La scurtă vreme, autointitulatul Stat Islamic și-a revendicat barbaria. E ultima șmecherie: așteaptă să vadă dacă iese cineva pe interval, iar dacă nu își trece atentatele teroriste în palmares.
Într-un fel, ar fi îndreptățit s-o facă. De când pierde teren, la propriu, adică de vreun an de zile, propaganda sa a chemat toți psihopații pe martirodromul din Europa. O propagandă-brici, pe care liderii occidentali ezită să o cenzureze. Ai crede că le convine situația, că a început să le placă să se deplaseze pioși la fața sinistrului și să facă apel la… solidaritate! Solidaritate cu ce? Cu neputința lor, în contextul în care majoritatea sceleraților se află în baza de date a autorităților.
Singura ideologie a celor doi teroriști de la Saint-Etienne-du-Rouvray – împielițații se jucau de-a Jihadi John (blestemată fie-i amintirea) – a fost crima. Nici măcar ideologia autotintitulatului Stat Islamic, pe care, în prostia lor, îl înjurau – acronimul numelui arab al organizației teroriste (‘Al-dawla al-islaamiyya fii-il-i”raaq wa-ash-shaam”) e un apelativ jignitor, dar beneficiarii din Rakka au trecut peste asta, doar ca să bifeze încă o oroare, care va atrage ale orori. Creierii altor dezaxați vor intra în vibrație.
După cum e pronunțat, cuvântul Daesh înseamnă fie „care strivește sub tălpi”, fie „care seamănă discordie”. Dacă ești îndeajuns de cretin și intri astăzi în capitala așa-zisului Califat, în Rakka, strigând cu entuziasm „Trăiască Daesh!”, ești obligat să-ți iei capul la subțioară și să te îngropi singur.