De ce spun tehnocrații prostii?

Fostul ministru al Comunicațiilor, Marius Bostan:

„Unii profesori pur și simplu își bat joc de meseria lor și spun că au salarii mici. Domnule, mergi acasă, dă-ți demisia. Dar nu să îți bați joc de viitorul copilului. Justificarea că ‘am salariu mic’ e o imbecilitate (…) Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună, nu mult, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis.”

Fostul ministru al Transporturilor, Dan Costescu:

„Este normal să fie mai mare biletul de tren, în toate țările civilizate este la fel. Trenul este un lux și oamenii plătesc mai mult ca să-l aibă.”

Lectură la prima vedere

Bostan și Costescu au capitulat în fața sistemului.

Bostan dă semne că nu vede că finanțarea repetat slabă a sistemului de educație a dat profesori de variate valori. Bostan, în plus, nu vede, tocmai el, un ministru al IT-ului, că elevul are experiențe pe net mai palpitante decât eterna dispută cine este de vină, oul sau găina, proful sau părintele, în privința educației sale.

Costescu vorbește de tren ca de un lux. Omul nu a pus mâna, a lui sau a vreunui consilier, pe un creion ca să calculeze simplu pe regionale, pe număr de vagoane, pe număr de călători ce este rentabil ce nu e, care este concurența.

Ori sunt tehnocrat, ori nu mai sunt?

Două gafe. De ce? Cei doi s-au discreditat. Adică, și-au anulat statutul de tehnocrați. Ambii au spus niște prostii, au rostogolit banalitățile unui om nepriceput în domeniu.

De ce au spus prostii?

Gafele lui Bostan – Costescu arată lipsa oricărei culturi a competivității.

Ce este aia? Un tehnocrat, într-o definiție aproximativă, este un om care nu pune emoție în propriile cuvinte, verifică înainte de a se pronunța și, mai ales, are soluții.

Bostan și Costescu au mințile formate într-o zonă declarativ captivă culturii competivității (vezi CV-ul ambilor: unul, USAID, Banca Mondială și Comisia Europeană, celălalt, Forschung Mess – und Daten-Technik Zentrum și Sistematic Engineering), ceea ce presupune îndeplinirea unor proceduri, o privire asupra competiției, o educare a propriei echipe, o împlinire pentru ascensiune a unor performanțe. În gafe, cum spuneam, nu se observă nici pic de cultură corporatistă.

De ce spun tehnocrații prostii? Recapitulare

1. Se simt stăpâni pe pozițiile lor și consideră că este momentul să arate că nu sunt vinovați ei, ci alții de stadiul unei reforme. De exemplu, părinții iresponsabili, profesorii slab pregătiți și plângăcioși.

2. Nu au adoptat suficient cultura competivității și sunt prostiți de sistem. Ambii gafeuri sunt băieți din sistem. Nasol moment. Dacă acuzam politicienii că nu știu sistemul, acum Bostan-Costescu nu au devenit altceva decât ecoul băieților din sistem.

Adică, demult, nu se știe de când, poate niciodată, Bostan-Costescu nu au mai gândit cu capetele lor. De la distanță, pe vremea numirii lor, păreau luminați, niște tehnocrați, nu? De fapt, ei nu erau altceva decât niște bieți călăreți fără cap.