Clotilde Armand: „Suntem un pic în Evul Mediu când e vorba de a gestiona un oraș”

Gândul: Vă urmăresc de când v-ați lansat candidatura și tot timpul, la fiecare apariție, zâmbiți. Cum vă descurcați, cum mai faceți față într-o țară în care toată lumea aproape este tristă?

Clotilde Armand: Nu sunt de părerea aceasta. Să știți că nici eu nu am o viață ușoară. La momentul actual soțul meu este plecat la o conferință departe de România, am copii acasă, trebuie să mă ocup de ei. În fiecare zi îi duc eu la școală. Am niște angajați de care trebuie să mă ocup, niște contracte, niște clienți. Am o campanie de dus la bun sfârșit și de a câștiga. Am și eu multe lucruri de făcut și atunci pentru a rămâne optimistă și plină de energie pentru a face tot ce am nevoie să fac, fără vorbesc de activitățile pe care le fac ca voluntară, trebuie să fim optimiști și să avem încredere. Eu sunt o creștină, sunt catolică practicantă și acest lucru mă ajută.

De ce credeți că românii nu sunt atât de optimiști?

Eu regret faptul că unii dintre ei s-au resemnat. Eu cred că lupta în sine e un lucru bun. Eu cred ca toți avem o datorie față de comunitatea în care trăim și trebuie să luptăm pentru ea. E adevărat că eu am primit foarte mult din viață, o familie care m-a educat într-un mod foarte bun, foarte generos, o educație foarte bună. Familia pe care mi-am făcut-o cu soțul meu a fost tot ce mi-am dorit, copiii, prietenii și toți oamenii cu care lucrez aici în România. Am primit foarte mult și mi se pare normal să dau înapoi foarte mult.

Poate că din acest motiv zâmbesc, pentru a încerca să dau energia mea și optimismul meu.

De când sunteți în România?

Am venit să ne instalăm aici în `99, dar prima călătorie a mea în România, prima dată când am pus piciorul în România, a fost exact acum douăzeci de ani, în 1996.

Și cum vi s-a părut, a fost genul de moment în care ați zis „Uau! Aici e locul în care vreau să trăiesc” ?

Așa a fost, să știți. Eu m-am întâlnit cu viitorul meu soț în America. A fost ziua Europei și chiar asta am povestit cu el. M-am întâlnit cu el Clubul European. Eram în America și noi, europenii, aveam aceeași cultură și deodată eram împreună. Știți, aveam o proximitate culturală de valori foarte mare și el când a vrut să mă convingă să mă căsătoresc cu el am spus ok, dar trebuie să cunosc țara ta. Făceam un internship, un stagiu, o practică la Paris și timp de o săptămână am scăpat de practica aceasta și am luat un avion și am ajuns în București. Am stat două zile în București și imediat m-a dus la munte, în munții Făgăraș și a fost o descoperire extraordinară, a fost un șoc vizual, estetic. Și am spus da, o să venim în Romania.

Cred ca au fost și lucruri care nu v-au plăcut totuși…

Aveam 22 de ani si chiar mi-a plăcut absolut tot. Am fost un pic, cum să spun, un pic șocată, dar nu în sensul negativ. Mama soțului meu era divorțată, locuiau într-un apartament de bloc cu două camere. Acolo el a trăit cu fratele lui, o cameră pentru mama lui și o cameră salon, totul împreună. Într-adevăr mi s-a părut că nu era foarte mult spațiu si într-adevăr a fost pentru mine atunci un pic șoc. Dar restul, București mi s-a părut un oraș de descoperit, un oraș extrem de frumos. Trebuie să știți că noi, francezii, avem un ochi pentru patrimoniu. Franța nu a fost mereu așa de bine pusă în valoare cum este acum. Nici Spania, nici Italia. Noi știm să vedem tot ce este frumos, chiar dacă este un pic de mizerie în față. Și chiar să știți că București este un oraș foarte frumos.

De ce ați intrat în politică?

