă pentru o problemă descrisă ca fiind „un moment epocal pentru matematică”, potrivit Descoperă.
„Această problemă m-a captivat. A fost cea mai faimoasă problemă din matematică, cu toate că atunci când am văzut-o prima dată nu am conștientizat acest lucru. Ceea ce m-a uimit a fost faptul că au existat unele probleme nerezolvate pe care cineva de numai 10 ani a putut să le înțeleagă și chiar să încerce să le rezolve. Și am încercat să o rezolv în toți anii adolescenței. Când am mers la facultate, credeam că am găsit soluția, dar s-a dovedit a fi greșită”, relatează Wiles.
Teorema, formulată de matematicianul francez Pierre de Fermat în 1637, prevede: „Nu există soluții întregi, diferite de zero, pentru un număr x mai mare ca 2 la ecuația: y la puterea n + z la puterea n = q la puterea n”.
În timp ce teorema poate fi exprimată în termeni simpli, rezolvarea ei a contrariat lumea matematicii.
Soluția, care are un volum de 200 de pagini, a fost rezultatul unei perioade intense de cercetare ce a durat șapte ani, timp în care Wiles a predat la Universitatea Princeton. Wiles a prezentat soluția sa în cadrul unor prelegeri la Universitatea din Cambridge, în 1993, iar cei aproximativ 200 de cercetători prezenți în sală au izbucnit în aplauze.
Chiar și atunci, nu s-a terminat tot. Un matematician a revizuit lucrarea originală a lui Wiles și a observat erori în soluție, iar cercetarea a trebuit revizuită.
Versiunea finală a fost publicată în 1995, cu ajutorul unuia dintre foștii studenți a lui Wiles. Rezolvarea constă într-o abordare a problemei din perspectiva unui unghi neconvențional, care combină elemente din trei ramuri ale matematicii: forme modulare, curbe eliptice și reprezentările Galois, bazându-se pe activitatea de secole a matematicienilor de dinaintea lui.
„Am o demonstrație cu adevărat minunată a acestei proporții, care este prea voluminoasă pentru a fi scrisă aici”, explică Wiles.
Wiles speră că eforturile sale vor încuraja următoarea generație de copii de 10 ani să fie mai curioși și să se cufunde în provocările pe care le oferă matematica.
„Pentru mine este o mare onoare să primesc Premiul Abel și să mă alătur laureaților anteriori care au făcut contribuții remarcabile în domeniu. Ecuația lui Fermat a fost pasiunea mea de la o vârstă fragedă și rezolvarea ei mi-a dat un sentiment copleșitor de împlinire”, a declarat Wiles într-o declarație pentru presă.
Conform Descoperă, soluția proprie a lui Fermat nu a fost găsită niciodată.