Studiul publicat în revista Consciousness and Cognition se bazează pe lucrările anterioare, care indică faptul că autostimularea somatosenzorială este percepută cu o intensitate mai mare de oamenii cu schizofrenie.
În mod normal, rezultatele atingerilor generate de propria persoană sunt prelucrate cu o intensitate mai mică decât senzațiile generate de mediile externe. Acest lucru conduce la o serie de avantaje de adaptare, care ne permit să nu ne speriem de fiecare dată când ne atingem o parte a propriului corpului așa cum se întâmplă atunci când cineva ne atinge în mod neașteptat. Rămânem atenți la indicii din mediul extern, potrivit Descoperă.
Acest proces se consideră a fi afectat la persoanele cu schizofrenie, motiv pentru care cei care suferă de această afecțiune confundă de multe ori propria lor voință cu cea a unui agent extern. De exemplu, persoanele schizofrenice pot percepe propriile gânduri interne ca fiind vocea cuiva, care-i oferă o instrucțiune. O caracteristică comună a schizofreniei severe este, prin urmare, senzația de lipsă a controlului asupra propriei vieți și un sentiment că persoana este manipulată de către alte persoane sau alte forțe.
Această incapacitate de a distinge natura impulsurilor a condus cercetătorii la ipoteza că persoanele cu simptome asemănătoare cu cele de schizofrenie ar avea posibilitatea de a se gâdila singuri. Pentru a testa acest lucru, specialiștii au recrutat voluntari non-schizofrenici, care au fost apoi analizați pentru a determina dacă au sau nu trăsături „schizotipale”.
Schizotipia se referă la o colecție de caracteristici de personalitate care se aseamănă cu anumite aspecte ale schizofreniei și pot fi detectate în diferite grade la personele care nu suferă de această afecțiune. Una dintre aceste caracteristici este sentimentul pe care psihologii îl numesc „experiența pasivității”, care se traduce ca fiind „o senzație ca și cum ai fi un robot sau un zombie fără voință proprie”, notează cercetătorii.
După ce au terminat de completat un chestionar conceput pentru a dezvălui severitatea trăsăturilor lor schizotipale, participanții au fost apoi gâdilați de cercetători cu ajutorul unei pene, iar după acest lucru, li s-a cerut să se gâdile singuri cu aceeași pană.
Rezultatele au arătat că persoanele cu trăsături schizotipale mai puternice au considerat sarcina de auto gâdilare mai „gâdilicioasă” decât restul participanților.
Acest lucru, la rândul său, poate fi un indiciu al unei deficiențe mai largi la depistarea diferențelor între senzațiile auto-produse și cele produse din exterior.