Este un demers logic după tot ce am întreprins în ultimii douăzeci de ani, dacă tot vorbim de prima dată de când am pus piciorul în România,. și care chiar a început mai devreme. Mereu am fost cineva care s-a implicat în viața comunității în care trăiesc. Când eram mică eram cercetașă. Era un lucru pe care l-am învățat de mici noi toți, eu, frații mei, prietenii mei: trebuia să ne implicăm. Ca studentă mereu eram voluntară. Când am ajuns în România deja aveam un imens atu. Îl cunoșteam pe Nicușor Dan, care este matematician exact cum este soțul meu și chiar sunt prieteni de mult timp. Și au făcut mai multe lucruri împreună. Soțul meu și cu el au creat această Școală Normală Superioară al cărei obiectiv este de a încuraja studenții cei mai buni, după ce au plecat în străinătate să-și facă doctoratul, fiindcă cei mai buni așa vor face, să vină înapoi în țară, pentru că aici au obținut o educație de elită, bună și au plecat optimiști și pozitivi. Sunt mai multe acțiuni pe care le-am făcut cu Nicușor. Am susținut Asociația Salvați Bucureștiul. Într-adevăr, când el ne-a rugat să ne implicăm mai departe în politică am acceptat. Trebuie să vedeți un pic, noi mereu am luptat împotriva instituțiilor de stat, am luptat la început cu vorbe. Am văzut că nu e suficient. Am luptat apoi în justiție. Am văzut și aici că nu e neapărat suficient, chiar dacă am câștigat aproape 90 de procese. Și atunci ne-am gândit ok, trebuie să mergem și mai departe în luptă și cel mai firesc lucru este chiar noi să fim noua clasă politică. Noi știm bine cum funcționează statul fiindcă am luptat cu ei. Noi suntem competenți, implicați, oameni care vor binele comunității, care au arătat că putem să facem. Ni se pare că acum este momentul de a schimba clasa politică.

Toți politicienii în prag de alegeri spun că este momentul să schimbe clasa politică și schimbarea o să vină cu ei. Până acuma nu prea am văzut o mare schimbare a clasei politice. De ce v-am crede pe dumneavoastră, doamnă?

Aveți dreptate, dar vedeți, ca și în cazul unui sportiv sau manager într-o firmă privată, trebuie să ne uităm la ce au făcut, asta contează, ce au dovedit până acum. Eu cred că, dacă ne uităm la ce promit acum partidele, în viitorul domnilor de la PSD și PNL sună foarte bine pentru bucureștenii mai ales din sectorul 1, dar cu prezentul și cu trecutul stau mai prost. Noi dacă ne uităm la prezentul și la trecutul se vede lupta pe care am dus-o, se vede faptul că Parcul Tineretului, chiar dacă au tăiat 300 de copaci, chiar dacă buldozerele erau acolo, noi am salvat acest parc și am salvat prin perseverența noastră. Și nu este singurul parc. Am spus 90 de procese câștigate, unde am luptat pentru binele comunității. La asta trebuie să ne uităm: trecutul, ce-am făcut, ce-am dovedit până acum.

Vorbeam și cu Nicușor Dan și spunea că ați avut o mare problemă și v-a fost foarte greu să strângeți semnăturile. Dacă sunteți atât de entuziaști, atât de competenți și sunteți sau vreți să fiți o alternativă la clasa politică de ce credeți că românii nu s-au înghesuit să vă dea semnătura, să vă dea această șansă de a candida atât de repede?

Până la urmă știți că am strâns dublu de semnături decât era nevoie. Este un mic aspect cultural. Eu sunt manager de douăzeci de ani, am gestionat firme mari și bugete mari și acțiuni complicate și complexe. Aici pentru mine era clar câte semnături trebuie să strângem în fiecare zi. Felul în care voluntarii, oamenii lor văd lucrurile e un pic diferit. La început nu s-au mișcat și, când au văzut că chiar e nevoie de implicarea lor, a fost o mișcare imensă la sfârșit. Eu, chiar după ce s-a terminat termenul, primeam încă sute de semnături. E o formulă de gestionare a timpului din partea oamenilor. Eu cred în implicarea lor. Când vor vedea că într-adevăr se poate, cred că toți vor veni să ne susțină.

Cam credeți că va dura, în timp, această convingere?

La asta lucrăm acum. Din acest motiv sunt și acum cu dumneavoastră. Suntem deja destul de numeroși. Așa spun mereu. Suntem competenți, pentru că, v-am spus, știm instituțiile statului și prin jobul nostru fiecare suntem niște profesioniști. Noi știm ce avem de făcut. Suntem competenți, suntem implicați, și acest lucru sper că vi l-am dovedit, și suntem din ce în ce mai mulți. Eu cred că din elanul pe care îl văd, de toate scrisorile și toate mesajele de încurajare pe care văd, eu cred că lucrurile se vor mișca. Când stau vorbă cu cineva după câteva minute sau și chiar cei mai sceptici, după câteva minute, ei înțeleg că într-adevăr este o forță, o forță nouă care se ridică și că avem șanse, să știți, avem șanse mari.

