Cum afectează bebelușul emoțiile din timpul sarcinii

De cele mai multe ori, problemele psihologice ale adultului își au cauza chiar în perioada în care mama era însărcinată. „Există așa numita memorie senzorială a corpului și multe din experiențele pe care mama le trăiește în timpul sarcinii își pun amprenta în dezvoltarea fizică, dar și psihică și afectivă a viitorului copil. Inima începe să bată la făt înainte de a se forma creierul. Cercetările făcute de Joel și Beatrice Lacey de la Institutul de Cercetare Fels au descoperit că atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima nu răspunde imediat. Răspunsurile ei depind de natura sarcinii și de tipul de procesare mentală. Creierul se supune tuturor mesajelor și instrucțiunilor trimise de către inimă, mesaje ce ar putea influența comportamentul unei persoane.

Câmpul electromagnetic al inimii este de aproximativ 500 de ori mai mare în forță decât câmpul electromagnetic produs de creier. El nu numai că penetrează fiecare celulă a corpului, dar e suficient de puternic pentru a radia în afară, în câmpul din jurul nostru, o radiație ce poate fi măsurată de către magnetometre.

Cinci minute de furie îi pot lua sistemului imunitar al corpului aproape șase ore pentru recuperare – o realitate măsurată prin nivelurile IgA (imunoglobulină A).

Cinci minute de bucurie, de compasiune, cresc imediat nivelul de IgA cu 41% și continuă să crească timp de șase ore după”, precizează psihoteraputul.

Emoțiile negative întrerup ritmul inimii, acesta devenind inegal și dezordonat. „Emoțiile pozitive produc ritmuri line și armonioase, care măresc capacitatea de concentrare a unei persoane, intuiția și îmbunătățesc comunicarea cu ceilalți. Acum câțiva ani a venit la terapie un domn, în jur de 40 de ani, care mi-a spus că de mic copil se speria de orice obiect ascuțit, inclusiv un pix pus pe masă cu vârful spre el. Acum lucra în armată, dar avea de fiecare dată o tresărire când se confrunta cu o astfel de experiență. În timpul unei ședințe de psihoterapie ne-am dat seama că este posibil să fie o cauză din perioada intrauterină. Domnul nu-și aducea aminte ca mama sa să-i fi povestit vreun episod traumatic de atunci, ba chiar îi spusese că au fost numai momente frumoase și a fost foarte fericită. L-am rugat să o roage să-i povestească acum cum a fost toată perioada sarcinii, fără să-i spună și motivul pentru care pune această întrebare. Mama i-a spus că a fost într-adevăr foarte fericită, nu i-a fost nici măcar greață vreun moment, ba chiar gătea foarte mult, i se dezvoltase un fel de plăcere de a găti. Și-a adus aminte că în luna a 7-a era în bucătărie, pregătea ceva și la un moment dat s-a speriat de un cuțit mare de tăiat carnea, pe care ea însăși îl pusese pe masă cu vârful spre ea”, spune psihoterapeutul Anca Kosina de la clinica ProVita.

De asemenea, se poate întâmpla ca o traumă din copilărie să fie o parte a cauzei unei depresii declanșate la maturitate, în special dacă acea traumă a fost însoțită și de o pierdere, o separare de cineva. „Perioada de graviditate și nașterea produc schimbări fizice, emoționale și raționale majore, atât pentru viitoarea mamă, cât și pentru cei doi parteneri care vor deveni părinți. Aducerea pe lume a unui copil schimbă cursul vieții celor doi parteneri pentru totdeauna. Acest lucru este uneori greu de controlat, alteori greu de tolerat. Din acest motiv, câteva vizite regulate la un psihoterapeut vor fi binevenite.

În principal, în psihologia gravidei și lăuzei, aceste întâlniri, urmăresc:

1. Controlul emotivității și anxietății;

2..Conștientizarea corporală;

3. Controlul durerii și al senzației de oboseală;

4. Reducerea stresului;

5. Dezvoltarea gândirii pozitive și a încrederii în sine;

6. Dezvoltarea comunicării cu alții și cu sine.

7. Mobilizare și „acordare motorie” în funcție de specificul situațiilor;

8. Echilibrarea, reechilibrarea sau normalizarea stărilor psihice cum sunt: agitația, rigiditatea, pasivitatea, neîncrederea în sine, lipsa de concentrarea, agresivitatea”, afirmă psihoterapeutul Anca Kosina.