„(…) Vreau să spun clar și răspicat că lucrarea nu este plagiată. (…) Ideea că un tocilar în spatele clasei, încasatorul de serviciu stă, nu spune nimic și așteaptă niște verdicte luate la presiunea unora din opinia publică nu se va aplica în acest caz. Acuzația de plagiat este o ticăloșie (…) Cred cu sinceritate că educația nu se cumpără nici la aprozar, nici la vreo academie de protecție și pază. Educația, doctoratul trebuie să fie lucruri serioase în România. În ceea ce mă privește de la lipsa de rigoare la plagiat este o diferență de intenție și de acțiune pe care nu le-am avut și nu le-am săvârșit”, a declarat președintele PNL București, Cristian Bușoi, susținând că nu ar fi intervenit dacă nu ar fi văzut că în spațiul public se încearcă să se pună o presiune pe instituții și pe oameni pentru a lua o anumită decizie.
Cristian Bușoi a afirmat că nu poate avea aceeași atitudine ca social-democratul Robert Negoiță, că nu poate să spună că nu îi pasă, pentru că l-ar durea să se spună că teza lui, la care a muncit, nu este una corectă.
„Eu nu pot și nu vreau să spun că nu îmi pasă, că mă doare în bascheți pentru că pe mine chiar m-ar durea ca acest lucru să fie pus într-un mod incorect și pentru că lucrarea mea este una corectă la care am muncit foarte mult. (…) Vreau să anunț că mă voi lupta legal și public pentru a dovedi că toate acuzațiile sunt netemeinice și false”, a susținut liberalul.
Bușoi a afirmat că teza a fost susținută respectând toate criteriile Universității Victor Babeș din Timișoara, precizând că subiectul lucrării este unul original: „Nu pretind despre lucrarea mea nimic mai mult decât că este una muncită, nu plagiată, că este una originală, metodologia se reflectă clar, iar concluziile sunt pertinente și științifice”, a mai spus Cristian Bușoi.
Cât privește acuzațiile de însușire a scrierilor Alinei Mungiu Pippidi și ale lui Andrei Țăranu, el a afirmat că i-a citat în mod repetat pe parcursul lucrării de doctorat pe cei doi.
Bușoi a negat și acuzația de autoplagiat afirmând că fie este „o chestiune complet falsă de necunoaștere a conceptului de autoplagiat, fie este pur și simplu o ticăloșie”. El a explicat că autoplagiat înseamnă încercarea unui autor de a publica același articol în mai multe reviste, afrmând că în cazul său articolul este un referat pe care l-a publicat într-o revistă de specialitate pentru că „așa este metodologia Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara care cere ca o parte din lucrarea de doctorat să fie mediatizate, popularizate într-o revistă cotată BDI”.
Primele acuzații privind un posibil plagiat în cazul tezei de doctorat a lui Cristian Bușoi au apărut în februarie. Stelian Ene, reprezentant al Institutului pentru modernizarea educației, declara, în februarie pentru MEDIAFAX, că teza de doctorat a lui Cristian Bușoi conține elemente de plagiat. „Se poate vorbi despre elemente de plagiat. Aici este o zonă gri. Nu vrem să emitem o judecată exhaustivă cu privire la întreaga teză de doctorat”, a declarat reprezentantul Asociației Institutul pentru modernizarea educației, la solicitarea MEDIAFAX.
Potrivit analizei publicate de Stelian Ene pe platforma contributors.ro, în primul capitol din Secțiunea III a tezei prezentarea ideologiilor politice este preluată aproape în întregime din două surse – „Doctrine politice contemporane” de Andrei Țăranu și lucrarea „Doctrine politice” coordonată de Alina Mungiu-Pippidi, „din care Bușoi copiază și aranjează paragrafe fără delimitare și în cele mai multe locuri fără citare adecvată”.
„Metoda este interesantă prin aceea că Bușoi este în mod clar conștient de necesitatea de a cita și delimita textul reutilizat, deoarece există exemple de citare corectă din ambele lucrări, cu notă de subsol și ghilimele. Dacă ar fi însă aplicate consecvent, aceste metode ar necesita includerea între ghilimele a aproape întregului subcapitol, lucru evident inacceptabil într-o lucrare de doctorat. (…) Următorul subcapitol, III.1.2, dedicat legăturii dintre sănătate și ideologii, păstrează tehnica de construcție anterioară, Bușoi amestecând fragmente corect atribuite cu unele duplicate pe care și le asumă implicit”, scrie Stelian Ene, care identifică și numeroase elemente de autoplagiat.
Potrivit aceleiași surse, capitolele IV.2 și IV.3 ale secțiunii IV, care se ocupă de analiza programelor de guvernare și a celor electorale publicate în perioada 2004-2009, frapează prin „spațiul modest acordat analizei propriu-zise și zecile de pagini în care autorul citează sau parafrazează textul programelor la care face referire”.