Nu v-a întrebat nimeni de ce ați renunțat la jobul dumneavoastră din multinațională pentru administrația locală? Totuși un primar nu este chiar bine plătit…

Înțeleg ce spuneți, dar trebuie să vedeți un lucru. De douăzeci de ani fac meseria aceasta de management. Este un joc pe care îl cunosc bine, este într-adevăr o carieră interesantă, dar ar fi o onoare, chiar dacă acest cuvânt în România a pierdut un pic din sensul lui, ar fi o onoare să devin primar, în România, pentru a schimba lucrurile și pentru acest lucru, vedeți, sunt gata să renunț la niște venituri. Trebuie să vedeți și un lucru. Eu deja sunt o persoană destul de bogată, chiar dacă am început de la zero, când am venit din America, am locuit în acest apartament de care vă vorbeam mai devreme.

În ce cartier era?

Aviatorilor, Băneasa. Era matematiciană mama lui și a primit acest apartament într-un bloc care abia fuseseră construit în sector 1. Eu deja sunt o persoană care am cu ce să trăiesc, să știți, și chiar mai mult, dar aici poate o parte dintre oameni, dintre cetățeni nu m-ar înțelege. Am copii și cred e bine să le arătăm că trebuie luptat și că faptul că vom avea un venit un pic mai mic pentru ei va fi un lucru foarte bun.

Ce limbă vorbiți în casă?

În casă eu vorbesc limba franceză cu copiii. Care este logica? Fiecare vorbește limba lui maternă. Nu e bine ca soțul meu să vorbească limba franceză cu ei, că are un accent. Nu e bine ca eu să vorbesc limba română cu ei, că vă dați seama cum ar vorbi ei după. Ei sunt în sistemul de învățământ românesc. Ei vorbesc română toată ziua și așa acum am spus deja în alte interviuri eu am dat aproape totul României, totuși, eu cred că e bine ca copiii mei să știe limba franceza. Eu ie-am învățat să citească în franceză înainte să învețe să citească în română, pentru că e mai dificil în limba franceză și, din când în când, când am timp, le fac și o dictare ca să știe să scrie fără greșeli. Eu sper că vor fi suficienți de inteligenți și implicați, ca să spun așa, ca să învețe să scrie în franceză fără greșeli.

Copiii dumneavoastră învață la o școală publică, de cartier?

Da. Cele trei fetițe mici se duc, cum ați spus dv, la o școală publică din cartier și băiatul nostru, care a fost la început la Tudor Vianu, în sectorul 1 – totul este în sectorul 1 – s-a dus la acest liceu de olimpici, într-o clasă de olimpici, într-un liceu privat, dar și acolo are bursă pentru că este un elev foarte bun.

Soțul dumneavoastră e la fel de implicat ca dumneavoastră sau v-a spus: ce te-a apucat acuma să intri in politică, să-ți lași jobul? Ce ne facem?

Nu, el e extrem de mândru de mine. El mă susține foarte mult. El este o persoană care este mai rezervată decât mine, mai puțin expansiv și i-ar fi mult mai dificil să facă ceea ce fac. El este un matematician, face cercetare la Institutul de Matematică al Academiei Române, tot în sectorul 1. El mă susține foarte, foarte mult și, de fapt, mi-e extrem de recunoscător că fac acest lucru.

Chiar credeți că vă vor vota românii? Sunteți femeie și sunteți și franțuzoaică.

Să știți că sunt o femeie, e adevărat, dar sunt o femeie puternică. Am 1.84 cm. Am gestionat mii de oameni. Mă duc pe șantier. Pot să vă arăt niște filmulețe care au fost făcute acum zece ani, unde sunt cu cască și tot echipamentul de protecție. Faptul că sunt o femeie în nici un caz nu este o problemă.

Mi-ați spus că sunt franțuzoaică. Eu cred că acest lucru poate să fie un avantaj.

E un alt standard de calitate a vieții, de moralitate. Știu cum ar trebui să fie gestionat un oraș. Eu văd cum părinții mei sunt implicați în orașul în care trăiesc. Eu văd cum se desfășoară o dezbatere publică, cum ar trebui cetățenii să fie implicați. Aici se face totul altfel.

Altfel însemnând ce?

