Harta enclavizării economice a României

În 2014, conform datelor oficiale, 4.149.029 de români figurau ca salariați, în creștere cu peste 100.000 față de anii precedenți. Dintre aceștia, cei mai mulți lucrau în industria prelucrătoare (932.721), urmată de comerț (744.945), învățământ (369.741) și construcții (344.552). În sănătate și asistență socială lucrau 322.761 angajați, iar în servicii 252.322 de persoane. Acestea sunt, în continuare, domeniile care angajează cei mai mulți români.

Potrivit Consiliului Fiscal, românii care lucrează fără forme legale sunt în număr de 1,5 milioane, aceștia nefiind luați în calcul în cadrul analizei. În consecință, evaziunea fiscală din acest sector ar fi de peste două miliarde de euro anual.

Totodată, potrivit datelor Eurostat, România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populație fiind afectată.

Zonele industriale de tradiție și-au pierdut rolul important

Pe de altă parte, potrivit aceleiași surse, pe fondul crizei, economia s-a reorientat în ultimii ani, din punct de vedere al business-urilor. Zonele industriale de tradiție, cu mari combinate siderurgice și de exploatare a resurselor, precum Galațiul și Hunedoara, și-au pierdut rolul important, iar cea mai mare parte a angajaților s-a concentrat, în primul rând spre Occident, iar apoi spre zonele cu potențial, precum București-Ilfov.

În ceea ce privește topul regiunilor cu cei mai mulți angajați, zona Capitalei raporta 1.186.726 de salariați, urmată de județele Timiș (186.918 angajați), Cluj (161.292), Brașov (148.722), Constanța (147.080), Prahova (133.432), Argeș (124.058), Bihor (121.048), Sibiu (111.830).

La polul opus se aflau Mehedinți, cu numai 19.507 salariați, Giurgiu, cu 21.617 angajați, Covasna (28.656), Sălaj (26.628), Caraș-Severin (29.265) și Botoșani ( 29.995).

Cu toate că, aparent, numărul șomerilor a scăzut puternic, acesta continuă să se mențină la un nivel ridicat. Statisticile arată că numărul de șomeri a ajuns la 592.094 în martie 2016, iar rata șomajului a coborât la 6,4%, nivel minim de la jumătatea anului 2009 încoace. Un nivel al ratei șomajului de 6,4%, calculată după metodologia Biroului Internațional al Muncii (BIM), nu s-a mai înregistrat din perioadă mai-iunie 2009, arată seriile statistice ale INS. Experții atrag, însă, atenția că este vorba doar de cei care mai primesc indemnizații de la stat, nu și de cei ieșiți din plată.

Dincolo de situația particulară a regiunii București-Ilfov, cei mai mulți șomeri erau înregistrați în zonele în care economia s-a contractat puternic, pe fondul dezindustrializării de după Revoluție, precum Dolj, Teleorman, Galați, Buzău, Vaslui.

Ce pericol prezintă discrepanțele economice la nivel regional

România se îndreaptă, încet dar sigur, către o enclavizare economică, în care discrepanțele economice la nivel regional riscă să genereze situații de risc social, având în vedere datele statistice privind numărul angajaților și al șomerilor.

Mai exact, lipsa unei strategii concrete privind dezvoltarea regională s-a tradus, astfel, în depopularea unor zone din mediul rural și accentuarea aglomerării urbane care tinde să capete aspecte sufocante din anumite zone, precum București-Ilfov.

Statisticile relevă, astfel, diferențe foarte mari între regiunea București-Ilfov și celelalte șapte regiuni: densitatea populației în regiunea București-Ilfov a ajuns la 1239,2 loc./kmp., în timp ce în regiunea Sud Vest este de numai 77 loc./kmp, în Vest de 60 loc./kmp, iar în regiunea Centru de 74 loc/kmp.

„România se dezvoltă cu viteze complet diferite. Avem poli de creștere economică, precum București-Ilfov, Timiș-Arad și Constanța acolo unde business-ul este pe un trend ascendent, avem apoi zone cu potențial și o dezvoltare ceva mai temperată, precum Brașov, Cluj, Argeș și Galați, și un al treilea contingent de județe, din păcate majoritar la nivelul României, acolo unde business-ul stagnează sau chiar regresează, cu consecințe directe asupra nivelului de trai”, afirmă analiștii KeysFin.

„Sunt județe precum Vaslui, Botoșani, Olt, Mehedinți, Giurgiu, Ialomița, Călărași, Harghita, Covasna, Sălaj unde economia locală este la pământ. Zone monoindustriale în care producția industrială este o himeră, comerțul este afectat de veniturile mici ale populației, iar perspectivele atragerii investitorilor sunt blocate de inexistența unor măsuri administrative menite să ofere facilități celor care vor să deschidă unități de producție, indiferent de domeniu”, afirmă economiștii de la KeysFin.

Potrivit experților de la KeysFin, dezvoltarea inegală a României poate amplifica fenomenul de enclavizare, cu efecte chiar mai grave la nivel național.

„Abandonul economic. Este un fenomen care, nu de mult, de exemplu în SUA, a generat ample proteste de stradă. Vorbim de un adevărat curent social care poate avea consecințe incalculabile pe termen mediu și lung”, mai punctează economiștii.