Cum este să povestești astăzi istoria Regelui Mihai I? Răspunsul Tatianei Niculescu Bran

Apărută la Editura Humanitas, cartea „Mihai I, ultimul rege al românilor” este o biografie a regelui Mihai, de la naștere, în anul 1921, la abdicare, în 1947.

Autoarea mărturisește că răspunde nevoilor de identificare ale cititorului zilelor noastre: „Narațiunea e destul de cinematografică și conține tăceri în care cititorul să se poată instala, ca să zic așa, și să-și imagineze fiecare scenă ca și când s-ar petrece în prezent.”

I-am pus autoarei întrebarea: „Cum este să povestești istoria Regelui Mihai I?” Povestea din spatele scrierii acestei biografii este următoarea:

PODCAST ALTCEVA Lupu Rednic, despre învățăturile primite pe drumul de la Athos la Sihăstria: „Un singur lucru să înțelegem cu toții”

19:57

PODCAST ALTCEVA Lupu Rednic, mărturii cutremurătoare despre mama sa, arestată pe vremea colectivizării: „Mama a făcut închisoare la Sighet”

19:22

Tatiana Niculescu Bran: Am reconstituit principalele evenimente din viața regelui și din viața politică a vremii folosind documente, jurnale și memorii ale contemporanilor, biografii ale regelui scrise de doi autori britanici, mărturisiri făcute de el însuși după 1990. Am recurs la o formulă care s-ar putea numi „istorie povestită” pe înțelesul tuturor. Așa cum misiunea unui istoric este să scoată la lumină documente inedite și să interpreteze evenimente importante, misiunea unui povestitor este să-i aducă mai aproape de cititori pe oamenii care fac istoria, viețile lor, îndoielile lor, destinele lor. Pe măsură ce am scris capitolele cărții, mi-am dat seama că scriu, de fapt, povestea unei conștiințe politice, a felului în care se cristalizează în gândirea și acțiunile cuiva (în cazul de față, ale unui rege adolescent) preocuparea, responsabilitatea și compasiunea față de viețile altora. Narațiunea e destul de cinematografică și conține tăceri în care cititorul să se poată instala, ca să zic așa, și să-și imagineze fiecare scenă ca și când s-ar petrece în prezent.”