Suntem un pic în Evul Mediu când e vorba de a gestiona un oraș. Felul în care se gestionează orașul e foarte departe de ce ar trebui să fie. Ar trebui să fie nu numai transparent, adică spun ce fac, ar trebui să fie: facem împreună. Orice lucru care se face într-un oraș în Europa începe cu o dezbatere publică cu toți oamenii care sunt implicați, cu toți vecinii, cu toate asociațiile, cu școlile, cu absolut toată lumea este impactată de proiectul respectiv. Și această perioadă de dezbatere publică durează mult. Acolo se hotărăsc lucrurile. Acolo este miza. Partea de construcțiese face câteva luni, nu e acolo problema. Aici e puțin altfel. Se începe construcția, se ia o decizie, nimeni nu află de ce, se ia o decizie complet netransparent și nici nu înțelegem care este miza în spate, de ce s-a luat decizia respectivă și apoi totul se bâlbâie când e vorba de construcție.

Și după aceea vine DNA-ul, că așa se întâmplă de fiecare dată.

Cred că deja știm acest lucru. Eu lucrez, de fapt sunt director general, la o firmă de proiectare și consultanță. De fapt, cea mai mare firmă de proiectare și consultanță din Franța. O firmă de un miliard cifra de afaceri, 13.000 de ingineri care lucrează. În România, evident, suntem mai puțini, dar deja era un șoc când am ajuns, în sensul că în loc ca partea de proiectare, studiile premergătoare să fie perioada cea mai lungă, unde studiem bine terenul, vedem care sunt utilitățile de acolo, care este terenul, calitatea terenului și facem un studiu absolut beton, aici se face altfel. Studiile, oamenii spun, sunt decât hârtii, în trei luni s-au făcut. Și atunci nu se dă timpul necesar pentru studii și apoi pe partea de construcție vedem rezultatul la Orăștie Sibiu.

Care este oferta dumneavoastră pentru cetățenii sectorului 1, în afară de această dezbatere pe care o promiteți că o veți face?

Eu ce vreau să ofer este o viață normală, o viață normală de oraș, adică trotuar pentru pietoni, piste de bicicliști,străzi și parcări pentru mașini. Nu vi se pare normal?

Este normal.

Primul lucru, sigur, siguranța tuturor. Vrem un oraș în care ne simțim siguri. Adică persoanele care sunt pietoni, cu cărucior, să poată să circule în siguranță. Știți că sunt foarte multe accidente care implică pietoni. În fața mea un om bătrân a fost călcat de o mașină pe trotuar. E o mare problemă. Siguranța. În România oamenii s-au obișnuit cu acest risc. Nu e acceptabil. Apoi siguranța în clădirile publice. Nu vreau să amintesc tragedia de la Colectiv. Siguranța în sensul că atunci când avem o problemă și ajungem la spital, avem un spital la nivel european, tehnologic și de competențe, care se va ocupa de noi. Sectorul 1 are patru spitale. Aceste spitale nu sunt la nivelul care ar trebui. Ca să putem să ne ocupăm în mod competent de oamenii care ajung la spital, trebuie ca problemele minore să fie preluate de alte centre de proximitate. Trebuie aceste alte centre de proximitate folosite la maxim. Este centrul Caraiman, un exemplu, care este subfolosit la ora actuală. În parte este gol. Am vorbit de siguranță. Acuma să vorbim de sănătate. Am început un pic cu spitalele. Sănătate înseamnă să te hrănești cum trebuie. Știți că toate piețele din sectorul 1 una după alta dispar. A fost Piața Amzei care aproape a dispărut, Piața Dorobanți care a dispărut, Piața Floreasca aproape a dispărut și Piața Chibrit . În Franța știți că sunt piețe volante, care sunt de mare preț, toată lumea știe în orașul lui, că, de exemplu, lunea și miercurea vine piața…

Sunt câteva și în București.

Acest lucru face parte din viața cotidiană care îți permite sa te hrănești bine, cu niște produse de calitate. Când vorbim de sănătate, vorbim și de parcuri, de poluare, să ai acces la un aer bun. Aici intervine proiectul meu simbol, cum ar fi „Litoralul București”, unde mi-am făcut lansarea. Plămânul Bucureștiului, dacă vă uitați pe hartă, este în mijlocul sectorului 1. Avem aceste lacuri, cu malurile lor verzi și astăzi sunt complet abandonate. Domeniul public este poluat. Toate aceste case care s-au construit au deversat apele lor murdare în aceste lacuri, pentru că nu sunt racordate la canalizare. Nu e corect.

În cât timp credeți că puteți să puneți în practică aceste planuri?

