Cât muncesc și cât produc românii. O statistică rece care ne arată locul în Europa

8 ore de muncă pe zi, cinci zile pe săptămână și productivitate/oră de muncă de doar 51,1%. Cam așa s-ar putea traduce nivelul la care a ajuns eficiența pe piața muncii din România, potrivit un studiu Eurostat, publicat luni, și citat de Le Monde, care ia în discuție evoluția celor 28 de state membre UE, din 2005 până în 2015, în acest sector.

La pol opus față de România se situează cei din Luxembourg, care înregistrează 180,8% la capitolul productivitate/oră de muncă, cel mai ridicat nivel din UE, deși petrec doar șapte ore/zi, 1.909 pe an, la birou, conform datelor din 2015, afișând, totuși, o ușoară urcare față de 2005, când, pe an, aceștia munceau 1.824 de ore. Luxemburghezii se situează pe primul loc și în ceea ce privește valoarea salariului minim brut pe economie, care este de 1.922 euro/lună.

De departe, cei din Franța au cel mai mult timp liber din Europa, petrecând, în medie, doar 6,33 de ore/zi la birou, iar într-un an 1.646, bifând o ușoară coborâre față de cât munceau în 2005, respectiv 1.661 ore pe an. În ciuda orelor extrem de puține petrecute la muncă, francezii se pot lăuda cu o productivitate de 128,5% și cu un salariu minim brut pe economie de 1.458 euro/lună. Francezii sunt printre cei mai reactivi europeni când vine vorba de apărarea drepturilor angajaților. De la începutul anului, francezii au ieșit în stradă, în mai mai multe rânduri, pentru a protesta față de controversata reformă a legii muncii. Printre propunerile ministrului francez al Muncii, Myriam El Khomri, criticate vehement de către francezi, s-au numărat și următoarele: reducerea bonusurilor pentru orele suplimentare de muncă de la 25% la 10%; prelungirea programului de lucru pe săptămână, în „cazuri excepționale”, până la 60 de ore; acordarea unei flexibilități întreprinderilor în materie de angajări și concedieri.

În ceea ce privește productivitatea muncii/persoană angajată, deși România a crescut de la 35,3%, nivelul din 2005, la 56,7%, cât a înregistrat în 2014, aceasta se menține, și în acest caz, tot pe penultimul loc.

În schimb, Luxembourg se plasează din pe primul loc cu 167,2%, urmată de Irlanda cu o productivitate a muncii/persoană angajată de 144%. Pe al treilea loc, la acest capitol, se situează Belgia, unde productivitatea muncii/persoană angajată este de 129,5%, iar numărul de ore, muncite pe an, se ridică la 1.758, în urcare față de valoarea înregistrată în 2005, de 1.709 ore petrecute la birou.

Următoarele două țări, în acest clasament, sunt Franța și Austria, unde productivitatea muncii/persoană angajată a atins, în 2014, nivelul de 115,3%. Spre deosebire de francezi, austriecii petrec mai multe ore la birou, însă diferența dintre cele două țări nu este una semnificativă. Spre deosebire de 2005, când austricii adunau, într-un an, 1.898 de ore petrecute la locul de muncă, până în 2015, aceștia au ajuns să stea birou 1.797 de ore/an, respectiv 6,91 ore/zi.

Pe de altă parte, din 2005 până în 2014, despre România s-ar putea spune că a stagnat în privința evoluției orelor de muncă/zi, comparativ cu celelalte 27 de state membre. De la 2.132 de ore/an de muncă, respectiv 8,2 ore pe zi, în 2005, un român a ajuns să muncească, în 2014, 2.080 de ore pe an, însemnând opt ore de muncă zilnic. În schimb, cei mai norocoși sunt francezii, belgienii și irlandezii, care se pot lăuda cu 6 ore de muncă/zi, urmați de cei din Luxembourg și Olanda care petrec 7 ore/zi la birou, conform datelor din 2015 centralizate de Eurostat.

Dintre toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, statul care a înregistrat cea mai mare reducere a orelor de muncă este Letonia. Dacă în 2005, letonii petreceau, de-a lungul celor 12 luni, 2.143 de ore la birou, în 2015, aceștia au ajuns la 1.905 ore, însemnând o scădere de 238 de ore.