Sunt mai fericiți angajații care lucrează de acasă?

Angajații care lucrează de acasă sunt mai productivi și mai fericiți – cel puțin acestea sunt concluziile unora dintre cele mai recente studii ale specialiștilor în resurse umane. Privită inițial cu scepticism din partea angajatorilor, politica denumită „remote work” sau „télétravail” începe să devină un atu la recrutare, mai ales atunci când firmele caută specialiști cu competențe greu de găsit pe piață. Care sunt beneficiile muncii de acasă și cât de adaptate sunt companiile din țara europeană cu cea mai scăzută rată a angajaților care pot să lucreze de unde vor?

„Colegii se uită cu invidie la mine pentru că, spre deosebire de ei, eu pot să lucrez în unele zile de vineri de acasă”, spune Andreea, 30 de ani, proaspăt numită în funcția de manager al unei divizii noi din cadrul unei multinaționale din sectorul serviciilor financiare. Înconjurată la birou de colegi care au ca principală responsabilitate activitatea de vânzare, Andreea spune că profită în zilele în care poate să lucreze de acasă de liniștea de care are nevoie pentru a face prezentări sau pentru a răspunde la solicitările mai ample venite din partea clienților.

Statisticile arată că mai puțin de 1% din totalul angajaților din România au posibilitatea oferită de angajator de a lucra de acasă, fie și ocazional, potrivit datelor pentru anul 2015 publicate de Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene. Astfel, România este țara cu cea mai scăzută rată de adopție a practicii care permite angajaților să muncească de acasă din Uniunea Europeană.

În schimb, unu din trei angajați din Olanda, Luxemburg sau Suedia poate să lucreze de acasă mereu sau ocazional, iar o politică similară se aplică pentru un sfert dintre salariații din Finlanda, Danemarca, Marea Britanie sau Belgia, mai arată datele Eurostat. La nivelul întregii UE, 14,5% dintre angajați au posibilitatea de a lucra și de acasă.

De flexibilitatea politicilor de HR din alte state europene a beneficiat și Lucian S., 28 de ani, care s-a angajat în domeniul IT încă de acum șapte ani, de când era student și lucra pentru o companie din Olanda. Deși până în prezent a schimbat doi angajatori, niciodată nu a avut un birou la care să meargă.

„Nu am lucrat niciodată într‑un birou al unei firme. În perioada studenției, locuiam în Londra și am lucrat de acasă pentru un angajator din Olanda, companie care nu avea niciun angajat care să lucreze altfel decât de la domiciliu. Ulterior, m-am angajat la o companie britanică și, deși nu am căutat neapărat asta, mi-a surâs ideea propusă de ei de a lucra în continuare de acasă”, a spus Lucian, care este absolvent al Facultății de Calculatoare – specializarea Inteligență Artificială – în cadrul Universității Sheffield din Marea Britanie. În prezent, el este DevOps Lead la o companie telecom cu acționariat britanic și locuiește în București.

„Deși, teoretic, poate părea că munca de acasă oferă posibilitatea unui program flexibil, eu am program fix în fiecare zi, de la ora 9 la 17:30 (ora Marii Britanii -n.red.). Totuși, chiar dacă am program standard de lucru, măcar nu mai pierd timpul pe drumul până la serviciu și nu sunt întrerupt atât de des de către colegi – deși pot fi sunat frecvent”, mai spune Lucian. Ca dezavantaj al muncii de acasă este, spune el, faptul că nu poate interacționa, măcar din când în când, cu colegii de muncă. Ideal, pentru el, ar fi ca una dintre cele 5 zile de lucru să fie petrecută la birou, alături de colegi, scrie bm.

Multe companii locale, chiar din rândul celor care activează în sectorul IT, nu au însă o politică prin care să le permită salariaților să lucreze de acasă. Acesta este și cazul sutelor de angajați ai furnizorului francez de servicii de consultanță și dezvoltare de software Pentalog, care are birouri în Brașov, București, Iași, Cluj și Sibiu.

