Omul din umbră care vrea să îl facă pe Donald Trump președinte

Puțină lume a auzit de Manafort, poate din cauza lumii prin care se învârte. Omul este unul dintre acele personaje care construiesc istoria din umbră, sau cel puțin o influențează. Potrivit unui fascinant profil făcut de Franklin Foer în revista Slate, sub titlul „Americanul tăcut”, Paul Manafort este printre cei mai mari arhitecți de strategie electorală ai ultimelor patru decenii și unul dintre cei mai eficienți. Și-a făcut o carieră din transformarea celor mai răi tirani în apărători ai libertății. Din acest punct de vedere, a-l face popular pe Trump pare floare la ureche.

Mar-a-Lago, palatul lui Donald Trump, este impresionant după standardele din Palm Beach, dar nu și după cele ale lumii dictatorilor. Spre exemplu, nu se poate compara cu Mejighiria, reședința fostului președinte ucrainean Victor Ianukovici. Trump are 33 de băi și trei buncăre, însă vilei sale îi lipsesc turma de struți, galionul plutind pe un iaz și setul de crose de golf din aur. Lui Manafort nu-i pasă de aceste diferențe. A lucrat pentru ucrainean și-l va ajuta și pe Trump. A ajuns cel mai important consilier de campanie al americanului.

Trump a apelat la Manafort pentru ceea ce la început părea să fie o sarcină tehnică: Manafort se pricepe să-i strunească, prin presiuni sau cu vorbe mieroase, pe delegați la adunările cu probleme. A mai făcut-o, asistându-l pe Gerald Ford când acesta înfrunta insurecția lui Ronald Reagan în 1976. A avut o lungă colaborare cu lideri republicani, care s-au bazat pe el să le atragă delegați și voturi, să le regizeze, în cele mai mici amănunte, spectacolele electorale.

Având în vedere experiența și talentul său, era evident că Manafort nu s-ar fi limitat doar la atragerea publicului către Trump, o sarcină de altfel foarte importantă. Nu a durat mult și consilierul a încercat să preia controlul operațiunilor lui Trump – gestionarea bugetului, cumpărarea de publicitate, îndrumarea politicianului către un teleprompter și departe de atacurile incendiare, de bâlci, la adresa opozanților.

Unii au văzut în angajarea lui Manafort un act disperat: Trump a apelat la o relicvă dintr-un trecut îndepărtat pentru a compensa pentru infrastructura de campanie lacunară. În realitate, aducerea lui Manafort este o lovitură. Omul este printre cei mai importanți consilieri de campanie din ultimii 40 de ani și unul dintre cei mai eficienți. A revoluționat în repetate rânduri practicile de lobby, deși este reținut în a-și etala public influența.

Spre deosebire de vechii parteneri de afaceri Roger Stone și Lee Atwater, Manafort nu poate fi descris ca emfatic. Stă la hoteluri de lux, dar nu iese din cameră să mănânce. Rămâne acolo să-și facă planurile. Când iese totuși să cineze cu un grup, stă în capătul mesei și vorbește foarte puțin, dând impresia că își pătrează ideile scumpe pentru conversații în privat cu clienții săi.

„Manafort este o persoană care nu iese neapărat în evidență. Nu este nimic egocentric la el”, povestește economistul Anders Aslund, fost consilier al guvernului ucrainean.

Fostul editor al The Washington Post Mary McGrory l-a descris ca având o personalitate calmă, neutră, deși i-a remarcat „ochii căprui triști”. În pofida zecilor de ani în care a acumulat influență la Washington și în alte capitale ale lumii, Manafort nu a fost niciodată subiectul unui profil de revistă. A distribuit comentarii presei atunci când voia și acolo unde voia, adică aproape niciodată și nicăieri înainte de sosirea în tabăra lui Trump.

Citește în continuare pe Business Magazin.