De ce preferă băncile să finanțeze clădirile și nu oamenii

Aceasta va produce dezechilibre pe termen mediu care se vor regăsi ori în căderea leului față de euro din cauza creșterii deficitului comercial, ori în creșterea dobânzilor bancare.

Datele arată că între iunie 2012 și iunie 2016 soldul creditelor pentru persoane fizice a urcat de la 107 miliarde de lei la 110 mld. lei (echivalentul a circa 25 miliarde de euro), în timp ce soldul creditelor pentru companii a scăzut de la 121 miliarde lei (28 mld. euro) la 102 mld. lei (23 mld. euro).

Aceasta înseamnă că băncile din România, în majoritate cu capital străin, nu mai au încredere în piața locală și nici în antreprenorii români, cu toate că umplu ecranele în ultima perioadă cu clipuri video prin care îi celebrează.

Între bănci și antreprenori, în pofida declarațiilor de iubire din partea primelor, există o tot mai mare neîncredere din cauza valului de insolvențe din anii 2009-2011. Este adevărat că și antreprenorii au contribuit la creșterea acestei neîncrederi, pentru că de multe ori au scos prin diverse formule banii din firme viabile pentru uz personal. Pe de altă parte, și băncile au presat de multe ori la limită pe dobânzi și pe cerințele de garanții suplimentare care se depreciaseră în criză.

Una sunt declarațiile de sprijinire a antreprenoriatului local și una este soldul creditelor pentru societățile nefinanciare care arată nemilos reducerea expunerii.

Iată și explicația pentru care băncile nu au rezistat cu avansul majorat la 30-40% la creditele imobiliare în lei și euro decât 3 luni de la apariția legii dării în plată. Pur și simplu au realizat că businessul este în mare scădere și că nu au suficiente resurse umane și știință pentru a da credite companiilor.

Este mult mai complicat să finanțezi o afacere decât să dai credit unui bugetar pentru un apartament. Băncile au nevoie în departamentele de risc de oameni care să cunoască în profunzime piețe precum energie, agrobusiness, materiale de construcții, servicii de sănătate, restaurante sau hoteluri. Pe urmă, au nevoie de informație actualizată și până la urmă chiar de fler când dau un credit.

De multe ori, un credit se acordă de fapt omului, antreprenorului și mai puțin companiei în sine, chiar dacă, teoretic, activele și pasivele individuale sunt una, iar activele și pasivele firmei deținute de respectiva persoană sunt alta.

Ca urmare, deși aparent băncile finanțează oamenii prin creditele acordate persoanelor fizice, ele în fapt preferă să finanțeze niște cărămizi aduse ca garanție, în timp ce atunci când finanțează companii finanțează de fapt oamenii care au creat sau conduc aceste afaceri.

Tema pentru următorii cinci ani este reconstruirea în­crederii între bănci și antreprenorii României pentru ca aceștia să aibă oxigenul necesar să alerge mai repede și mai mult, să investească și să producă. Altfel, noi și noi „dări în plată” vor urma și nimeni nu vrea să se trezească cu active fără viitor.