Insulele pe care se ceartă șase țări. Conflictul care poate avea consecințe la nivel global

Insulele din Marea Chinei de Sud sunt disputate de șase guverne. China, Taiwan și Vietnam își dispută insulele Paracel, situate în nordul mării. China, Taiwan, Vietnam și Filipine au pretenții asupra unei părți însemnate din insulele Spratly (primele trei le revendică în totalitate), iar Malaiezia și Brunei revendică anumite insule sau formațiuni din acest lanț, care sunt situate în apropierea coastelor lor. Toate aceste țări, în afară de Brunei, administrează unele insule, deși există și numeroase insule care nu sunt ocupate de nicio țară. Disputele dintre China, cel mai aprig jucător, și celalalte țări din Asia de Sud-Est au creat o zonă fierbinte, în care forfotesc conflicte ce tind să ia o turnură militară. SUA, care se declară neutre, au căutat să mențină libertatea de navigație în zonă și să sprijine celelalte națiuni din Asia de Sud-Est afectate de pretențiile teritoriale ale Chinei. Mai mult, în toamna lui 2015, SUA au semnalat că vor contesta suveranitatea Chinei și au trimis nave militare și avioane pentru a asigura accesul la principalele rute maritime și aeriene.

Pe de altă parte, chinezii și-au susținut pretențiile prin demararea unor construcții pe insulele din zonă și prin patrule navale. Ambele părți se acuză reciproc de „militarizarea” zonei. În ultimii ani, imagini din satelit au demonstrat eforturile sporite ale Chinei de a revendica terenuri în zonă prin crearea de la zero a unor insule artificiale, construcții de porturi sau instalații militare. Miza o reprezintă controlul navigației, într-o zonă traversată de foarte multe linii comerciale, dar și zăcămintele subterane de hidrocarburi. China extrage zilnic circa 4,3 milioane de barili de petrol, dar consumă de aproape trei ori mai mult, astfel că asigură două treimi din consum din importuri.

Chinezii pretind, de departe, cea mai mare parte a teritoriului, delimitând această zonă prin nine-dash line (linia din nouă puncte), care apare marcată pe hărțile chineze, delimitând aproape toată Marea Chinei. Beijingul spune că deține acele zone de câteva secole, când insulele Paracel și Spratly au fost considerate parte integrantă a națiunii chineze, susținând că în 1947 s-a emis o hartă care demonstrează aceste afirmații. Cu toate acestea, criticile spun că linia din nouă puncte care apare pe hărțile chineze nu include coordonate și, mai mult, nu este clar dacă statul chinez dorește doar teritoriul terestru din cadrul liniei sau toate apele teritoriale.

Vietnam contestă aprig contextul istoric al Chinei, spunând că vietnamezii s-au pronunțat în mod activ atât asupra Paracel, cât și Spratly, încă din secolul al XVII-lea, având și documentele care atestă cele spuse. Celălalt solicitant major în zonă este Filipine, care invocă proximitatea sa geografică pentru suveranitatea asupra insulelor Spratly. Atât Filipine, cât și China revendică Scarborough Shoal (cunoscut sub numele de insula Huangyan în China) – o zonă aflată la distanță de 100 de mile de Filipine și 500 de mile de China. Malaiezia și Brunei revendică, de asemenea, teritorii în Marea Chinei de Sud, care, după spusele lor, se încadrează în zonele proprii economice exclusive, după cum sunt definite de CNUDM – convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării. Brunei nu pretinde niciuna dintre insule în litigiu, dar Malaiezia susține un număr mic de insule din arhipeleagul Spratly. China preferă negocierile bilaterale cu celelalte părți, dar mulți dintre vecinii săi susțin că dimensiunea și influența Chinei îi dau un avantaj nedrept. Unele țări susțin ca variantă corectă negocierea cu ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est), o grupare regională de 10 membri, care este formată din Thailanda, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Brunei, Laos, Vietnam, Myanmar și Cambodgia. China se opune, însă, și acestei propuneri, în timp ce ASEAN este divizată asupra modului de soluționare a litigiului.

China și SUA față-n față. Pretențiile și puterea crescândă a Beijingului au creat semne de întrebare și panică Washingtonului, dar SUA au fost mult timp reticente în a se confrunta direct cu guvernul chinez, în special înainte de vizita președintelui chinez Xi Jinping în SUA. În cele din urmă, Obama a aprobat o operațiune de libertate a navigației – Freedom of Navigation Operation – FONOP. Operațiunea a implicat o navă militară americană – distrugătorul USS Lassen – care a navigat în apele teritoriale ale Recifului Subi, demonstrând faptul că SUA nu acceptă o posibilă revendicare ilegală a unor ape teritoriale. Au existat în acest context multe dezbateri despre scopul exact al operațiunii și despre posibilitatea ca ea să fi fost executată în mod greșit, însă mesajul recepționat în Beijing a fost clar: SUA nu se tem să își folosească puterea militară pentru a impune limite Chinei.

Operațiunea nu a determinat nicio confruntare militară între cele două mari puteri, însă două luni mai târziu un alt eveniment a stârnit controverse: un avion de spionaj american care patrula prin Marea Chinei de Sud a zburat accidental deasupra unei insule artificiale a Chinei. Imediat, un editorial instigator a apărut în Global Times, un puternic ziar naționalist de stat, care solicita Chinei să se pregătească pentru o „confruntare militară”. Oficialii americani au dat vina pe vremea proastă, subliniind faptul că nu a fost vorba de o nouă operațiune de libertate a navigației. Beijingul a criticat evenimentul, dar militarii staționați pe insula în cauză s-au abținut de la acțiuni periculoase. Chiar dacă SUA și China vor reuși să evite un conflict direct în Marea Chinei de Sud, aceste dispute maritime își pot lăsa amprenta asupra relațiilor dintre cele două mari puteri. SUA și China au recunoscut că probleme globale pot fi rezolvate doar prin cooperarea dintre ele și că menținerea păcii este în avantajul ambelor. Reacția relativ reținută a Beijingului în urma operațiunii navale americane demonstrează importanța pe care liderii chinezi o acordă relațiilor cu Washingtonul. Însă confruntări repetate în Marea Chinei de Sud ar putea crea o ruptură în această relație, cu consecințe importante la nivel global. Dacă SUA și China ar începe să se considere inamici și ar porni o competiție militară, economia mondială ar avea de suferit.

Citește în continuare pe bm.