Papa Francisc: viața ca știre

Papa Francisc a răspuns mereu, cu un firesc dezarmant: „Preocuparea pentru săraci există în Evanghelie și în tradiția Bisericii, nu e invenția comunismului și nu trebuie ideologizată, o preocupare care își are originea în Evanghelie, atestată deja în primele secole creștine, în scrierile primilor Părinți ai Bisericii (…) Când Biserica îndeamnă la învingerea se află departe de orice interes politic și de orice ideologie, fiind inspirată doar de cuvintele lui Isus, dorind să-și își ofere contribuția la construirea unei lumi în care să avem grijă unii de alții”.

A-i ignora pe săraci- obișnuiește să spună – înseamnă a-l disprețui pe Dumnezeu.

Luni, la Roma, le-a vorbit funcționarilor din Programul Alimentar Mondial al Națiunilor Unite, cerându-le să lupte pentru „denaturalizarea sărăciei extreme” și „debirocratizarea foametei”.

A făcut și o memorabilă radiografie și o a hipercomunicării care împietrește inimile: „Excesul de informație de care dispunem generează gradual stării de mizerie. Adică, încetul cu încetul, devenim imuni la tragediile altora și le considerăm ca pe ceva de la sine înțeles. Sunt atât de multe imaginile care ajung la noi, încât vedem durerea, dar nu ne mișcă, auzim plânsul dar nu-l alinăm; vedem setea, dar nu o potolim. În această lume, multe vieți devin o parte dintr-o știre ce în scurt timp, va fi înlocuită de o alta. Și, în timp ce știrile se schimbă, durerea, foamea și setea nu se schimbă”.

Întrebat, în noiembrie anul trecut, într-un interviu cu un ziar olandez, ce îi lipsește, Suveranul Pontif a răspuns: „strada”. E motivul pentru care a refuzat impresionantul apartament papal, părându-i-se ca „o pâlnie în sens invers, adică mare, dar cu o ușă mică”. Temându-se că l-ar izola, a preferat să se stabilească într-un apartament din Casa Sfânta Marta.

„Viața ca știre” și „pâlnia în sens invers” – două metafore îngemănate.