Firma offshore se numește Lester Invest Group SA și a fost înființată în iulie 2009 de casa de avocatură Mossack & Fonseca, la cererea grupului Onyx din Geneva, Elveția, condus oficial de Beny Steinmetz. Documentele ar fi fost depuse la Mossack & Fonseca de către Sandra Merloni-Horemans, angajat vechi al lui Beny Steinmetz. Avocatul român Robert Roșu, de la casa de avocatură Tuca, Zbârcea și Asociații ( cercetat alături de Beny Steinmetz și în dosarul de la DNA Brașov ) ar fi fost delegat să reprezinte compania offshore, susține Rise Project.
Cele 20 de hectare de pădure în zona Snagov ar fi fost cumpărate de Lester Invest Group SA de la un SRL cu sediul în București, Allegro Invest. Întrebat de jurnaliști cum explică aparția numelui său în documentele casei de avocatură Mossack&Fonseca, avocatul Robert Roșu a declarat „Am semnat mii de acte, dar numele acestor companii nu îmi spun nimic”.
Potrivit site-ului Riseproject.ro „retrocedarea din pădurea Fundul Sacului Snagov este un alt tun imobiliar orchestrat de rețeaua lui Beny Steinmetz în România”. Aceștia susțin că Beny Steinmetz prin companiile pe care le are, a obținut fraudulos 47 de hectare de pădure dintr-o fostă rezervație naturală protejată – statut desființat fără explicații la începutul anilor 2000″.
„Scoaterea pădurii Fundul Sacului din registrul ariilor protejate a condus la o operațiune complicată de preluare a acesteia de către gruparea Beny Steinmetz – Remus Truică – Tal Silberstein – Shimon Sheves. Toți, puși acum sub acuzare la DNA” mai spun jurnaliștii.
Povestea ar fi început în 2002, când prințul Paul Lambrino a făcut primele demersuri prin care solicită să i se retrocedeze 47 de hectare în Pădurea Fundul Sacului. Inițial, Romsilva se opune, dar autoritățile locale din Ilfov decid să-l împroprietărească pe Paul Lambrino. La început, cu 10 hectare, apoi cu restul până la 47 de hectare.
Ulterior, Curtea de Conturi declară ilegală retrocedarea pădurii, „care menționează într-un raport din 2012 că pădurea Fundul Sacului din Snagov nu a aparținut niciodată Casei Regale, deci nu putea fi retrocedată vreunui urmaș al acesteia”.
Potrivti sursei citate, „în ianuarie 2005, Sandra Merloni-Horemans, omul lui Beny Steinmetz, transmite de pe email-ul de serviciu de la Onyx Financial Advisors, Geneva, un mesaj către Mossack Fonseca, Panama, prin care solicită înființarea firmei offshore – Riverside Real Estate Corp. În septembrie 2005, aceeași Sandra Merloni-Horemans deschide un offshore nou, Reciplia Limited, de data asta în Cipru. Prin intermediul paravanului cipriot apare în decembrie 2005, în România, un SRL cu același nume. Administratorul celei din urmă este direct Sandra Merloni-Horemans, contabila magnatului Steinmetz. Până la urmă, offshore-ul panamez devine acționarul celui din Cipru care, la rândul lui, deține firma din România – capătul suveicii”.
În 2006, Prințul Paul obține restituirea domeniului de 47 de hectare din Snagov în doar patru ani, timp record pentru acea vreme. Paul Lambrino beneficiază de sprijinul oferit de edilul Snagovului, Apostol Mușat, și de funcționarii primăriei, dar nu reușește să ducă demersul la capăt. Motivul: pădurea e încă proprietatea Ocolului Silvic Snagov, iar un funcționar de aici respinge punerea în posesie. Acum intră în acțiune Remus Truică.
Pe 1 noiembrie 2006, prințul Paul îi cedează lui Truică drepturile litigioase asupra celor 47 de hectare, iar pe 3 martie 2007 este emis cel mai important act din schema imobiliară: prefectul de Ilfov, Nicolae Jecu, aprobă punerea în posesie cu 36 de hectare de pădure a prințului Paul pentru că Remus Truică intervine pe lângă funcționarii Romsilva care autorizează rapid retrocedarea pădurii Fundul Sacului.
„În aceeași zi, în Cipru, acționariatul Reciplia Limited este modificat cu Remus Truică proaspăt acționar minoritar (15,5% ). Restul e împărțit de offshore-ul panamez al lui Steinmetz, Riverside Real Estate Corp, și un altul (STG Ventures LTD), folosit de partenerii tradiționali ai magnatului, consultanții Tal Silberstein și Shimon Sheves (fost ministru israelian), în afacerile lor din România”, susțin jurnaliștii RiseProject.
