Nea Tase Îmbârligătorul

Penultima oară anul trecut pe vremea asta, la Bistrița, când s-a pornit să scuture pomul cu fructe comestibile și să-i ia la per prunis pe colegii pedeliști (era pe vremea când PNL și PDL se opinteau să fuzioneze):

„Ne-am ținut de nas și am făcut un compromis. Altfel nu se putea. Vă mai spun un lucru. Am făcut un lucru, eu zic deștept, chiar dacă în Bistrița e puțin altfel. Un lucru deștept de ce? Noi am făcut o fuziune paritară în care noi am dat numele partidului, sigla partidului, candidatul la președinție al partidului și ei ne-au dat sediul, locația în care să funcționăm (…). Gândiți-vă că avem 28 de județe în care noi conducem în fuziunea asta paritară. Mai mult de atât nu puteam obține. Eu vă spun că le-am dat și iluzia că o să aibă prim-ministru. N-o să-l mai aibă. Vă dau în scris că nu o să-l aibă!”. Pentru Nea Tase vorbele n-au miros, se știe.

În loc să-l zburătăcească din partid, cocopreședinții, niște papagali cenușii, s-au făcut că nu aud: „Lasă-l pe bietul nea Tase, că nu vorbește gura lui, vorbesc ideile cu care aruncă unii în el, anume să-l doboare…”.

Ultima oară, acu” câteva zile, când, după retragerea glorioasă a lui Orban, a simțit că-i dă din nou târcoale și-l bâzâie rău o idee. A încercat să se ferească, s-o alunge ca pe un tăune, dar n-a rezistat: l-a paraștat pe Marian Munteanu în Aviatorilor 86, stricându-i omului marșul „în iureș ne-nfrânat de primăvară”.

Spăimoși până și de umbra lor că ar putea desfășura pe asfalt un mandat de aducere la DNA, liberalii au îmbrățișat cu patos ideea, crezând că e de undeva de mai de sus decât mintea gâfâitoare a Îmbârligătorului. Ba li s-a părut că le vine mănușă și le rezolvă problema fundamentală: cum să nu câștige Primăria Capitalei. Odată castigată, victoriosul (mai ales dacă ar poseda și oarece patină liberală) s-ar putea instala în scaunul de președinte al partidului, zgornindu-i cu fulgi cu tot pe cocopreședinți.

Cui servește, deci, pantalonada lui Nea Tase? Sieși, ca de obicei.