Cum ar trebui să fie aleasă conducerea BNR

Conform legii, cei nouă membri ai conducerii BNR, patru executivi și cinci neexecutivi, sunt numiți de Parlament, la propunerea comisiilor de specialitate.

Practic, șefii BNR sunt propuși de liderii partidelor, audiați de parlamentari și apoi votați în plen. Deci este o numire politică.

Cei nouă membri vin în fața parlamentarilor având în spate puterea unui partid, oricât de independenți și pricepuți ar fi ei.

Între liderii partidelor se duc negocieri („Îți dau un post aici, dar îmi dai unul acolo”) pentru poziții în conducerea BNR.

Având în vedere acest lucru, dacă cineva vrea să ajungă în conducerea BNR, trebuie să se ducă la liderii formali și informali ai partidelor, să vorbească cu ei și să vadă dacă găsesc și obțin voturile necesare.

Chiar și Mugur Isărescu, guvernator din 1990, își lua de fiecare dată susținerea politică necesară. Tot trebuia să vorbească, cum a fost cazul în 2014 cu Ponta, Oprea, Blaga, Iohannis etc. chiar dacă era o formalitate.

Dacă numirea este politică, cei care vizează în conducerea BNR pot fi oameni de partid sau independenți, dar care s-au împărțit în jurul unor cercuri care au legătură cu lumea politică. Practic, trebuie să ai relații la vârful politicii din acel moment, pentru a ajunge acolo.

Nu vine nimeni la BNR din neant, că-l ia cineva dintr-un birou și îl pune acolo.

În 1990 Isărescu a fost adus la BNR din cercul celor care au preluat puterea după Revoluție, fiind coleg în clubul de la Trocadero, celebrul restaurant de la Piața Universității, unde se adunau cei care lucrau la Institutul de Economie Mondială cu Adrian Severin, Eugen Dijmărescu, Petre Roman etc. În 1990 eșalonul care a preluat puterea se bătea pentru funcții în Guvern, poziția de la BNR nefiind în prim plan.

În 2004 Florin Georgescu a ajuns prim viceguvernator din poziția de membru important al PDFR (PSD), fost ministru de Finanțe în guvernul Văcăroiu și șef al comisiei parlamentare de specialitate, buget finanțe. Între timp, PSD l-a trimis și la BCR ca șef al Consiliului de Supraveghere a celei mai mari bănci de stat. Atunci PSD era la guvernare.

Tot atunci, a venit și Eugen Dihmărescu ca viceguvernator, fost ministru în guvernul Roman. El a fost înainte de 1990 colegul de birou al lui Mugur Isărescu la Institutul de Economie Mondială.

În 2009, surpriza a fost Bogdan Olteanu care era un politician până în măduva oaselor și nu avea nicio treabă cu economia. Nimic nu justifica prezența lui la BNR. Dar pentru că numirile sunt politice, el și-a găsit voturile necesare pentru a ajunge în conducerea BNR din partea PNL și PSD.

Chiar dacă în cei șapte ani care au urmat de la numire Olteanu a încercat să se detașeze de scena politică, imaginea lui a rămas tot de politician, mai mult decât un viceguvernator al BNR.

Iar trecutul de politician l-a ajuns acum din urmă, el fiind acuzat că a luat mită din poziția de lider politic, nu de membru al conducerii BNR.

În 2014, Liviu Voinea minsitru în guvernul Ponta a fost surpriza din conducerea BNR. Voinea a fost recompensat de Ponta cu această poziție pentru că a acceptat în 2012 să vină în guvern, ca responsabil pentru bugetul țării.

Voinea l-a înlocuit pe Cristian Popa, cel mai cunoscut membru al conducerii BNR pe plan internațional, după Isărescu. Popa avusese trei mandate de viceguvernator (din 1998 până în 2014), dar Ponta l-a preferat pe Voinea.

Indiferent cine ești, ce experiență ai, cât de bun economist sau bancher ești, tot liderul politic se numește. Din acest motiv, niciun director din BNR nu a ajuns vreodată în conducere, ci a trebuit să îi dea raportul altcuiva, cu o influență politică mai mare.

Nu există o formulă ideală de alegere a conducere unei bănci naționale. Fiecare țară are propriul algoritm.

În America, președintele alege șeful băncii centrale (FED), iar apoi Congresul ratifică decizia după audieri. Cea care este în acest moment la conducerea FED, Janet Yellen, este o excepție pentru că a venit din postura de viceguverator, după ce prima alegere a președintelui Obama, profesorul de economie Lawarence a fost respins de cercurile de pe Wall Street și, mai mult decât atât, exista riscul să întâmpine o opoziție în Congres.

Summer, care devenise profesor la Harvard la 29 de ani, era considerat mult prea deștept și mult prea încrezut pentru a lua poziția de la FED. Așa că americanii au ales pe cineva neutru.

În Marea Britanie, ministrul de Finanțe alege guvernatorul băncii Angliei. Ultima alegere de acum trei ani a fost extrem de surprinzătoare, fiind adus la Londra guvernatorul Băncii Canadei, căruia i s-a oferit un contract clar.

În Israel, aproape un deceniu a fost guvernator un american, care acum este directorul adjunct al FMI, Naoyuki Shinohara.

Revenind în România, liderii politici au cuțitul în alegerea conducerii BNR.

Pentru că Mugur Isărescu nu a lăsat în urmă o plasă de economii sau oameni mai tineri cu experiență în Banca Centrală, se va naște un important vid de influență. Aproape toți directorii din BNR vor ieși la pensie odată cu Isărescu. România nu abundă de economiști cu foarte multă experiență managerială care să fie cunoscuți și în afară.

Demisia lui Olteanu, anunțată pentru luni, va aduce din nou liderii politici la aceeași masă, pentru numirea unui nou viceguvernator.

Dacă PNL, căruia îi revine postul va veni cu un om cu legături politice, va ieși cu scandal. Dacă va veni cu un „independent”, istoria acestuia va fi răscolită mai mult decât în mod obișnuit.

Poate nu ar fi rău, ca la americani, trecutul acestuia să fie cercetat de organele în drept pentru a nu ieși la iveală alte evenimente gen Olteanu, Vîntu.

Isărescu, alături de actuala conducere a BNR își termină mandatul în 2019, iar atunci va fi o luptă în culise cumplită. Pe lângă bani, pentru că salariul nu este tocmai de neglijat (peste 15.000 euro/ lună), prestigiul de a fi guvernator este extrem de ridicat, având în vedere încrederea de care se bucură banca și istoria ei.

Olteanu viza și el funcția de guvernator, dar a fost scos din decor.

Oricum, numirea noului viceguvernator după demisia lui Olteanu va fi extrem de urmărită, la fel ca și oamenii care vizează acest post liber. Cei care ar putea avea un trecut neclar, ar trebui să renunțe din timp.

România nu are încă o istorie economică și de business extrem de puternică care să livreze oameni de prestigiu pentru pozițiile publice și din acest motiv se găsesc greu independenți care să nu fie obligați față de cei care i-au numit.

Poate că este de studiat modelul de la Consiliul Concurenței, unde un grup de experți validează pe cei care vor să ajungă în conducere înainte ca aceștia să fie numiți.

Dar pentru acest lucru trebuie schimbată legea BNR, ceea ce este destul de greu. Având în vedere că BNR raportează și către Banca Centrală Europeană, cel puțin informal. Cei care vor să ajungă în conducere sunt studiați de la distanță de la Frankfurt.

Cristian Hostiuc este director editorial al Ziarului Financiar