În octombrie 2007, prințul Paul vinde cele 47 de hectare din pădurea Fundul Sacului Snagov către Reciplia SRL – capătul românesc al suveicii lui Beny Steinmetz. Prețul? Doar 500.000 de euro. Adică 1 euro pe metru pătrat. Câteva luni mai târziu, terenul e reevaluat oficial la 380 de euro/metru pătrat. Din acest moment, rețeaua offshore marca Steinmetz devine proprietar de facto în pădurea Fundul Sacului din Snagov. Imediat după tranzacție, jumătate din terenurile intrate în proprietatea Reciplia SRL sunt vândute mai departe. Remus Truică vine la prima strigare și rămâne cu 2,3 hectare la prețul subevaluat de 11 euro/metru pătrat.
„Câteva luni mai târziu, o parte dintre aceste terenuri sunt gajate, iar evaluările băncilor arată că valoarea lor reală este de câteva sute de ori mai mare. Spre exemplu, Sorin Roșca Stănescu – un alt cumpărător rapid – ipotechează terenul său în suprafață de un hectar la BRD, iar banca stabilește că valorează 3,8 milioane euro. Stănescu plătise 25.000 euro”, se mai spune în sursa citată.
O parte din terenurile din pădurea Fundul Sacului, dar și cele ale Fermei Regale Băneasa, ajung să fie utilizate de Sorin Roșca Stănescu și de partenerii lui Remus Truică pentru a obține credite preferențiale, de milioane de euro, de la BRD. Contactat de jurnaliști Remus Truică a spus că nu poate să discute pe marginea activității firmelor din lanțul Reciplia fiindcă este un dosar în lucru la DNA.
Miliardarul Beny Steinmetz a transmis prin intermediul unui purtător de cuvânt, citat de presa din Israel, că nu a fost implicat în nici un fel de activitate ilegală. Procurorii anticorupție au pus însă la dispoziția judecătorilor interceptările din care rezultă că acesta era la curent până și cu faptul că vânzarea unei părți din terenurile de la Snagov reprezenta mita oferită celorlalți membri ai grupului.
La final, Steinmetz a rămas cu 25 de hectare în pădurea Fundul Sacului pe care le deține în continuare prin suveica de firme România-Cipru-Panama, dar care au fost sechestrate de procurorii DNA.
Prin aceeași rețea offshore, Beny Steinmetz a mai gestionat o retrocedare penală: Ferma Regală Băneasa care a fost evaluată la 138 de milioane de euro.
„Paul Lambrino și Remus Truică sunt protagoniști și în acest caz, urmând aceeași rețetă: prințul revendică, apoi îi cedează drepturile lui Truică, acesta din urmă câștigă folosindu-și influența, iar Steinmetz devine proprietar”, se mai precizează în sursa citată.
Prin contractul de cedare a drepturilor, prințul Paul urma să primească 20% din banii obținuți din vânzarea ulterioară a terenurilor, iar Truică și partenerii – restul de 80%. În plus, Lambrino ar fi primit, susțin procurorii, un avans de 4 milioane euro. Potrivit DNA, Steinmetz a transferat această sumă în România, implicarea miliardarului fiind susținută și de o serie de interceptări din care reiese că acesta s-a interesat personal de modul în care evoluează retrocedarea Fermei Băneasa.
Potrivit site-ului citat, „cele 21 de hectare din terenurile Fermei au devenit proprietatea aceleiași structuri offshore construită de Beny Steinmetz, adică cea folosită și în retrocedarea penală din Snagov, iar o serie de documente dezvăluie că miliardarul controla în permanență evidența proprietăților din România. În 2013, Onyx Capital din Geneva, holdingul lui Beny Steinmetz, a solicitat casei de avocatură panameze Mossack Fonseca să-l împuternicească pe israelianul Moshe Agavi pentru a încheia două contracte de evaluare a terenurilor din Băneasa”.
În această misiune, angajatul a reprezentat efectiv offshore-ul Riverside Real Estate Corp, adică firma-mamă din schema Panama-Cipru-România, Un alt document păstrat de registratorii din Panama arată că actele de formare ale companiei Riverside Real Estate Corp sunt păstrate în cartierul general din Geneva al Onyx Capital, holdingul asumat al lui Beny Steinmetz.