Și nici n-am terminat. N-am terminat cu creșe și grădinițe. Nu s-a făcut un inventar al domeniului public. Acest domeniu public nu numai că este extrem de important, dar dispare an de an. Sunt 8.000 de locuințe convenabile, care aparțin de Primărie, care au dispărut în opt ani și s-au vândut la prețurile din 90, la niște chiriași, prietenii sistemului.

Stiți ce vă așteaptă acolo, la primărie, pentru că ați văzut câteva mandate a fost ales un primar cu niște scoruri electorale foarte mari și acum a fost puțin reținut de către procurori pentru niște fapte de corupție destul de grave. Credeți că puteți să țineți sub control ceea ce se întâmplă acolo?

Eu cred că da, pentru am o armă extrem de puternică și care nu este secretă: societatea civilă. Sunt foarte multe asociații, cu mulți cetățeni în spate care abia așteaptă să fie implicați. Astăzi aceste asociații sesizează mereu instituțiile publice cu toate abuzurile, dar din păcate aceste abuzuri se fac cu complicitatea instituțiilor publice. Aceste asociații sunt o forță imensă care mă vor ajuta să gestionez aparatul Primăriei.

Faceți un fel de consiliu civic, să înțeleg.

ONG-urile, asociațiile abia așteaptă cu toată forța lor să coopereze. Astăzi energia lor este folosită pentru a combate împotriva instituțiilor publice. Ele abia așteaptă să combată pentru a ajuta comunitatea cu instituțiile publice. Vă dați seama cât de puternici am fi?

V-ați întâlnit cu ceilalți candidați la Primăria Sectorului 1 până acum?

M-am întâlnit cu candidatul PNL, da.

Și cum vi se pare?

Am impresia că suntem într-o piesă de teatru. Cum ar trebui să se desfășoare o astfel de întâlnire? El, fiind PNL, care a avut 12 ani de mandat, care la ora actuală are 19 consilieri din 27, ar trebui să spună: „Uitați ce am făcut, uitați ce fac”. M-am Întâlnit, de altfel, și cu domnul Florea, PSD, de la sectorul 5, care, la fel, 15 ani de PSD, acolo are majoritatea și ei în loc să spună: „Uitați ce am făcut și de ce a fost bine și de ce am făcut așa”, ei spun, nu, uităm de tot ce a fost, acum eu nu sunt asociat cu colegii mei, cu domnul Vanghelie, cu domnul Chiliman, am un program complet nou. În mod normal ei ar trebui să spună ce au făcut.

Nu credeți că au o șansă partidele din România să se reformeze? Poate oamenii aceștia sunt un prim pas.

Eu nu cred în nici un caz. Nici domnul Florea, nici domnul Nazare, nici unul. Sunt niște traseiști. Vă dau un exemplu cu domnul Nazare. El în 2009 a dat 10.000 mii de euro, banii lui, domnului Băsescu. A declarat că avea 40000 de euro și îl iubea așa de mult pe domnul Băsescu că i-a dat un sfert din averea lui cadou, donație. După doi ani sau după trei ani, nu știu exact, s-a dus în partidul antiBăsescu.

Domnul Nazare a rămas în partidul în care era, numai că domnul Băsescu a plecat și a făcut alt partid. Nu mai sunt în aceeași barcă, cum s-ar spune.

Domnul Nazare, de exemplu, vine din Brăila. Oamenii de acolo se plâng de faptul că acuma nu mai pune piciorul acolo. Se ocupă numai de București. Cariera lor este principala lor preocupare și ei sunt sprijiniți de partid. Nu e corect în momentul alegerilor să spună nu, nu, nu vorbim de trecut, vorbim numai de viitor. Și, vedeți, aici aș dori să mă adresez bucureștenilor direct. Avem șapte primari în București, din care șase sunt acuzați de fapte de corupție. Este incredibil. Dumneavoastră v-ați mai duce copilul la gradiniță dacă ați afla că în grădinița aia aproape toți educatorii sunt acuzați că au abuzat copiii? De asta e vorba.

Oamenii, spuneați mai devreme, sunt dezamăgiți. Credeți că vor ieși la vot?

Exact aici este lupta noastră. Trebuie să spunem oamenilor să se implice. Totuși, se vede cum în România putem să facem ceva.

Eu cred că, dacă cetățenii se implică exact cum facem noi, putem să reușim.