„Noi în mod normal nu avem angajați care lucrează de acasă, deși cred că aceasta este o tendință care ar putea să mai rezolve din problema legată de lipsa de resurse umane din industrie. (…) Sunt mulți freelanceri în IT care lucrează pentru mai multe proiecte simultan, pentru clienți din România sau din străinătate. De aceea, vor flexibilitate solicitând posibilitatea de a lucra de acasă sau în regim part time”, a explicat Monica Jiman, directorul general adjunct al Pentalog.
Explicațiile pentru care angajații Pentalog nu au posibilitatea să lucreze de acasă sunt legate de faptul că firma dezvoltă multe proiecte pentru start‑up-uri pentru care angajații trebuie să lucreze în echipe și, în plus, compania derulează multe activitați de dezvoltare profesională care se fac la locul de muncă (de tipul „learning lunch”).

„În străinătate, munca de acasă este mai frecvent întâlnită pentru că angajații petrec foarte mult timp pe drumul de acasă până la serviciu. (…) Totuși, oamenii cer să lucreze de acasă și unele companii le oferă această posibilitate, mai ales că în anii trecuți existau mulți angajați pe PFA, iar companiile voiau să respecte măcar parțial normele legale ale acestor tipuri de contracte”, a mai spus Monica Jiman.

Chiar dacă situațiile sunt mai rare în România decât în alte țări, companiile încep să ofere posibilitatea muncii la domiciliu ca beneficiu pentru angajați, în speranța de a le crește nivelul de devotament profesional și productivitatea.
Astfel, una dintre companiile care au adoptat, destul de recent, practica muncii de acasă, este grupul Renault România, care a introdus „télétravail-ul” din toamna anului trecut.

„În prezent, după 7 luni de la lansare, avem peste 560 de salariați care lucrează o zi pe săptămână de acasă, în diverse domenii de activitate: off-shoring, inginerie, achiziții, financiar, resurse umane, informatică etc. În medie, raportat la activitățile pretabile acestui mod de lucru, 13% din salariați lucrează de acasă, dar sunt activități specifice (ex.: off‑shoring) unde 35% din salariați au optat pentru télétravail”, a explicat Dana Oprișan, director executiv de resurse umane în cadrul grupului Renault în România.

Pe de altă parte, companiile nu sunt încă suficient de pregătite din punct de vedere logistic să facă față unei generații de angajați virtuali, este de părere Cristina Postolache, managing partner în cadrul firmei cu activități în domeniul resurselor umane Big4HR. „Companiile nu și‑au adaptat infrastructura în așa fel încât să permită angajaților să aibă acces la informațiile companiei de acasă, iar datele confidențiale să fie bine protejate. Modul în care este reglementată munca de acasă și lipsa unor metode suficiente de control sunt factorii care influențează companiile atunci când stabilesc politicile de resurse umane. Totuși, oamenii vor să lucreze de acasă, iar această tendință va deveni tot mai populară, întrucât se pierde din ce în ce mai mult timp în trafic”, a explicat Cristina Postolache.

În legislația muncii există câteva reglementări referitoare la munca de acasă. Codul muncii are trei articole care reglementează la munca la domiciliu (108, 109 și 110) și care prevăd, printre altele, următoarele aspecte: „salariații cu munca la domiciliu își stabilesc singuri programul de lucru”, „angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă”, „contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă și conține și următoarele: precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului; obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează”.

„Deși Codul muncii permite posibilitatea muncii de la domiciliu, există foarte puține persoane care pot să lucreze de acasă, pentru că și structura economiei României concentrează o mare parte a angajaților în domenii – cum e sectorul industriei – care nu permit o astfel de practică. În general, posibilitatea muncii de acasă este un beneficiu oferit de către angajatori celor care vor să stea acasă mai mult decât perioada legală de concediu de creștere a copilului”, a spus avocatul specializat în dreptul muncii Costel Gîlcă.