Noi, cu mijloace modeste, am primit foarte puține donații în trecut și chiar profit de ocazie, că mereu uit: nu am primit nimic de la domnul Soros. Din 150.000 de euro tot ce am primit în 10 ani, 1.200, nici măcar 1% poate să fie legat de domnul Soros, prin niște donații la pachet, indirect. Nu suntem asociați cu domnul Soros. Nu îl iubim pe domnul Soros, nu acceptăm nimic de la el, nu avem o legătură cu el. Cu mijloace modeste am reușit să facem o muncă imensă. Să salvăm parcul, să salvăm case, să salvăm patrimoniul. Dacă nu se implica societatea civilă, o poarte din România ar fi astăzi un depozit de cianură. Noi suntem exemplul viu că se poate.

Câți bani ați cheltuit în perioada de precampanie?

În precampanie aproape nimic.

Nimic? Sau a fost contabilizat la campania generală a partidului?

Nu, suntem obligați să facem o separație. Am făcut un flyer în 40.000 de exemplare și m-a costat 500 de euro și cred că am promovat unul sau două mesaje pe Facebook, fiecare m-a costat 900 de lei. La Uniunea Salvați Bucureștiul, la Centru, cred că Nicușor Dan a avut mai multe acțiuni, dar nu sunt sume foarte importante.

În cât timp ați învățat limba română?

Mi-a fost dificil și îmi cer iertare fiindcă fac încă multe greșeli. Să știți că am învățat limba română adultă. Când eram în America n-am învățat deloc. Soțul meu era singurul român lângă mine și era cu doctoratul lui și era extrem de concentrat pe doctoratul lui. Vorbeam în engleză împreună. El știa mai bine franceză. De fapt, eu îl învățam franceză. Apoi când am ajuns în `99, lucram la KPMG, totul era în engleză, limbajul de bază era în engleză. Eu lucram aproape numai cu investitori străini și limba era engleză și așa am învățat un pic mai târziu. Eu știu deja mai multe limbi, și să învăț încă o limbă nouă, fiind adultă, e foarte dificil, mai ales accentul meu.

Care cuvânt v-a dat cel mai mult bătăi de cap?

Sunt mai multe. Sunt niște cuvinte foarte speciale. Dor, de exemplu, care e un cuvânt pentru care nu există echivalent, suflet. Știți, este ceva specific în România și care îmi place foarte mult, este partea aceasta de suflet. Nu știu care ar fi cuvântul echivalent în franceză. Am învățat mai mult când mi s-a cerut, când m-am pregătit pentru examenul de cetățenie, pentru că știți că la acest examen avem o dictare, trebuie să citim un text, trebuie să facem mai multe lucruri și exact cum toți copiii de la școală am învățat mai mult.

Ce vi s-a părut cel mai greu la examenul acesta de cetățenie. Când v-ați luat cetățenia română?

La sfârșitul anul 2015, foarte recent. Buletinul meu, pe primul buletin scrie februarie 2016. Cel mai dificil probabil pentru mine este geografia, pentru că nu m-a deplasat destul. Știți ce m-au întrebat? Care este capitala județului Sălaj? S

Ați știut?

Am ezitat. Știam că Sălaj este lângă Cluj. Știam bine acest lucru și, nu știu, eram și un pic bulversată după două ore și i-am spus: „Spuneți-mă, vă rog, prima literă”. Mi-a spus Z și i-am spus imediat Zalău.

Ce apreciați cel mai mult la români?

Ce apreciez cel mai mult la români este, v-am spus, partea sufletistă. E un popor care este extrem de primitor. Toți prietenii mei francezi sau familia mea franceză când vine aici găsește un popor extrem de oameni extrem de calzi, extrem de sufletiști. N-aș vrea să schimbăm acest lucru pentru nimic. Sper că așa vor rămâne, că vor rezista materialismului ambiant, ca să rămână așa cum sunt.

Ce vă deranjează cel mai mult la români?

Resemnarea. Trebuie să se implice, se pot schimba lucrurile.

Care credeți că este cea mai mare problemă a românilor în acest moment?

Eu depun acum toate eforturile este pentru acest lucru, pentru a schimba clasa politică. Problema numărul unu în România la ora actuală este clasa politică. Dacă schimbăm clasa politică București, poate să fie un oraș la nivel european. Este deja în multe domenii, dar poate să fie pentru toți bucureștenii un oraș normal cum trebuie să fie în Europa, dacă schimbăm clasa politică.

Și, pentru final, știți vreun proverb în limba română?

Da. Casa arde și baba se piaptănă.